Autor: Zinaida BATÂRU
Interviu cu Natalia Toma, 
doctor în psihologie, conferențiar universitar, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie.
– Ce este iubirea? Are iubirea termen de valabilitate?
– Frumos spus, iubirea nu se naște, iubirea se simte, se trăiește. Iubirea nu are un termen de valabilitate, însă depinde cum oamenii pot gestiona o relație ca să mențină iubirea, armonia. Mai exact, relația poate avea un termen de valabilitate. O relație nu este veșnică, dar iubirea poate fi veșnică. Iubirea este motorul ce dă un sens vieții. Iubirea se transformă dar nu se pierde. Cu anii, iubirea trece în afecțiune. Pentru a fi de lungă durată, se lucrează în timp și în cuplu. Este, ceea ce ar trebui să se mențină între parteneri pe tot parcursul vieții.
– Când dragostea devine periculoasă și cum se simte acest lucru?
– Când trece într-o altă formă, când este ură, durere, furie, lucruri nespuse, neauzite, neascultate. Atunci dragostea poate fi considerată periculoasă.
O relație se simte fizic și psihologic. Psihologic se simte – tristețea, suferința. La nivel fizic, organismul elimină mult cortizon – hormonul stresului. Atunci au de suferit anumite părți ale corpului, de unde pot apărea diferite maladii pe fond de stres (boli autoimune, cardiovasculare, migrene).
– Care sunt motivele despărțirii unui cuplu? Este dificil de luat decizia despărțirii?
– Sunt multe motive. De la un cuplu la altul, motivele sunt extrem de diferite. Într-un cuplu, apar situații dificile, pe care unii parteneri nu le pot gestiona corect, nu renegociază și lucrurile rămân neclarificate.
Conform statisticilor, 60 la sută dintre cupluri divorțează în primii ani de căsnicie, din cauza unor „fleacuri” – din orgoliu, pentru că nu au cedat atunci când trebuia, în momentele de rutină zilnică. Ideile rigide „așa și nu altfel” provoacă certuri. Unii au tipare de la părinții lor. Atunci se termină dezastruos. Apoi, urmează violența fizică, psihică și infidelitatea.
Luarea unor astfel de decizii cum ar fi despărțirea este extrem de dificilă, mai ales când, aparent, lucrurile nu sunt atât de grave. Sunt anumite situații foarte urâte, când există violență fizică, atunci hotărârea se ia mai ușor. Însă, în unele cazuri, când persoana nu se mai simte iubită, apreciată, sau unul dintre parteneri nu mai simte pasiune pentru celălalt, atunci decizia despărțirii este luată foarte greu, iar, dacă într-o familie sunt și copii, atunci e și mai complicat.
– Despărțirea poate fi considerată o decizie pozitivă? Aceasta poate fi o necesitate?
– Despărțirea nu trebuie privită ca un eșec, ci ca o lecție de viață.
În zilele noastre, separarea partenerilor/soților trebuie privită pozitiv. Din păcate, zeci de ani la rând, în cultura noastră, au existat căsnicii nefericite. Totuși, pierdere de timp și ani irosiți nu ar trebui să existe într-o relație.
O relație trebuie să îți ofere o experiență de viață și să te facă să înțelegi că, partenerul tău îți este, cu adevărat, un pilon, de sprijin în viață. În cazul violenței domestice, despărțirea este o necesitate.
– În acest caz, al violenței domestice, separarea este mai mult o eliberare sau o durere?
– E durere când decizia despărțirii e luată doar de către unul dintre parteneri și mai este numită „despărțire pe neașteptate”. Atunci apar cele mai multe întrebări și nu capeți răspunsuri. Sau chiar dacă le ai, nu sunt pe potriva așteptărilor tale. Urmează o perioadă dificilă, însă răspunsuri nu trebuie să fie de la persoana care a plecat. Cel mai important este să te controlezi emoțional și să conștientizezi că fericirea ta nu depinde de cel care a fost lângă tine.
Poate fi o eliberare atunci când într-o relație există agresivitate fizică, verbală. În acest caz, când se pleacă din acel cuplu, se înțelege că relația a fost una toxică și partenerul care iese capătă aripi, libertate.
– Se spune că „un divorț este asemenea unei amputări, supraviețuiești, dar rămâne mai puțin din tine”. Cum gestionăm durerea? Cum putem să o depășim?
– Durerea continuă să existe, indiferent de cauza apariției ei și de cât timp este, chiar dacă e un an sau 20. Ea trebuie simțită și trăită. Despărțirea este un proces constituit din etape. Dacă sărim peste câteva etape, atunci nu are loc recuperarea. Trebuie să treci prin durere, să plângi, să suferi, ca să poți arunca toate cele acumulate. Este nevoie de timp pentru a depăși această durere. Dacă nu se resimte acum, se v-a resimți peste ceva timp, fiindcă tot ce se adună la nivel psihic nu dispare nicăieri. Fiecare persoană trebuie să se controleze emoțional, să își dea timp, atât cât are nevoie. Apoi, să se „ia în mâini” și să meargă înainte. Despărțirea poate fi un câştig atâta timp cât se învață ceva din ea şi această experienţă se folosește pentru dezvoltarea personală.
– De cât timp are nevoie un partener ca să depășească trauma divorțului?
– Este un lucru individual. Contează mult modul de a gândi și cât de repede vrea să treacă peste această despărțire. De multe ori, ieșind dintr-o relație, te simți ca și cum iubirea ți-a fost luată. Depinde de temperamentul persoanei, dacă este încadrată într-o anumită activitate, are copii, o stare financiară bună, legături cu oamenii apropiați, atunci sunt șanse să se recupereze rapid în câteva luni. Sunt însă persoane care au nevoie de ani sau chiar nu se mai recuperează. Situațiile sunt diferite, dar este cert că e un proces ce durează în timp. El sau ea trebuie să trăiască prezentul și să se accepte pe sine, să accepte situația și să înțeleagă că iubirea nu constă numai în partenerul de alături. Aș mai adăuga că este importantă ruperea, pentru o perioadă, a contactului cu fostul partener, pentru a trece mai uşor peste despărțire. Între cei doi nu poate fi o relaţie de prietenie înainte ca ambii să fie complet vindecaţi din punct de vedere emoţional. În caz contrar, va exista și mai multă suferință și tristețe.
– Cine suferă mai mult – bărbații sau femeile?
– Ambii parteneri suferă, depinde de relația pe care au avut-o, cât de implicați și atașați au fost unul față de altul. Totuși, bărbații suferă diferit față de femei. Ei nu prea își arată suferința. Dacă femeile își manifestă durerea prin depresie, lacrimi, bărbații își arată tristețea prin consum de alcool sau substanțe interzise. Unele studii dovedesc faptul că, femeile își revin după o perioadă mai lungă și depășesc suferința, iar bărbații trec peste durere mai repede, însă conștientizează pierderea ceva mai târziu și cu efecte mai dure.
– Ați spus că afecțiunea apropiaților (părinți, prieteni ș.a.) ajută persoana care trece printr-un divorț să depășească mai ușor această etapă. Ce anume trebuie să facă oamenii dragi?
– Aceste persoane se numesc „resurse” și sunt extrem de importante în cazul unui divorț. Ele trebuie să le ofere grijă și nu numai, să îi sune și să îi susțină. În perioada post-divorț, omul care trece printr-o despărțire simte o suferință profundă și dacă nimeni nu ar căuta-o, atunci i-ar fi mai dificil să treacă peste perioada aceasta decât atunci când are un cerc de comunicare.
– Deseori, după o despărțire, oamenii se gândesc la părțile bune ale relației care s-a încheiat și ajung, la concluzia că, aspectele negative nu erau suficiente ca să se ajungă în punctul divorțului. Este loc de iertare și refacerea căsătoriei?
– Nici-o relație nu este perfectă. Este și partea bună, dar și mai puțin bună. Refacerea relației are sens cu o singură condiție, dacă ambii parteneri sunt gata să conlucreze asupra greșelilor care au fost în trecut. De multe ori, se ajunge la despărțire pentru că se consideră că unul este mai vinovat decât celălalt. Într-o relație, ambii au greșit, dacă s-a ajuns la o astfel de situație. Dacă ambii își asumă greșelile și depun efort, dar nu pentru a genera furie faţă de fostul partener, pentru a-l învinui sau pentru a-l denigra, ci pentru a ajunge împreună la o înțelegere și la conștientizarea greșelilor, muncind în doi la noua relație, atunci trebuie să se încerce refacerea ei. Dar dacă unul va depune efort, iar celălalt se va lăsa iubit, respectat, îngrijit, atunci nu are sens.
– Unii parteneri intră în altă relație pentru a ,,lecui” mai repede rana despărțirii. În scurt timp, eșuează. Când intrăm într-o nouă relație?
– Când simțiți că sunteți pregătit. Într-adevăr, unii intră într-o nouă relație ca să vindece rănile. Uneori, este eficient, alteori, însă, creează noi răni. Dacă puteți vorbi despre fostul partener fără lacrimi, fără „nod” în gât, puteți vorbi ca despre un capitol încheiat, atunci sunteți pregătit să începeți o nouă relație. Atâta timp cât vă este greu să vorbiți despre fosta relație și încă vă simțiți dependent emoțional de fostul partener, încă nu sunteți pregătit pentru o nouă relație.
– Unii spun că, într-o familie, „există și sacrificiu, suferință, iertare, trecere cu vederea”. „Avem copii și nu putem nenoroci familia, să stea copiii fără mamă sau fără tată”. Este un concept corect?
– Este total greșit. Acest concept de „familie cu orice preț”, copiii să aibă mamă și tată, este depășit. Nu ar trebui să avem o relație disfuncțională, unde sunt certuri, lovituri, umilință, nevoile mamei nu sunt luate în seamă sau tata este considerat „de nimic”. Deși, la prima vedere, s-ar părea că toate aceste elemente nu sunt vizibile, copiii le percep, totuși, și își construiesc tiparele pe care vor merge în viața adultă. Într-o relație, ambilor parteneri și copiilor trebuie să le fie bine.
– Despărțirea poate fi considerată și constructivă, o descoperire de sine?
– Din experiența mea de psiholog, pot să confirm că multe cliente, care treceau printr-o dezamăgire, doar în câteva luni au făcut o descoperire fantastică, au înțeles că ele pot mai mult, și-au realizat visuri pe care nu vedeau că le merită și le pot împlini, au devenit mai sigure pe ele însele. În primul rând, se iubesc pe sine.
– Persoanele care trec printr-o despărțire mai pot iubi?
– Da. Le este greu să creadă în alte persoane, să capete încredere, dar, cu siguranță, mai pot iubi. Iubirea este necesitatea de bază în viață. Cei care afirmă că nu au nevoie de iubire spun o minciună…
Mulțumesc pentru interviu!
