Am spus cu alte ocazii și repet încă o dată: cel mai rău lucru pe care și l-au făcut sieși politicienii (sau, cel puțin, o bună parte din ei), dar și nouă, celor din categoria „oamenilor simpli”, este nu furtul miliardului și nici deteriorarea relațiilor cu vecinii, dar implementarea în mințile cetățenilor a ideii fixe că nu există cineva în republica aceasta care ar avea alte scopuri decât îmbogățirea sa și menținerea la putere a grupurilor pe interese. În această ordine de idei nu-mi pot permite luxul de a fi „cioara albă” și de a considera altfel, fiindcă oricât de optimist, visător, idealist și de romantic aș fi eu, realitățile înconjurătoare mă contrazic și mă fac să fiu laolaltă cu toată lumea. Adică, mă fac să nu mai cred în intențiile frumoase și în dorința clasei noastre politice de a schimba lucrurile în bine nu doar în vorbe, dar și în fapte.
Astfel, au trecut aproape două săptămâni din ziua alegerilor parlamentare, dar lucrurile rămân incerte și imprevizibile. Partidele care și-au asigurat mandatele calcă mai rău decât ursul prin străchini: unii propun niște compromisuri imposibil de realizat, alții se ascund în spatele unor declarații anterioare care nu lasă nici o portiță deschisă pentru eventuale alianțe postelectorale, ai treilea așteaptă total previzibila decizie a Curții Constituționale, ai patrulea stau și doar așteaptă semnul de a sări în barca învingătorilor și de a-și folosi „voturile de aur” primite de la cetățeni. Și tuturor acestor partide care ne-au ros urechile cu declarații de stimă, dragoste, afecțiune și respect față de popor le este în cot de mine și de Dvs. Nu știu, posibil eu să nu am dreptate și să exagerez în materie de strategie, dar tactica aleasă de parlamentarii care ar putea să facă doar figurație de scurtă durată în viitorul parlament mi se pare profund păguboasă și lipsită de perspective. Ba mai mult, rezultatele alegerilor și mai cu seamă lipsa luminiței din capătul tunelului mă fac să cred că după 24 februarie RM a rămas cu fundul pe gheață.
În primul rând, forțele din exterior care au pariat, mai deschis sau mai voalat, pentru unele formațiuni politice s-au ales cu buza umflată, or „discipolii” lor au obținut un scor mult sub așteptări. Socialiștii lui Dodon, bunăoară, au obținut primul loc, dar nu și victoria, iar acest fapt se pare că-l deranjează pe Putin. Țarul rus credea că vasalul lui de nădejde (care a primit atâtea daruri gen KAMAZ-uri și amnistii care mai de care) controlează tot ce mișcă în RM și când colo, acesta mai să fie întrecut de niște „coate goale”. Deloc întâmplător, cel puțin o parte din presa rusă, inclusiv și cea subordonată Kremlinului, nu-și ascunde asentimentul față de președintele moldovean și acest lucru ar putea avea consecințe nefaste pentru acel care merge la Moscova mai des decât la Sadova. La rândul lor, partidele declarat pro-europene au adunat împreună suficiente voturi pentru a crea o majoritate parlamentară (iar prin cumularea mandatelor obținute de un partid care nu are nici în clin, nici în mânecă cu valorile europene, dar care poate fi strâns la gard fără nici o problemă, ar fi posibilă chiar o majoritate constituțională), dar arderea podurilor și păruiala cu public nu lasă nici cel mai mic loc pentru un scenariu pozitiv. Această stare de lucruri ar putea pune pe gânduri Uniunea Europeană, care nu poate tolera la nesfârșit politica noastră duplicitară. În al doilea rând, formațiunile unioniste (care au fost și de această dată un exemplu de dezbinare totală) au suferit un eșec lamentabil și acest fapt nu poate să nu ducă, eventual, la revizuirea politicii Bucureștiului în relațiile cu Chișinăul. Este adevărat că România a fost și este donatorul nostru cel mai important, însă… frate-frate, dar brânza-i pe bani.
Și încă ceva. Dacă în Tableta de vinerea trecută scriam despre patru scenarii posibile după alegeri, acum două din ele nu mai sunt, în opinia mea, de actualitate. Unu — nu mi se pare valabil scenariul care prevedea o alianță dintre PDM și unii „transfugi” din BE ACUM și PSRM. Din câte am înțeles, BE ACUM va rămâne beton și nimeni din cei aleși în funcția de deputați nu vor trece pe altă parte a baricadei. Nu zic același lucru și despre deputații aleși pe listele PSRM, fiindcă aici ar putea exista variante. Doi — în proporție de 90 la sută nu cred că vom avea alegeri anticipate, chiar dacă acestea ar fi propice pentru PDM (cu circa 700 de primari din 900, rezultatul acestui partid ar putea fi și mai bun). Astfel, mai rămâne „în picioare” alianța PDM — PSRM — Independenții, care ar asigura o majoritate constituțională (posibilitatea mi se pare a fi de 95 la sută). Din această ecuație ar dispărea Partidul Șor, rău certat cu socialiștii. Și ultimul scenariu posibil, alianța dintre BE ACUM și PSRM, fiindcă se pedalează intens pe o așa-zisă „alianță situativă” (50 la sută), dar aceasta depinde de faptul cât de supărată este Moscova pe PDM.
În fine, acestea sunt doar niște presupuneri diletantiste, or viața ne poate propune și niște „îmbârligări” la care astăzi nici nu ne gândim…
