Parascovia Ojog, artizana care s-a dedicat meșteșugului împletirii loziei de 40 de ani, transformă această tradiție într-o adevărată artă. În Republica Moldova, meșteșugăritul în lozie reprezintă nu doar o sursă de venit pentru numeroase familii, ci și un mod de a păstra vii tradițiile și obiceiurile strămoșești.
„Meșteșugăritul în lozie nu este o muncă ușoară. De la achiziționarea materiei prime până la produsul finit, fiecare etapă necesită o atenție meticuloasă și o muncă intensă. Cumpărăm lozie, o fierbem, fiecare fir îl curățăm. Procesul începe prin fierberea loziei timp de patru ore, urmată de curățare și uscare. Lozia se împletește și se modelează pentru obținerea coșurilor de diferite forme și dimensiuni,” a povestit doamna Parascovia.
Împletirea unui coș poate dura între două și trei ore, în funcție de complexitatea designului și de dimensiunea coșului. Deși împletirea loziei pare a fi o activitate simplă, aceasta necesită multă răbdare.
„Meșteșugăritul în lozie este mai mult decât o activitate economică; mai degrabă aș spune că este o modalitate de a păstra tradițiile vii. Când merg la biserică, am cele mai mari emoții. Vă dați seama ce simt eu atunci când văd că acolo e coșul confecționat de mine, mai fac câțiva pași și din nou văd un alt coș și tot așa. E o plăcere, îmi pare chiar foarte bine. De-a lungul anilor am participat la câteva piețe din raionul Soroca ca să-mi expun la vânzare coșurile, și vreau să vă zic că am avut un spor mare, s-au vândut foarte repede,” a mai adăugat doamna Parascovia.
Meșteșugul în lozie se transmite adesea din generație în generație. În cazul artizanei noastre, ea a învățat să împletească încă din copilărie, de la tatăl său. Cu timpul, a împărtășit această cunoaștere și cu copiii săi.
Deși meșteșugăritul în lozie este o artă valoroasă, atragerea tinerilor către această tradiție rămâne o provocare. „Eu sunt deschisă, am o idee și tare o vreau realizată. Vreau să învăț pe alții și sper că un atelier deschis la timp ar putea revitaliza interesul pentru acest meșteșug. Dacă tinerii ar înțelege ce satisfacție aduce această muncă, ar fi mai deschiși să învețe,” sugerează artizana.
Pensia mică și dificultățile economice sunt provocări constante, însă artizana continuă să împletească lozie cu pasiune. Pentru ea, împletirea loziei nu este doar o modalitate de a câștiga bani, ci și un refugiu de liniște și satisfacție personală. „Eu vin aici și inima se liniștește…”
