În Republica Moldova avem câteva mii de monumente ocrotite formal de stat. Unele sunt monumente arheologice ori de istorie, altele de arhitectură sau artistice. În raionul Soroca sunt înregistrate 411 monumente (mai sunt însă şi unele scăpări, căci nu toate au fost incluse în registrul monumentelor), dintre care 193 de categorie naţională şi 217 categorie locală. Dintre acestea 160 sunt monumente arheologice, 70 istorice, 78 arhitecturale, 15 de artă şi restul mixte. Toate acestea sunt parte a patrimoniului nostru naţional şi au fost luate doar pe hârtie sub ocrotirea statului.
(Începutul pe Monumente distruse de stat (I))
Una dintre clădirile care înfrumuseța la sigur acum câteva decenii orașul nostru este și fostul sediu al Siguranței române din perioada interbelică, peste ani — căminul de băieți al Colegiului Pedagogic. Cu regret, prea puține informații s-au păstrat despre istoricul acestui edificiu ascuns în spatele Bibliotecii pentru copii „Steliana Grama”.
Soroceanul Ion Ciubotaru mi-a spus că acolo s-a aflat sediul Siguranței.„Mie tatăl meu, bunelul și mătușa care a decedat în București, Dumnezeu să-i odihnească, mi-au povestit că acolo era Siguranța. Clădirea aceasta a fost construită de un boier, care s-a refugiat mi se pare în America”. Nu am găsit deocamdată fotografii de epocă cu acest edificiu, dar chiar și în starea jalnică în care se află în prezent această construcție, putem întrezări măreția ei de altădată. S-au mai păstrat scările cu balustrada de lemn, pe care te poți ridica la etajul doi. Iar de acolo, după prăbușirea unuia dintre pereți, poți admira centrul orașului.
Fostul cămin se află, conform actelor, în gestiunea Colegiului Pedagogic “Mihai Eminescu” din Soroca, dar în realitate este părăsit de ani buni. Tatiana Vișniovaia, numită de câteva luni în funcția de directoare a acestei instituții de învățământ, ne spune, cu regret, că nu prea se mai poate face nimic în privința acestui monument. „Din ceea ce văd eu, ea nu se mai poate restabili, fiindcă este aproape demolată. Ministerul Educației ne-a permis casarea clădirii, după actele pe care le-am prezentat, fiindcă ea prezintă un pericol public. Arhitectul orașului ne-a spus însă că este vorba de un monument istoric, așa că am transmis actele necesare Ministerului Culturii”. Această clădire nu este unicul monument arhitectural din gestiunea colegiului, astfel doamna Vișniovaia ne-a spus că încearcă să facă tot ce-i stă în puteri ca celelalte edificii să nu ajungă în situații similare. „Este o problemă din punct de vedere financiar, căci Ministerul Educației nu ne alocă bani și pentru clădirile pe care nu le mai folosim. Eu din moment ce am devenit manager mă strădui să am grijă de blocul de vis-à-vis, care tot este monument. Îl reparăm câte un pic unde mai cade câte ceva sau apare o crăpătură, ca să-l menținem pe cât este posibil. Trebuie încă de la etapa incipientă de întreprins toate acțiunile, atunci când s-a observat că începe a se demola. Dacă ar fi bani, noi am investi în aceste monumente din gestiunea colegiului, dar așa noi facem ce putem cu puterile noastre, ca cetățeni, ca oameni. Am avut cândva și acel institut învățătoresc, dar unde este el? Gata, s-a terminat viața lui, dar cine va răspunde pentru el?”, se întreabă și ne întreabă doamna Tatiana Vișniovaia. Și într-adevăr, cine va răspunde pentru aceste crime împotriva patrimoniului nostru arhitectural?
Răspunsul la această întrebare am încercat să-l aflăm de la conducerea ministerului. Corina Fusu, ministru al Educației din Republica Moldova, ne-a recomandat să discutăm cu predecesorii dumneaei, căci ea se află în această funcție de puțin timp. „Eu sunt ministru din luna august, dar în calitatea mea de deputat știu că aceste discuții se poartă de cel puțin vreo șase ani. Cât am fost deputat tot am discutat ce facem cu acest patrimoniu. Nimeni nu a venit cu vreo soluție, au fost doar discuții. Mă întrebați cine poartă responsabilitatea. Responsabilitatea o poartă, bineînțeles, autoritățile, fie centrale sau locale, care nu au întreprins pașii necesari la momentul potrivit”, ne răspunde Corina Fusu. Unul dintre motivele situației în care ne-am pomenit ar putea fi și faptul că clădirile ministerului nu pot fi înstrăinate în cadrul unor parteneriate publice-private sau date în arendă pentru ca chiriașii să le restaureze din contul lor și să le utilizeze pe un termen de 25 sau 50 de ani. În Codul Educației se spune doar că aceste construcții pot fi date în arendă pe un termen de 5 ani. „Din punctul meu de vedere, dacă această clădire face parte din lista clădirilor ce țin de patrimoniul nostru istoric-arhitectural, atunci restaurarea ține de Ministerul Culturii, afirmă Ministrul Educației. Oricum, în cazul dat și Ministerul Educației este preocupat de rezolvarea acestei probleme. În urma optimizării instituțiilor de învățământ au rămas multe clădiri-patrimoniu pentru care noi trebuie să găsim o soluție, ce facem cu acest bun din patrimoniul care aparține Ministerului Educației. Acum am luat lucrurile în serios și vreau să am un studiu de fezabilitate să vedem care este situația și să găsim câteva variante de a putea folosi și reabilita acest patrimoniu. Noi am identificat soluția, a început procedura de selectare a unui expert, care va fi finanțat din partea unui proiect al Uniunii Europene. El va studia legislația Republicii Moldova, inclusiv Codul Educației și alte legi, și ne va oferi mai multe variante pentru aceste proprietăți ale noastre. Am putea prevedea și astfel de situații când unele clădiri le-am putea înstrăina, adică vinde. Dar noi am dori ca veniturile din aceste bunuri să revină printr-un fond oarecare tot la Ministerul Educației”, ne declară Corina Fusu.
Dar până se va trece de la declarații la fapte, funcționari de diferite ranguri și din diferite structuri ale statului ar trebui judecați unul câte unul pentru fiecare din monumentele care ajung în așa stare că nu mai pot fi restaurate. Şi este oare în spiritul Codului Educației să tolerăm ruinarea mai multor zeci de clădiri istorice care, fiind monumente din patrimoniul Ministerului Educației, vor fi casate și demolate până nu ne va mai rămâne nimic din moștenirea primită de la înaintașii noștri?
(Va urma)
Legea Nr. 1530 privind ocrotirea monumentelor
Capitolul II
OCROTIREA MONUMENTELOR
Art.13. – În vederea menţinerii integrităţii monumentelor, deţinătorii lor cu orice titlu juridic sînt obligaţi: să ia măsuri ce asigură protecţia şi paza monumentelor prin punere în adăpost şi supraveghere a lor, să respecte contractele de folosinţă şi Regulamentul privind intervenţia în zonele de protecţie ale monumentelor şi folosinţa lor. Răspunderea pentru protecţia monumentelor care nu au fost transmise în posesiune, folosinţă ori pentru păstrare instituţiilor specializate revine organelor de autoadministrare locală.
