Într-o carte semnată de o față bisericească din Rusia, am citit un gând profund, genial: “Caracterul nu se lecuiește”. M-am convins de acest adevăr, fiind martor ocular al unei întâmplări petrecute la unul din pavilioanele pitorescului nostru orășel nistrean. În el era expus pentru vânzare un bogat și variat asortiment de produse de panificație: pâine albă de grâu, pâine neagră de secară, franzele, colaci (mai mari și mai mici), covrigei, plăcinte, torturi etc. Venindu-i rândul la ferestruica chioșcului, o doamna de vreo 45-50 ani împlântă degetul arătător de la mâna dreaptă în una din plăcintele aflate pe un platou în primul sir, întrebând:
− Aceasta cu ce-i?
− Cu varză, îi răspunde vânzătoarea.
− Dar aceasta?, își înfige ea degetul în una din plăcintele celui de-al doilea șir.
− Cu cartofi, doamnă. Bine ați face să vă puneți masca pe față și mănuși pe mâini, că mai avem și pandemie de Covid în țară…
− Pe mine de Covid-ul lor mă doare-n cot…
− Să fii dumneata sănătoasă! Aș vrea însă să știți că pe alții, din cauza lui, îi doare capul. Ba chiar și mor…
− Dumnezeu sa-i ierte! Eu vreau o plăcintă cu bostan! Nu cumva cele din șirul al treilea sunt cu bostan?!
− Acelea-s cu brânză…
− Da caută-i, femeie, o plăcintă cu bostan — sta-i-ar ea în gât! — că ne-a făcut la toți capul oboroc! Se aude din spate glasul unui bătrânel.
Muierea parca asta și aștepta: îi sări imediat în cap, făcându-l albie de porci. Bietul om! S-ar fi strecurat și-n gaura de șoarece, numai să scape de mânia unei bădărance… Comercianta-i pune necioplitei mult râvnita plăcintă cu bostan dinainte și buclucașa se retrage în lături.
Revoltată până în adâncul sufletului de dezgustătorul spectacol, desfășurat în preajma mea, privesc în urma cumpărătoarei, oftând din greu: “Ce neam al dracului de oameni îs și moldovenii! Cu luminarea să cauți că nu găsești ca ei!”.
Mădălina MARDARE,
elevă în clasa a X-a “A” la IPLT “Ion Creanga” din orașul Soroca, membră a Cercului de Jurnalism și Științe ale Comunicării
