Înainte de Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos, maica tuturor sărbătorilor, aniversarea Bibliotecii „Basarabia” din Soroca la împlinirea unui sfert de veac de la fondare a avut loc în zilele de 13-14 decembrie 2018. Fără Naștere nu ar fi Înviere și totdeauna sunt celebrate pentru a înțelege și aprofunda semnificația lor.
Memoria vrednicului de pomenire Alexandru Oproescu, ctitor al bibliotecii, a fost cinstită de vorbitorii care au făcut referire la istoria acesteia. Adresând celui plecat în veşnicie supremum vale, în calitate de semnatar al actului de întemeiere şi de susţinător permanent al instituţiei, am adresat cititorilor şi slujitorilor ei gânduri de aleasă apreciere şi gratitudine pentru toţi cei care, în decursul anilor, au avut grijă ca flacăra aprinsă în candela spiritualităţii neamului să nu se stingă… Buzăul a fost prezent la importanta sărbătoare cu o delegaţie numeroasă şi semnificativă condusă de primarul Constantin Toma, care a făcut o donaţie de carte şi a împărţit daruri, formată dintr-un grup de consilieri locali, de profesori ai gimnaziului „Mircea T. Bădulescu” şi de la gimnaziile comunelor Merei şi Ţinteşti. Partea soroceană a fost reprezentată de Vladimir Nicuţa, vicepreşedinte al Consiliului Raional, de primarul Victor Său, care a înmânat plachete şi diplome aniversare, de Grigore Bucătaru, șeful Secției de Cultură și Turism. Programul manifestărilor a inclus lansarea volumului „Poduri de Prut”, pe care l-am pregătit pentru marcarea evenimentului, ce cuprinde cronici, eseuri şi articole despre relaţiile de colaborare multidisciplinară petrecute în cei 25 de ani. 
Un popor are propriul cod genetic care îl particularizează, care-i stabileşte caracterul fondului său moral, valoarea, mândria naţională, legătura sufletească dintre membrii săi, care formează tradiţiile transmise peste veacuri spre a contopi trecutul cu prezentul şi a face ca timpul şi spaţiul să dispară. Biblioteca este păstrătoarea moştenirii neamului, a tezaurului cultural naţional, a patrimoniului spiritual, a izvoarelor acestora, a simbolurilor de nepreţuit ale înainte-mergătorilor lăsate din generaţie în generaţie cu putere de legat testamentar. Literatura sănătoasă este, după Nicolae Iorga, „element esenţial al şcolii, o hrană de fiecare zi a societăţii şi o armă de stat”. Fără cultură nu se poate trăi, ea întăreşte şi înalţă conştiinţa, dezvoltă cultul propriei creaţiuni, e adevărata carte de identitate a societăţii. Lumina popoarelor nu vine de aiurea, de la „răsărit”, cum se spunea obsesiv în anii de îndoctrinare comunistă, ci din învăţătură, din cărţi, din lectură, din cultură.
Protocolul de constituire a Bibliotecii „Basarabia”, filială a Bibliotecii „Vasile Voiculescu” din Buzău, a fost semnat la 1 iulie 1993, iar la 16 noiembrie a aceluiaşi an a fost inaugurată ca prima bibliotecă de carte cu grafie latină din teritoriul Republicii Moldova.
Comoara sufletească a poporului e însăşi limba lui. Graiul românesc e unul bogat, capabil să îmbrace orice idee, oricare dintre sentimente, este variat şi armonios. Preotul-poet Alexe Mateevici a scris că „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un şirag de piatră rară/ Pe moşie revărsată” şi, printre alte comparaţii şi elogii asemănătoare, că „Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng şi care-o cântă/ Pe la vatra lor ţăranii”. Înainte de el Mihai Eminescu a susţinut, cu deplin temei, că „nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră”… Grigore Vieru a fost un energic şi aprig apărător al graiului matern, nimeni neavând dreptul să aducă atingere acestui dar primit de la Dumnezeu: „Aş putea să îndur toate nenorocirile revărsate asupra ţării mele, afară de una singură — asuprirea limbii strămoşeşti. Celui care ridică mâna asupra acestei minuni se cuvine să-i zdrobeşti capul ca unui şarpe”. Când era întrebat de unde vine marele scriitor răspundea cu simplitate şi profunzime: „din Limba Română”. Mai susţinea că „două lucruri am întâlnit pe lumea asta zidite cu adevărat până la capăt: Biblia şi Limba Română”. Tot el observa că „Limba Română nu a dispărut din spaţiul basarabean în timpul Imperiului Sovietic. Dar ea fusese cu totul vlăguită, iar zborul ei era împiedicat de tot felul de lanţuri care, la un moment dat, deveniseră invizibile pentru ochiul nostru”. Iubirea poetului pentru neam şi limbă a fost totală, necondiţionată şi udată cu lacrimi: „Dumnezeu prima oară/ Când a plâns printre astre,/ El a plâns peste Ţară/ Cu lacrima limbii noastre”. La conferirea titlului de doctor honoris causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Grigore Vieru şi-a intitulat cuvântul de mulţumire, un adevărat testament transmis tuturor românilor, „Limba Română — oastea noastră naţională”.
Cititorilor publicaţiei „Observatorul de Nord”, cărora le adresez prezentele rânduri, le doresc ca Noul An 2019 să le aducă depline satisfacţii şi numeroase bucurii. La mulţi ani!
