Dacă în alte “domenii” egalitatea de gen rămâne doar un vis (or, femeilor le este greu să lupte cu bărbaţii înşurubaţi în cutare sau cutare fotolii, nu că ar merita-o în toate cazurile, dar fiindcă aşa sunt “tradiţiile” şi “obiceiurile”), în campania prezidenţială-2016 avem o paritate aproape perfectă: doar 6-5 în folosul reprezentanţilor sexului puternic (?). Nu cunosc, sincer vorbind, exemple din alte ţări, cu democraţii mult mai avansate, în care doamnele să dea atât de energic din coate şi să le sufle în ceafă domnilor care au decis „să-şi dedice viaţa” uneia dintre cele mai complexe îndeletniciri pe nume „politica mare”. Ba mai mult, din cele 24 de persoane înscrise iniţial în cursa pentru preşedinţie numai o singură femeie nu a ajuns până la startul campaniei, în timp ce numărul bărbaţilor care au ratat şansa este mult mai mare.
Ce-i drept, şi în politică nu este importantă doar cantitatea, ci şi calitatea. Şi dacă ţinem cont de această axiomă trebuie să constat că cel puţin trei din cele cinci — Maia Sandu, Ana Guţu şi Silvia Radu merită cu prisosinţă să-şi schimbe pentru patru ani viza de reşedinţă. Pe de altă parte, a merita nu înseamnă a primi ceea ce ţi se cuvine, fiindcă prejudecăţile şi neîncrederea în forţele reprezentantelor sexului frumos mai persistă. Păcat că se întâmplă astfel de lucruri şi, se pare, această campanie prezidenţială nu va fi o excepţie… Altele două — Ina Popenco şi Maia Laguta sunt outsidere certe şi nu cred că vor acumula mai mult de câteva sute, iar în caz fericit câteva mii de voturi. Doamna Popenco, bunăoară, dă impresia că nu înţelege unde şi de ce a nimerit, deşi bărbaţii din „echipa lui Shor” o îmbată cu apă rece şi îi dau avansuri pe care nu le merită. La rândul ei, doamna Laguta, care nu prea este cunoscută mai departe de cartierul Ciocana, se complace în rolul de clovn în fustă. Altfel, mai rămâne o enigmă cum această candidată a acumulat circa 15.000 de semnături în susţinerea sa, în timp ce nişte ditamai politicieni ca Roman Mihăieş, Ion Dron, Vitalia Pavlicenco sau ex-premierul Vasile Tarlev au ridicat mâinile în sus.
Despre potenţialul şi capacităţile candidaţilor la funcţia de preşedinte vorbeşte, în primul rând, prestaţia concurenţilor în cadrul dezbaterilor electorale. Or, toate cele trei doamne au o prezenţă mai mult decât onorabilă şi cel mai elocvent exemplu este modul în care candidatul comun al PAS, PPPDA şi PLDM „i-a bătut măr”, la umila mea părere, pe reprezentanţii PSRM şi PDM, în cadrul dezbaterilor la un post privat de televiziune. Venită la o întâlnire „ochi în ochi” cu Igor Dodon şi Marian Lupu, bărbaţii creditaţi cu cele mai mari şanse la alegerile din 30 octombrie, doamna Sandu a avut o surpriză neplăcută — în locul celor doi au venit la dezbateri „secundanţii” Ion Ceban şi Segiu Sârbu. În loc să întrebuinţeze cu folos cele 10 minute puse la dispoziţie gratis şi să expună cu tâlc principiile şi valorile promovate de liderii lor, aceşti doi domni s-au năpustit asupra Maiei Sandu cu replici şi învinuiri de maidan, au vorbit aidoma unor papagali despre nişte păcate pe care doamna Sandu (inclusiv şi datorită faptului că nu este în caracterul ei să bage mâna în buzunarul cuiva, dar şi nici n-a ocupat o funcţie care i-ar fi permis să se înfrupte din miliardul furat) a obosit să le combată cu lux de amănunte şi au încercat să-şi scoată în evidenţă propriile figuri, uitând pentru ce au venit la dezbateri şi că nu ei sunt candidaţii la preşedinţie… La fel de bune şi convingătoare sunt ieşirile în public ale doamnei Ana Guţu, care poate să-şi argumenteze (inclusiv şi datorită faptului că este profesoară universitară) ideile sale unioniste şi să convingă lumea că ceea ce cuiva i se pare utopie poate deveni realitate, iar campania electorală promovată de doamna Silvia Radu emană nu doar bogăţia ei spirituală şi materială (inclusiv şi datorită faptului că ani buni a fost la cârma firmei „Union Fenosa”, unde se plătesc salarii grase), dar şi demonstrează că şi într-o ţară sărăcită şi prostită se poate promova decenţa şi bunul-simţ, se pot organiza şi petrece întâlniri electorale la fel ca în cele mai dezvoltate ţări din Vest.
În fine, în pofida laudelor şi osanalelor aduse de mine reprezentantelor sexului frumos, este probabil ca şi cel de-al cincilea preşedinte al RM să poarte pălărie, dar nu fustă. Conjunctura creată, „aşezarea stelelor pe cer” nu este benefică doamnelor nici de data aceasta, iar sondajele de opinie confirmă trendul ascendent, ba chiar fulminant de care se bucură bărbaţii. Adică, şansele doamnei Sandu, bunăoară, de a accede sus de tot mi se par pur teoretice, dar… cine ştie? Nu de alta, dar ziceam şi cu altă ocazie că, în ultima vreme, nu mă prea pricep în politica moldovenească.
P.S. Cu părere de rău, exemplul lui Marian Lupu şi Igor Dodon a fost urmat şi de Iurie Leancă care, la fel şi-a trimis la dezbateri “a şaptea roată la căruţă”… Intereseant, dar ce-ar zice alegătorul american, dacă Donald Trump sau Hillary Clinton şi-ar trimite la discuţiile cu oponentul pe X sau pe Y?
