Copiii născuți în anii 30 – 40 ai secolului trecut au avut parte de un destin dramatic. Copilăria lor a coincis cu anii războiului și a foametei. De-a lungul timpului nu prea au vrut să-și împărtășescă amintirile, au considerat că ceea ce au trăit a fost ceva ruşinos. Dar le-am citit suferința, ori de câte ori i-am surprins ridicând și sărutând o fărâmă de pâine de jos…
Să le ascultăm amintirile, ca să ne convingem că foamea nu a fost doar o consecință a secetei, ci și o tactică folosită de autoritățile sovietice să-i sperie și să îi descurajeze pe basarabeni, să nu -și dorescă prea multe, să se mulțumească cu o bucățică de pâine…
Mătușa Evghenia Răilean s-a născut în satul Volovița, raionul Soroca în 1936. Anii de foame i-au marcat cumplit soarta, a crescut fără tată, iar din cei 9 copii în familie, doar 4 au supravețuit. La școală nu a mers, ca să-și salveze familia de foame, ducea de vânzare sarcini de lemne la Soroca si pe banii câștigați cumpăra pâine.
