Petru Ababei: Fiecare regizor are „magnetismul” său de a-i atrage pe actori, mai ales pe cei tineri

 Născut în Zodia Balanței, pe 11 octombrie 1955 în satul Ochiul Alb, raionul Drochia, i-a fost hărăzit de mic copil să fie ca o fereastră deschisă spre procesul creativ, fiind înzestrat cu un talent irevocabil, cu puterea de a evoca emoții, de a provoca gândirea, cu o dragoste nemărginită de oameni. Este ceea ce a generat puțin mai târziu abilitatea de a schimba viziuni și a modela destine, prin forța magică de a aduce în scenă viața omenească, cu rele și cu bune, cu simțul rafinat al umorului, care s-a perindat ca un fir roșu prin creația dumisale. Fiecare ieșire în scenă a fost susținută de aplauze, zâmbete, flori și aleasă recunoștință din partea spectatorului, acesta fiind succesul suprem și cea mai înaltă apreciere. Este despre Petru Ababei, Omul de Artă, care și-a dedicat întreaga viață scenei și artei teatrale.

Între anii 1978-1982 a absolvit facultatea de regie „teatrul de amatori” la Institutul de Arte „Gavriil Muzicescu” din Chișinău. În perioada 1982 -1985 a activat ca conducător artistic la Casa de Cultură din localitatea de baștnă, unde a înființat teatrul  „Râșnița”, onorat mai târziu cu titlul „Teatru Popular-Model”. Continuându-și activitatea în orașul Drochia, teatrul este redenumit „Cupidon”, câștigânt de-a lungul anilor numeroase premii. Regizând spectacole de un mare succes: „Cenușăreasa”  și „Ivan Turbincă”, se bucură de locuri premiante și Marele Premiu la festivaluri naționale și internaționale. Cu o carieră de peste 42 de ani în domeniul culturii și aproape 40 de ani de regie teatrală, Petru Ababei rămâne o forță creativă remarcabilă.

Am susținut un interviu  cu actorul, regizorul, dramaturgul Petru Ababei, cel care a lăsat urme frumoase, afirmându-se ca o personalitate marcantă a culturii drochiene, în care veți afla mai multe lucruri interesante despre parcursul său profesional, pasiunea pentru teatru și viziunea sa asupra artei.

• Stimate Petru Ababei, sunt onorată să susțin acest interviu cu dumneavoastră, cel care ați adus o contribuție notorie în dezvoltarea culturii drochiene, atât la nivel raional, național, cât și internațional, valorificând și promovând pe parcursul anilor  arta teatrală, fiind un profesionist dedicat, Om al Culturii, regizor al Teatrului muzical-dramatic „Cupidon”, un dramaturg neîntrecut și actor de excepție. Acum, mai nou, ați implementat cu succes un proiect cultural „Laborator teatral: Teatru Contemporan”, la care am avut onoarea să particip și eu. Ne puteți oferi mai multe detalii despre acest proiect, perioada de implementare, parteneri, etc?
• Proiectul „Laborator Teatral, Teatrul contemporan”, a fost un proiect de promovare a artei teatrale, care s-a bucurat de un mare succes, mai ales în rândul tinerilor și copiilor. A fost un proiect de revitalizare a teatrului de amatori și de creare a colectivelor de teatru mai ales a celor de copii și tineret. Perioada de implementare a fost extrem de restrânsă, timp de 5 luni. Ca parteneri i-am avut pe Consiliul Raional în persoana președintelui raionului, Vasile Cemortan; Direcția Cultură și Turism, șefă Cristina Țurcanu; Direcția Educație, șefă Rodica Ojovan;  Asociația Intercomunitară „Zona Metropolitană” Botoșani, președinte Florin Simion Egner și, bineînțeles, Teatru muzical -dramatic „Cupidon”.
• Ce obiective ale acestui proiect ați reușit să realizați? Care a fost impactul atât pentru tânăra generație, dar și pentru comunitatea drochiană?
• În cadrul proiectului am reușit să prezentăm 17 spectacole , dintre care 3 în județul Botoșani. Am creat 5 colective noi de teatru: unul în or. Drochia, cu elevii de la 3 instituții de învățământ și 4 – în gimnaziile din satele Ochiul Alb (2 grupe), Țarigrad și Chetrosu. Care a fost impactul? Păi, peste 900 de spectatori, aceste grupe de teatru nou create cât și spectacolele prezentate, care, credem, că nu i-a lăsat indiferenți pe spectatorii din sală. Am organizat 3 workshop-uri de instruire a tinerilor actori. După fiecare spectacol aveau loc discuții libere între actori și spectatori precum și editarea programelor de sală și afișelor stradale. Dar cel mai important lucru a fost, că noi am reușit să edităm o Broșură promoțională, în care este ilustrat întregul mers al proiectului în fotografii și descriere amănunțită. La fel, am imprimat un banner cu imagini din proiect, care a fost plasat pe peretele Centrului de Tineret.
• Cunoaștem, de asemenea, că în cadrul proiectului au fost implicați mulți tineri. Cum a decurs procesul de selectare a tinerilor actori și cum e să lucrezi cu tinerii?
• Pentru selectare am apelat la administrația Liceului „Ștefan cel Mare”, am trecut prin clase și le-am vorbit elevilor despre proiect, despre perspectiva de a juca un rol într-un spectacol și a deveni actor, cel puțin într-un teatru de amatori. Am ceva experiență în montarea spectacolelor cu tinerii, cu copiii. Este foarte interesant de a lucra cu tinerii. Unicul impediment este că mulți din ei sunt cuprinși și în alte activități (cercuri sportive, de dans, lecții suplimentare, etc) , precum și faptul că o parte din ei vin din alte localități.
• Ce provocări și greutăți ați întâmpinat pe parcursul perioadei de implementare a proiectului și cum le-ați depășit?
• La prezentarea spectacolelor prin sate, trebuia să găsim zilele când și actorii din „Cupidon” erau liberi și puteau să meargă, cât și cu autoritățile locale trebuia de stabilit o zi convenabilă, ca să poată veni spectatorii (sărbători religioase, zilele de odihnă și altele). A fost un pic dificil, dar până la urmă am reușit să realizăm toate obiectivele.
• Cunoaștem, de asemenea că spectacolul prezentat „Coletul din Veneția” s-a bucurat de un mare succes, fiind implicați un număr impresionant de tineri actori, care au evoluat pentru prima oară. Cât de dificil a fost să montați un astfel de spectacol cu oameni noi, să identificați persoanele potrivite pentru fiecare rol?
• Cu „Coletul din Veneția” a fost la fel de dificil de selectat actorii și de completat toate rolurile, fiind vorba de 14 actori. La început sau înscris mai mulți, apoi o parte au plecat, alții au venit, cei care erau deciși, au mai convins și pe alții să vină și astfel am reușit să adunăm toți 14 actori. Sigur că n-a fost deloc ușor să montezi un spectacol într-o perioadă destul de scurtă cu copii care urcă pentru prima dată în scenă. Dar am încercat să le insuflu încrederea că ei pot, că ei sunt capabilă și că vor reuși. Și apoi am făcut repetiții. Bineînțeles, ar fi avut nevoie de mai mult timp, dar până la urmă spectacolul a reușit. Sigur, că întotdeauna este loc și pentru mai bine. Cum am reușit să identific persoanele pentru fiecare rol? Cred că este vorba de o intuiție a profesiei de regizor cât și experiența de o viață.
• Pentru că sunt o persoană curioasă de fire, tare mult aș vrea să știu ce se întâmplă după culise. Cum arată, de obicei, o zi obișnuită de repetiții la teatru?
• Ca să-ți satisfaci curiozitatea la ce se întâmplă și cum e o zi la repetiție, trebuie să vii acolo, după culise și să respiri cu aerul de acolo. Un lucru e cert: este multă muncă, dăruire de sine, implicare totală și dorința de a face rolul cât mai bun. Nu e mai puțin importantă și prezența tuturor actorilor cuprinși în spectacol. Lipsa măcar a unui actor crează un gol și dificultăți pentru ceilalți parteneri. Și fiecare repetiție este o nouă încercare, provocare și de fiecare dată e diferită.
• Ați putea să ne mărturisiți, care este „ingredientul” secret în arta teatrului, pentru a atrage tinerii și a le capta atenția?
• Nu este vorba de nici un secret. Fiecare regizor are „magnetismul” său de a-i atrage pe actori, mai ales pe cei tineri. Cunoașteți destul de bine „expresia de serviciu”al multora: „tinerii din ziua de azi…” ș.a.m.d. Mie îmi plac tinerii din zilele noastre, chiar dacă nu sunt cum eram noi odată! Alte timpuri, alți oameni. Astea sunt legile vieții, totul se schimbă, se modifică și se transformă. Dar trebuie să găsești calea, „cheița de aur”, cu care să ajungi la sufletele lor, să-i faci să-și deschidă inima și să te primească, atât pe tine, cât și pe ceea ce le propui tu. În cazul nostru: să devină actor. Fie chiar și pentru o perioadă scurtă de timp.
• Cu siguranță, aveți și un mesaj, pe care ați vrea să-l transmiteți tinerilor, dar și părinților, căci tema spectacolului a fost una foarte actuală și de ce anume a-ți optat pentru un final dramatic?
• De ce dramatic? Pentru a-i atenționa pe tinerii rămași fără supravegherea părinților, dar și pe părinți, a le arăta la ce pot duce niște acțiuni, uneori sub formă de joacă, negândite, necalculate, făcute din simțul de gașcă. Sau „ce, eu sunt mai prejos ca alții”? Alt avertisment a fost în ce privește folosirea alcoolului, cu toate că chiar și un strop de șampanie, s-ar părea atât de nevinovat. Mai este și neascultarea de părinți, încrederea exagerată în sine. Și această încredere duce la neascultare, iar neascultarea uneori duce la nenorociri, ceea ce s-a întâmplat în „Colet”. Ce mesaj aș putea să le dau părinților dar și vouă, tinerilor, copiilor? Ceea cu ce s-a finisat spectacolul: „Nu ne lăsați singuri!” Este un strigăt, un îndemn, o chemare. Doar vedeți, la ce poate duce lipsa părinților și neascultarea de ei. Nu vă lăsați ademeniți de ideile cu acțiuni, ce pot duce la o tragedie. Cereți mai întâi sfatul părinților, a unui vârstnic, înainte de a întreprinde niște acțiuni, ce pot avea rezultate imprevizibile. Gândiți-vă bine, înainte de a întreprinde ceva, niște acțiuni, de care sunteți responsabili și până la urmă, pentru ele va trebui să dați socoteală.
• Dacă ați face o evaluare a acestui proiect, cum ați aprecia efortul depus?
• Încă n-a fost inventată unitatea de măsură a efortului. Nu mă refer la cel fizic, ci la cel emoțional, psihologic, care a fost depus de întreaga echipă din plin. Adică, cu toții  au depus efort la maximum. Dar iarăși mă repet: întotdeauna este loc pentru mai mult și mai bine. Doar atât le pot zice tinerilor actori: „BRAVO”! Și să nu scadă din intensitatea efortului, să menținem același ritm ba și mai mult, că se poate, avem de unde. Doar suntem abia la prima încercare.
• Acest proiect, cu siguranță, va avea continuitate, având și o echipă nouă de tineri actori. Ce planuri de viitor aveți în anul Șarpelui de Lemn 2025, despre care se spune că va fi un an plin de oportunități și transformări?
• Ce planuri avem pentru anul 2025? Multe. Avem de realizat un spectacol jubiliar, căci „Cupidon” face 40 de ani. Vom continua turneul prin satele raionului și prin alte raioane. Nu-i exclus un turneu în România. În ce privește echipa de la „Colet”, depinde în primul rând de voi, de dorința voastră de a continua. Ar fi păcat ca acest spectacol să fie jucat o singură dată și să „moară”. Îl putem juca cel puțin în 10-15 școli, gimnazii, licee din raion. Și iarăși vă spun: depinde de voi. Mie mi-ar plăcea și eu sunt dispus să continui cu voi și poate chiar să montăm și alt spectacol. Urmează să ne adunăm cu toții și să decidem ce facem mai departe.
• Domnule Ababei, povestea vieții și carierei dumneavoastră este o lecție despre perseverență, pasiune și iubire pentru artă. Ați transformat scena într-un loc al visurilor și al emoțiilor sincere, iar publicul a fost mereu martor la spectacole care au transmis mai mult decât replici — au transmis suflet. Prin teatrul pe care l-ați creat și modelat de-a lungul anilor, ați lăsat o amprentă puternică asupra culturii locale, oferind generațiilor tinere o șansă de a se descoperi și de a-și exprima talentul. Ați dovedit că, dincolo de dificultăți, arta poate înflori atunci când este susținută cu devotament și iubire. Vă mulțumim pentru toate clipele memorabile create pe scenă și dincolo de ea. Să aveți parte de inspirație nesfârșită, de public cald și de multe proiecte împlinite. Scena vă aparține, iar noi așteptăm cu nerăbdare noi povești de suflet pe care să ni le dăruiți.

Mădălina GHEBEA, membră HTSJ, Centrul de Creație a Copiilor,  tânără actriță a Teatrului „Cupidon”