Din documente se afirmă că satul a fost întemeiat în anul 1765. El a apărut pe moșia Voloave și de aceea a fost denumit cu diminutivul Volovița, dar încă mult timp, în unele documente, el va păstra o denumire dublă — Volovița sau Voloavele.
Din spusele bătrânilor aflăm că pe aceste moșii a locuit un moșier cu numele Mihalache Cerchez, care se ocupa de cultivarea viței de vie și aducea oameni la lucru, pe care, se mai zice, că pe unii chiar îi schimba pe câini. Nu știm cât e de real, dar au existat astfel de versiuni. Bătrânii zic că denumirea satului provine de la vița de vie. În urma recensământului din 1817 s-au înregistrat 20 de gospodari capi de familie și 8 burlaci. În 1830, Volovița avea 27 de gospodării. În 1859, se menționează că satul e așezat la 6 verste depărtare de or. Soroca, are 42 gospodării și o populație de 79 locuitori. Peste ani, aici apar și alți moșieri ca Grecina (1861). În 1872, din moșia succesorilor s-a repartizat pământ țăranilor din Volovița. Țăranii o duceau greu.
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fost construită în 1902. Au slujit până în 1925 preoții din Voloave Victor Zavoicinschi, apoi Ioan Mușcinschi. În prezent, de aproximativ vreo 20 de ani, slujește părintele Mihail Graur.
Școala a lipsit timp îndelungat. În 1902, s-a deschis o școală de alfabetizare, dar în 1905 la Volovița s-au înregistrat 40 de copii. La 29 august 1911, adunarea generală a sătenilor, la chemarea primarului Grigore Marciuc, a examinat chestiunea privind deschiderea unei școli. Adunarea a hotărât construcția școlii în 1912, împuternicindu-l pe Gavril Nitrean ca cel mai înstărit gospodar. Cele mai exacte date ni le prezintă recensământul general al populației din 29 decembrie 1930: Volovița avea 848 locuitori (436 bărbați și 412 femei), 195 gospodării, 196 case. Școala primară mixtă, în 1933, cuprindea 87 elevi. Un post de învățător era deținut de Vladimir Vieru. În luptele cu fasciștii din timpul războiului al doilea mondial au căzut 43 de bărbați originari din Volovița: Boico Efim, Boico Gheorghe, Boico Feodor, Boico Nicolae, Gîlca Mihail, Golban Georghe, Golban Filimon, Golban Timofei, Gîlca Petru, Istrati Ion, Cojocari Tudor, Colesnic Constantin, Casianciuc Ion, Lavraniuc Leon, Lozan Gavril, Leahu Nichita, Marciuc Dumitru, Nesterenco Efim, Nitrean Ion F., Nitrean Grigore, Nitrean Petru, Nitrean Sava, Neamțu Ion N., Neamțu Ion I., Neamțu Efim, Neamțu Constantin, Neamțu Nicolai, Cernei Ion, Oleinic Timofei, Prohor Ion, Pînzari Ion, Pînzari Pavel, Railean Constantin, Reznic Leon, Toporovschi Vasile, Toporovschi Ion, Ungurean Afanasie, Cebotarean Ion, Cojocari Vladimir și Voronțov Ion. În 2017, ziua de 9 mai a fost sărbătorită fără nici un veteran în viață, ne-au părăsit toți și s-au dus la Domnul, iar datoria noastră e să le cinstim memoria și ne exprimăm recunoștința sub semnul reconcilierii și cu gândul că omenirea nu va mai fi niciodată cuprinsă de focul războiului. După război, la Volovița, a fost organizată stația de mașini și tractoare „Sergei Lazo”. Seceta și foametea din 1946-1947 nu au ocolit Volovița. Oamenii o duceau greu, din cauza subnutriției se îmbolnăveau de distrofie, mureau. La 21 decembrie 1947, președinte al sovietului sătesc Volovița a devenit Agafia Gordinschi, secretar — Iosif Axentie Boico. Volovițenii i-au mai avut în calitate de președinți ai sovietului și primari pe Iosif Boico, Valentina Gorgos, Ion Bejenari, Enesia Braguța, Ana Ceban, Larisa Coțaga, Nicolai Vacarciuc, Grigore Ciobanu, Boris Bodoreu, Lilian Maxim și în prezent Ghenadie Nitrean. În martie 1949, s-a format colhozul „Rodina” care în 1950 s-a unit cu colhozul „Frunze” din s. Alexandru cel Bun. În 1961, colhozul a fost înglobat în sovhozul „Miciurin”. În 1970, aici se afla o secție a sovhozului „Miciurin”, o filială a fabricii de vinuri și o secție de uscare a fructelor a fabricii de conserve, ambele întreprinderi din Soroca, ateliere intercolhoznice de reparative a utilajului agricol și a tractoarelor. În sat funcționau: școala de 8 ani, clubul cu instalație de cinematograf, bibliotecă, grădiniță-creșă, oficiul poștal, centrala telefonică, punctul de deservire socială, un magazin. Din 1978 a activat sovhozul „Volovița” (director — Isac Perkis). În 1992, s-a format SA „Volovița” (director — Vladimir Eremița), din 1999 până în prezent activează SRL „Cobgeanca-Sor” (director — același Vladimir Eremița).
În 1992, separatiștii tiraspoleni au declanșat un război împotriva Republicii Moldova. Printre miile de bărbați care au luptat pentru independența și integritatea țării noastre au fost și V. Zabulica, Iurie Repeșco, Ion Bruma, Genadie Colesnic, Ilie Leahu, Anatol Samburschi, Pavel Oleinic, Nicolae Lopaci. Pe câmpul de luptă, la 19 iunie 1992, în timpul unui bombardament a fost grav rănit și a decedat pe loc Alexandru Lupașcu.
La 1 ianuarie 2017, în sat locuiau 1938 persoane și erau 630 gospodării individuale. Agenți economici: SRL „Tirex Petrol”, SRL „Lucoil”, magazine „Lukoil”, ICS „Bemol Retail”, Î.I. „Petru Craveț” — comercializarea produselor alimentare, Î.I. „Petru Craveț” — sală pentru măsuri festive, Universalcoop — comercializarea produselor alimentare, GȚ „Danilevici Valentina” — comercializarea produselor alimentare, Î.I. „Rotari Ivan”, Î.I. „Nitrean Aurelia” — comercializarea materialelor constructive și de uz casnic, Î.I. „Chirița Ion” — prestarea serviciilor auto, Î.I. „Țurcan Valeriu” — vulcanizare, SRL „Dicom-Auto” — prestarea serviciilor auto, Î.I. „Braniște Serghei” — prestarea serviciilor auto.
Comuna Volovița se mândrește și cu cetățenii de onoare, cărora le-a fost conferi acest titlu conform Deciziei nr. 5.1 din 10.10.2003 a Consiliului local: Danilevici Lazăr, Țurcan Elizaveta, Golban Anton, Coțaga Maria; Deciziei nr. 3.13 din 30 aprilie 2009: Istrati Mihail, Găină Efimia, Oleinic Veceslav, Bejenari Natalia, Railean Nicolai, Coțaga Nadejda, Osadciuc Maria, Coțaga Larisa, Galuzinschi Ilie, Ceichevșciuc Visarion.
La fel comuna Volovița se mai mândrește și cu personalități ce ne duc faima satului departe, ca: Emilian Coțaga, băștinaș din satul Alexandru cel Bun, născut la 10.08.1937, fost medic-șef al Spitalului Clinic Republican pentru Copii, instituție ce-i poartă numele. O altă personalitate este și protoiereul mitrofor Mihail Panas, decan al facultății de teologie din Chișinău. Alte personalități cu care se mândrește satul sunt: Găină Viorel, neurochirurg (Chișinău), Gîlca Marcela, conducător artistic (Chișinău), Negru Elena, doctor în științe istorice, (Chișinău), Coțaga (Barbăroșie) Lilia, jurnalist la Radio Europa Liberă și postul de televiziune Moldova 1.
În sat activează Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, a funcționat în toți anii de putere sovietică, fiind un centru ortodox pentru satele din împrejurimi. A fost reparată capital, preot este Mihail Graur, dăscălița — Liuba Iavorschi. Gimnaziul funcționează din anii 1932, în 2001 s-a făcut reparate capitală cu ajutorul Fondului de Investiții Sociale din Moldova și contribuția comunității. Director este Rahimov Svetlana. La dispoziția sătenilor se află oficiul medicului de familie (medic — Raisa Zabulică), asistente medicale: Maria Colesnic, Lidia Colesnic, Greta Oleinic. Activează grădinița de copii „Andrieș”, director Ceborarean Stela. La dispoziția sătenilor mai avem și oficiul poștal, șef de oficiu Sîrghi Liudmila. Pe lângă căminul cultural, șefă Casenciuc Oxana, activează formația folclorică „Floare de Noroc”, conducător Gîlca Valentina.
Biblioteca comunală Volovița, a fost fondată în 1954. În anul 1978, biblioteca dispunea de un fond de carte în număr de 7682 exemplare. Prima bibliotecară a fost o femeie inteligentă, Railean Eugenia. A desfășurat o activitate destul de fructuoasă, stând la cârma cărții. Au mai activat bibliotecare, dar pe termen scurt: Lupu Aliona, Zaharia Nelia. Activez în această sferă din toamna anului 1987, după ce am absolvit studiile din Soroca, am fost repartizată în satul Alexandru cel Bun ca șefă de bibliotecă, iar din anul 1993 în urma fuzionării bibliotecii am fost transferată la biblioteca din această localitate, unde activez până în prezent. Aspectul de azi al bibliotecii îl datorăm programului Novateca, primarului și consiliului local. Avem la dispoziție trei calculatoare și o imprimantă multifuncțională. Doritorii de a citi o carte, de a naviga pe internet, a comunica pe skype sau a însuși crearea unei pagini web pot învăța toate acestea la bibliotecă, tot aici pot beneficia și de multe alte servicii. La moment, fondul de carte al bibliotecii este de 6161 exemplare.
Căminul cultural a fost deschis în anul 1952, prima șefă a căminului cultural a fost Boico Parascovia, conducător artistic Gîlca Valentina, de-a lungul anilor au mai activat și alte persoane ca: Boico Nicolae, Lupașco Alexandru, Pădure Cornel, Baranovschi Artur, dar cel mai mult a activat și cu care am fost colege mulți ani Gîlca Valentina și în prezent Casenciuc Oxana.
Mai activează pe teritoriul satului și un ansamblu folcloric model „Floare de noroc”, conducător Valentina Gîlcă, care recent a marcat 25 de ani de activitate. Ansamblul a fost fondat în anul 1995, prin anii 2002-2011 am făcut și eu parte din acest colectiv, pe urmă din motive diferite nu mai particip, dar cu mult drag și respect apreciez succesele acestui ansamblu, care este mândria satului.
În comuna Volovița intră și satul Alexandru cel Bun, mic dar frumos, așezat, cu oameni harnici. Întemeiat în 1924, ne amintește de țăranii de prin alte așezări omenești sosiți încoace în urma împroprietăririi în cadrul reformei agrare basarabene din anii 1919-1924. Mulți din ei au fost locuitori din satul Vasilcău și în urma inundațiilor s-au stabilit cu traiul aici, în acest sat, ca să trăiască o viață lungă, să-și crească urmașii și să se bucure de destinul lor. Satul a fost numit în cinstea marelui domnitor Alexandru cel Bun, fiul lui Roman Mușat — domn al Moldovei. Satul se află la 7 km de orașul Soroca. Mulți localnici pe vremuri mai obișnuiau să-i zică și satul Lișco. În anul 1929, la Alexandru cel Bun erau 27 de case, un grădinar vestit pe nume Sidor Ivanschi. Primii locuitori ce s-au stabilit cu traiul au fost familiile Lopatinschi G., Istrati Sava și Maxim Efteni.
Primele fântâni au fost la gospodarul Sîrgi Mihail, în vălicică. A mai activat pe teritoriu și o școală incompletă până la patru clase, care a fost înființată cu ajutorul comunității, au lucrat sătenii Cojuhari Semion, Galuzinschi Ilie și alți locuitori. A fost deschisă în 1942. Aici muncea un singur profesor, Alexandru Stamati, mai târziu a activat Bruma Constantin, Pulcinschi Pavel, Negreață Alexandru. În 1970-1971, școala a fost închisă și transferată în satul Volovița, unde activează și în prezent.
Pe teritoriul satului a mai activat și punctul medical, înființat cam în 1960, unde, din spusele domnului Ilie Galuzinschi, a lucrat o doamnă, Ana Ion, iar mai târziu Pădure Angela, în 1993-94 punctul a fost închis temporar, ca mai târziu să fie redeschis în 2008-2009. La moment activează doamna Lidia Colesnic. A mai activat pe timpuri și o bibliotecă sătească care a fost deschisă în casa lui Brăguță Marușca, în funcția de bibliotecară era Elena Vacarciuc, mai târziu biblioteca a fost mutată în localul fostei școli, unde a lucrat o doamnă pe nume Veronica, din 1987 a activat Buruian Elena până în 1994, mai apoi a fost redusă și comasată cu biblioteca sătească Volovița, unde am fost și eu transferată.
Au luptat bărbații satului și în războiul din 1941-1945. Cu părere de rău, nu mai avem în viață nici un veteran. În 1949 au fost supuși represiunilor staliniste Sîrghi Eudochia F. cu fiica Elena, fiul Gheorghe și mama Cojocaru Lucheria F. În anii postbelici satul a cunoscut aceleași evenimente ca și celelalte localități rurale din Moldova — seceta, foamete, viață colectivă…
La luptele de la Nistru din 1992 pentru independența și integritatea Republicii Moldova au participat și Tudor Belous, și Ghenadie Mitrofan, originari din s. Alexandru cel Bun.
În 1994, satul avea 204 gospodării, o populație de 657 de persoane, dintre care 654 moldoveni, 206 case, 70 fântâni, un magazin.
La 1 ianuarie 2006, în sat locuiau 596 oameni, 308 bărbați și 288 femei. Sunt 184 gospodării individuale, 90 fântâni, 2 magazine. Activează grădinița de copii (șefă A. Topor.)
La moment se află în construcție două biserici, una de la Mitropolia Basarabiei și alta de la Mitropolia Moldovei.
Articolul este scris în cadrul concursului raional “Istoria satului meu”, organizat de Secţia Сultură şi Turism a Consiliului raional Soroca.
Autoare: Elena Buruian
Foto: Din arhiva com. Volovița
