România europeană, sub ghilotina moțiunii de cenzură PSD-AUR
Moțiunea de cenzură forțată și inițiată de un partid pro-european de la guvernare – PSD – și susținută de un partid antieuropean din opoziție – AUR – , a fost votată marți, 5 mai 2026, în Parlamentul României cu 281 de voturi. Guvernul condus de Ilie Bolojan, președintele Partidului Național Liberal, a fost demis. După o perioadă de acalmie relativă care a durat aproape un an, România este împinsă din nou în zona instabilității politice, cu repercusiuni negative imprevizibile și greu de estimat în pe zonele financiară și economică a țării.
Moțiunea anti-Bolojan: sfârșitul erei Snagov a unității politice pro-europene românești
Intrarea neașteptată în scena marii politici a partidului AUR în 2020 a pus capăt uniformității pro-europene a politicului românesc. Iar asocierea de săptămâna trecută a Partidului Social Democrat (PSD) la moțiunea de cenzură împotriva premierului liberal Ilie Bolojan, depusă de partidul anti-european AUR, anunță trecerea în istorie a spiritului unitar pro-european a Declarației de la Snagov, semnată la 21 iunie 1995 de către 14 – cele mai relevante, pe atunci – partide de pe întreg spectrul politic al României. Semnatarii conveniseră să conlucreze în sprijinirea strategiei naționale pentru pregătirea aderării României la Uniunea Europeană și NATO.
Deși scopul acestei convenții politice a fost realizat cu succes în 2004, atunci când România a devenit membră NATO, și în 2007, când România s-a alăturat efectiv Uniunii Europene, spiritul de la Snagov al europenității de ne-negociat al României a rămas să domine ani înainte prioritățile de scopuri și obiective ale clasei politice românești de toate culorile și orientările.
Asta, până în 2020, precum am remarcat, când niște tehnologii electorale stranii (și străine), necunoscute până atunci în România și, în consecință, neluate în serios ori ignorate de instituțiile abilitate ale statului, a basculat în Parlament un partid cu totul irelevant la moment – Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) -, remarcat ca fiind antieuropean în atitudini și discursuri.
Declinul a continuat în cadrul alegerilor parlamentare din toamna anului 2024. În rezultatul lor, antieuropeanul AUR și-a dublat prezența în Parlament și a fost al doilea cel mai votat partid din România. La alegerile prezidențiale din același an, ultimul din seria lungă și extenuantă de patru scrutine, fenomenul refluxului antieuropean a provocat o criză de sistem electoral. Prin tehnologii de algoritmi manipulate din afara țării, un candidat antieuropean aflat pe toată campania electorală în subsolul clasamentului celor ce pretindeau la șefia statului, a apărut către finalul ei pe un loc cu șanse mari. Surprinse de efectele acestei magii electorale negre, autoritățile nu au avut altceva de făcut decât să anuleze alegerile. Măsura extraordinară a fost luată în ceasul cel din urmă. A fost o manevră oarecum disperată de blocare a unei evidente, doar pe final, operațiuni hibride, nesemnalate de organele de inteligență, de acaparare a Președinției României de către forțe obscure, presupuse rusești. Blocarea a reușit. La alegerile prezidențiale repetate și mult mai bine păzite din primăvara anului 2025 victoria a revenit unui candidat proeuropean, România însă a intrat în gura lumii din cauza anulării alegerilor, văzut drept act nedemocratic în forma insuficient argumentată în care s-a produs.
Coaliția PSD-PNL-USR-UDMR, ultima zvâcnire a spiritului de la Snagov
La apariția în Parlament a unei forțe antieuropene în creștere, spiritul „vechii” unanimități proeuropene marca Snagov și-a mai spus încă o dată cuvântul atunci când forțe politice declarate pro-europene au convenit să creeze imediat după alegerile prezidențiale din mai 2025 o coaliție pro-europeană de guvernare. Patru partide – Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Uniunea Salvați România (USR) și Partidul Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), plus Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale din Camera Deputaților – au semnat la 23 iunie 2025 un Acord politic în care parcursul pro-european și euro-atlantic al României „sunt elemente fundamentale ale programelor şi politicilor promovate de Coaliție și de către reprezentanții acesteia”.
Acordul prevedea în art. 3 că ”Formațiunile politice semnatare, conștiente de responsabilitatea ce le revine într-o perioadă dificilă pentru România, convin asupra formării Coaliţiei politice de guvernare pro-occidentale pentru perioada 2025-2028… În fața provocărilor economice, geopolitice şi sociale, acest parteneriat are ca obiective implementarea unor reforme structurale fundamentale, stabilitatea şi performanța guvernării, dezvoltarea României și consolidarea democrației. Măsurile promovate de Coaliție urmăresc refacerea echilibrelor bugetare, prioritizarea şi continuarea investițiilor, asigurarea unui climat predictibil pentru mediul de afaceri, cu menținerea coeziunii și solidarității sociale.” Toate partidele s-au angajat să promoveze „o guvernare responsabilă și eficientă, pentru a construi o societate mai justă şi mai echitabilă”.
În art. 4, formațiunile semnatare conveniseră asupra aplicării rotației în privința ocupării funcției de prim-ministru. Astfel că, pentru perioada iunie 2025 – aprilie 2027 candidatul la funcția de prim-ministru, susținut de Coaliție, va fi desemnat de către PNL, iar pentru perioada aprilie 2027 – decembrie 2028 candidatul la funcția de prim-ministru, susținut de Coaliție, va fi desemnat de către PSD.
PSD, alergic la modus vivendi european: istoria scurtă a problemei
Premierul liberal Ilie Bolojan s-a dovedit a fi un om de cuvânt. O „guvernare responsabilă și eficientă”, așa cum prevedea Acordul de Coaliție a celor patru partide, cerea luarea de măsuri urgente, extrem de nepopulare, de stabilizare și diminuare a deficitului bugetar adus la cote inimaginabile de guvernarea precedentă. Acea care l-a avut în fruntea Guvernului pe un reprezentant al Partidului Social Democrat., parte și el al Coaliției. Statul supraponderal și îndatorat din greu, risca să doboare la pământ țara cu tot cu economia și toți oamenii ei de nu era eliberat de urgență de căpușe și sinecuri. Măsurile promovate de Bolojan au aplanat căderea. Un om hipercorect, Bolojan a tot evitat până mai dăunezi să spună care au fost cauzele dezastrului și cine anume se face responsabil. Dacă spunea, trebuia să se refere la PSD și deci putea fi învinuit să destabilizează Coaliția. Adevărul este însă, că în 2024, bugetul statului a fost sacrificat pentru pomeni electorale și vărsăminte grase îndreptate în buzunarele clientelei politice de anumită culoare pentru ca ea să livreze voturi cât mau multe în folosul partidului, dar și a liderului Marcel Ciolacu, tot dânsul prim-ministru de atunci al României. Ciolacu țintise funcția șefului de stat în alegerile prezidențiale și, pe unde mai direct, pe unde mai indirect, a îndreptat fluxuri mari de bani în vederea atingerii acestui obiectiv suprem al vieții lui politice. Electoratul a înțeles mișmașul, nu i-a plăcut deloc, ba chiar l-a supărat rău, și acesta s-a răzbunat, lepădându-se de PSD și votând masiv AUR la parlamentare și candidatul obscur pro-rus, susținut și de AUR, la cele prezidențiale anulate.
Dramatismul misiunii salvatoare de țară a lui Bolojan a fost că ajustarea Bugetului prin tăieri de posturi și sinecuri, introducerea de taxe și impozite noi, ]ncercarea de anularea pensiilor speciale, precum și schițarea de reforme structurale în mai toate domeniile trebuia să le facă având ca partener același PSD, partidul responsabil de gravele consecințe care au lovit România.
PSD este un partid cu prezență aproape că neîntreruptă la cârma României de la 1989 încoace. A fost partidul care a semnat Declarația de la Snagov, a promovat, în lipsa unei altor oportunități geopolitice, România în NATO și UE. Niciodată însă nu s-a simțit confortabil în mediul european unde valorile de integritate sunt considerate fundamentale pentru guverne și demnitari.
PSD a încercat să subjuge în repetate rânduri justiția și din această cauză mulți dintre demnitari de rang înalt, între care și prim-miniștri, au fost nefrecventabili în structurile comunitare europene. În deceniul premergător acestuia, guvernări PSD au încercat să preia „tehnicile” de control a justiției și societății, precum și „procedurile” neaoșe de guvernare ale partidului-frate – PDM – al lui Plahotniuc din Republica Moldova. Nu s-a ajuns până acolo, pentru că societatea civilă a protestat și s-a opus convingător de drastic unui asemenea scenariu. Ceea ce a reușit PSD, este construcția unui partid-mastodont pe baze de filiale, cu încrengături în consilii și primării care livrau voturi partidului în alegeri în funcție de câți bani și posturi li se livra lor de la centru. Nu este o etichetă gratuită atunci când cineva spune că PSD este un partid al baronilor locali. Este un adevăr confirmat de aflarea pe prima poziție a scării lui ierarhice a lui Dragnea, Grindeanu, Tudose, Ciolacu, etc.
Factorul declanșator al moțiunii de cenzură votată marți în Parlament a fost exact intenția serioasă a premierului demis Bolojan să scutească România de căpușele transpartinice care-i sug sângele și puterea. Faptul că ele sunt mult mai multe aciuate în PSD a și determinat conducerea acestui partid să recurgă la gestul, într-un fel, sinucigaș, de împotrivire reformelor la care subscrise și pe care Bolojan a insistat să le promoveze cu dinadinsul în realitate.
Botezul de luptă a unui nou lider național
În ceasul din urmă al guvernului său, Ilie Bolojan a transmis totuși societății de ce PSD dorește să demită guvernul Coaliției din care face parte cot la cot cu AUR: pentru că „jupânii din județ visează să se facă în continuare jupâni peste țară”. Este o moțiune „mincinoasă, cinică și artificială” a replicat Bolojan la insinuările prost argumentate ale denigratorilor săi. Aceștia însă s-au dovedit a fi într-o majoritate covârșitoare în Parlamentul de azi al României.
Ilie Bolojan a fost deci demis, dar căderea lui girată de forțe care împiedică România să se ridice la nivelul unui stat democratic european de referință, înseamnă ridicarea în prim-planul luptei contra acestor forțe a unui politican călit, unul care a dovedit caracter, voință ;i determinare să le învingă în viitor. Căderea prim-ministrului Bolojan, înseamnă ridicarea pe soclu a liderului național Bolojan, demnitarul onest și harnic capabil să realizeze și în România o revoluție electorală prin unirea în jurul lui a unei generații de politicieni dedicați în primul rând intereselor țării.
Valeriu SAHARNEANU
