În acest bloc de tip cămin din Chișinău au primit în perioada sovietică loc de trai peste 150 de angajați ai uzinei de echipamente radiotehnice „Semnal”. Oamenii au rămas să locuiască aici și după ce uzina și-a sistat activitatea la sfârșitul anilor ‘90. Puțini dintre ei au reușit să-și privatizeze apartamentele în care locuiesc de-o viață. Unii au renunțat la acest drept, alții, însă, și-au căutat dreptatea în instanță, cazul ajungând până la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care în februarie 2023 le-a dat câștig de cauză. Chiar și așa, nu sunt încă proprietari cu acte-n regulă, nici după aproape 30 de ani de demersuri către autorități și procese de judecată. Mai multe detalii aflați în anchetă.
De aproape trei decenii zeci de locuitori ai acestui bloc de pe strada Hristo Botev din Chișinău, cu toții foști angajați ai uzinei de echipamente radiotehnice „Semnal”, se luptă pentru a obține dreptul la proprietate asupra apartamentelor în care își duc traiul încă din perioada sovietică.
LARISA OLARESCO, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Vrem să ajungem la un sfârșit, să avem și noi o privatizare. Degrabă se termină privatizarea în țara noastră și vrem, pur și simplu, să avem niște acte, acte legale că noi, de fapt, trăim aici. Am lucrat la uzină și am construit. Avem drepturi depline ca să privatizăm.
ALEXANDRU COTUN, locatar al blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Sunt oameni care deja au plecat de aici, care sunt mai în vîrstă și s-au dus și ce ar fi zicând: „Lasă să se ducă toți și pe urmă vom vedea ce vom hotărî”.
ECATERINA VÎLCU, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău:O cameră de 12 metri am, nu am mai mult, dar trăim aici vai de capul nostru. Bucătăria este împreună, căci suntem o grămadă și nu putem face nimic.
Apartamentele le-au primit la finele anilor ‘70, iar după destrămarea Uniunii Sovietice angajații uzinei au avut dreptul să devină proprietari ai locuințelor de serviciu, printr-un proces de privatizare. Printre cei care nu au reușit să privatizeze locuința este și Elena Furculiță. Femeia a fost lucrătoare medicală în cadrul uzinei, iar soțul ei – lăcătuș. Soții locuiesc într-un apartament de circa 40 de metri pătrați.
ELENA FURCULIȚĂ, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Eu locuiesc în casa din strada Hristo Botev din anul 1988. Aici e spațiul meu locativ cu numărul 41. Când a fost o comisie guvernamentală pe ușă mi-au scris 31. Adică trebuia să primim actele pentru privatizare cu numărul acesta. Până în prezent n-am primit nici pentru un număr.
După mai multe încercări eșuate de a obține actele necesare privatizării, Elena Furculiță, împreună cu alți foști angajați ai uzinei, au decis să-și facă dreptate în instanță. În 1999, au dat în judecată societatea pe acțiuni „Semnal”, succesoarea de drept a uzinei de stat cu același nume, cerând să le fie eliberate documentele necesare privatizării.
ELENA FURCULIȚĂ, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Asta e hotărârea instanței în fond, Judecătoria Botanica, care obligă Societatea pe Acțiuni „Semnal” să ne elibereze, la locatarii din strada Hristo Botev, actele necesare pentru privatizare. Vedeți, și până în timpul de față noi nu le-am primit.
Decizia primei instanțe a fost contestată de „Semnal”, care gestiona la acea vreme blocul, proprietate publică, dar nu a avut câștig de cauză. Cu toate acestea, decizia de judecată nu a fost executată, deoarece conducerea de atunci a „Semnal”-ului nu a prezentat actele necesare privatizării, invocând că acestea s-au pierdut de-a lungul anilor. Pentru a soluționa problema oamenilor, în martie 2002, a intervenit Guvernul care a creat o comisie, responsabilă de întocmire a listei locatarilor din blocul de pe strada Hristo Botev și, respectiv, își puteau privatiza apartamentele. Mai mult, Guvernul a emis și o hotărâre prin care a transmis blocul în gestiunea Primăriei Chișinău, care urma să elibereze persoanelor, care se regăsesc în această listă, documentele necesare privatizării. Ceea ce nu s-a întâmplat, însă.
LILIAN OSOIAN, avocatul unor locatari ai blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Deci, atunci Guvernul a emis hotărârile de Guvern și a spus că, iată, noi am rezolvat problema. Primăria se va ocupa de toate actele pentru privatizare. Hotărârea de Guvern din anul 2002 a fost anulată prin decizia Curții Supreme de Justiție, dar a fost anulată mai mult pe motiv de procedură. Administrația publică locală, Primăria Chișinău nu a primit în gestiune acest bloc locativ. Adică nu a emis o decizie prin care să ia la balanța primăriei. Dar de ce nu era decizia primăriei? Așa autoritățile au hotărât, așa lucrează. Poate nu cunoșteau procedura.
Am vrut să aflăm mai multe detalii în acest sens de la directorul de atunci al uzinei „Semnal”, Gheorghe Guțan, unul din semnatarii listei, însă acesta a negat că a avut vreo legătură cu acest caz.
GHEORGHE GUȚAN, fost administrator al SA Semnal: Nu știu de Hristo Botev și nu știu de…
Reporter: Știți ceva despre problema locatarilor de acolo?
GHEORGHE GUȚAN, fost administrator al SA Semnal: Nu.
Reporter: Ei nu au putut privatiza odăile. Poate vă aduceți aminte ceva?
GHEORGHE GUȚAN, fost administrator al SA Semnal: Doamnă, n-am avut nimic cu Hristo Botev, cu liste, cu „Semnal”, cu chestii. Habar n-am. Aud pentru prima dată de la dumneavoastră.
Reporter: N-ați fost angajat la „Semnal”?
GHEORGHE GUȚAN, fost administrator al SA Semnal: Nu am fost angajat la „Semnal”.
Reporter: Nici la societatea pe acțiuni, nici la uzină?
GHEORGHE GUȚAN, fost administrator al SA Semnal: Nu. Dumneavoastră aveți o informație care nu-i veridică. Mă scuzați…
Reporter: Noi avem acte confirmative unde stă iscălitura dumneavoastră, hotărârea de Guvern, comisia guvernamentală din anul 2002, procesul-verbal al ședinței.
GHEORGHE GUȚAN, fost administrator al SA Semnal: Doamnă, nu știu…
Potrivit datelor din dosarul „Semnal” care se păstrează la Agenția Servicii Publice,Gheorghe Guțan a deținut funcția de director până în iulie 2003, fiind preluată de Nicolae Agachi, jurist la bază. În perioada în care au avut loc schimbări în conducerea societății, Hotărârea de Guvern a fost contestată în instanță de „Semnal”, care a avut, din nou, câștig de cauză, hotărârea fiind anulată. L-am căutat și pe Agachi, director al „Semnal” în perioada 2003-2015, la sediul cabinetului de avocați care îi poartă numele, însă nu l-am găsit pe loc. Așa că l-am contactat telefonic.
Reporter: De ce, totuși, oamenii aceștia nu au putut să privatizeze chiar dacă a fost instituită acea comisie?
NICOLAE AGACHI, fost administrator al SA Semnal: Este un subiect subtil, fiindcă acolo trebuiau să fie oameni care aveau un drept anumit pentru a putea beneficia de privatizare. Doi, persoanele în cauză puteau să-și apere interesele prin intermediul instanței de judecată în cazul că primesc un refuz. Dar au trecut zeci de ani. Dacă după zeci de ani să vă dau un răspuns, chiar e foarte complicat.
Reporter: Dar din câte vă amintiți nu știți de ce unii au primit?
NICOLAE AGACHI, fost administrator al SA Semnal: E foarte complicat să-mi amintesc ceva.
Reporter: Eu știu că acolo unii au primit actele pentru a privatiza, alții nu au primit.
NICOLAE AGACHI, fost administrator al SA Semnal: Dumneavoastră știți că unii, alții, vedeți, utilizați o noțiune extrem de generalistă. Nu vă pot da o claritate, având în vedere timpul enorm de mult care a trecut.
Pentru că Hotărârea de Guvern care urma să deblocheze procesul de privatizare a fost anulată în 2003 prin decizia Curții Supreme de Justiție, iar în 2005 a fost abrogată, oamenii au rămas, din nou, fără soluții. Nemaiavând alte căi de atac, locatarii blocului s-au adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde s-au plâns că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la proprietate. Peste aproape șapte ani, în 2012, reclamanții au fost înștiințați de Curte că au fost operate modificări în legislația națională și că pot cere despăgubiri prin intermediul instanțelor naționale. Așa că, în noiembrie 2011, 37 de locatari au dat în judecată Ministerul Finanțelor, solicitând recuperarea prejudiciului moral și material.
LILIAN OSOIAN, avocatul unor locatari ai blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: În anul 2012, locatarii au avut câștig de cauză prin hotărârile Judecătoriei sectorului Râșcani, municipiul Chișinău, din 12 iunie 2012. S-a recunoscut încălcarea, s-a constatat încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii de judecată și s-a compensat prejudiciul moral fiecărui reclamant câte 20 000 de lei, le-a fost acordat pentru încălcarea termenului rezonabil de executare a hotărârii de judecată.
Nefiind de acord cu suma despăgubirilor, oamenii s-au adresat, iarăși, la CtEDO. Cât cazul se examina la Strasbourg, începând cu anul 2015, autoritățile municipale au încercat să rezolve problema locatarilor și au transmis imobilului în proprietatea municipiului Chișinău. Decizia Consiliului Municipal Chișinău a fost, și de această dată, contestată în instanță de societatea pe acțiuni „Semnal”, fiind, ulterior, anulată. Între timp, o parte din locuințe au fost, totuși, privatizate, mai exact, 38 la număr. Am încercat să vorbim cu cât mai mulți proprietari ca să aflăm cum de au reușit să obțină actele necesare privatizării. Așa că le-am bătut pe rând la ușă. Pe mulți dintre ei nu i-am găsit acasă, iar unii nu au vrut să discute cu noi. Pe acest bărbat, proprietar din 2018 a unui apartament de 43,6 metri pătrați, l-am întâlnit în timp ce pleca de acasă.
VLADIMIR SARSAMAN, locatar al blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Eu locuiesc aici din ‘86. Am lucrat la uzina „Signal”.
Reporter: Și cum ați privatizat?
VLADIMIR SARSAMAN, locatar al blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Am luat toate actele necesare și am privatizat.
Reporter: Cum vă explicați că dumneavoastră ați reușit să privatizați, iar alții nu?
VLADIMIR SARSAMAN, locatar al blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Duceți-vă și întrebați. Pentru că-s om normal!
Iar această femeie spune că a reușit să obțină documentele de la conducerea uzinei pentru a privatiza, potrivit datelor cadastrale, un apartament de circa 43 de metri pătrați.
Reporter: Dumneavoastră ați privatizat locuința?
LAZU MARIA, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Da.
Reporter: Când, în ce an?
LAZU MARIA, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: În 2016.
Reporter: În baza la ce?
LAZU MARIA, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: A documentelor.
Reporter: Cine vi le-a dat?
LAZU MARIA, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișină: Uzina „Semnal”.
Reporter: Mai mulți oameni spun că nu au reușit să privatizeze.
LAZU MARIA, locatară a blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Eu nu pot să vă spun de ce ei nu au reușit. Fiecare pentru dânsul.
Printre cei care au privatizat locuințele se numără și câteva persoane ale căror nume se pare că nu se regăsesc în lista locatarilor, întocmită anterior de comisia guvernamentală sau de către uzina „Semnal”. În total, 5 la număr. Aceștia au intrat în posesia apartamentelor în perioada în care societatea pe acțiuni „Semnal” era în proces de insolvabilitate. Cum a fost posibil acest lucru? Am încercat să aflăm de la administratorul de insolvabilitate al „Semnal”, Mihail Cergă, care a ocupat această funcție până în 2022, atunci când societatea a fost lichidată. Acesta, însă, nu a fost de găsit la birou și nici la telefon nu ne-a răspuns. I-am expediat lui Mihail Cergă un mesaj cu lista de întrebări. Însă, până la publicarea acestui subiect, nu am primit răspuns. După aproape nouă ani timp în care cazul locatarilor din blocul Hristo Botev s-a aflat pe masa judecătorilor de la Strasbourg, în februarie 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o hotărâre prin care a stabilit că le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și cel de proprietate și a obligat statul să le ofere despăgubiri în sumă de 1200 de euro pentru 34 de reclamanți.
DOINA MAIMESCU, șefa Direcției Agent Guvernamental, Ministerul Justiției: Noi, de fapt, la Ministerul Justiției am stabilit mai multe ședințe cu implicarea avocaților, reclamanților, autorităților implicate în procesul de executare a acestei hotărâri ca să încercăm să descurcăm care a fost istoricul, de unde s-a pornit, cine sunt reclamanții care beneficiază de această hotărâre, pentru că și acest aspect este neclar. Am încercat să stabilim cronologic toate circumstanțele ca să putem vedea cele mai bune, adecvate soluții ca să executăm până la urmă aceste hotărâri. Și în hotărârea Curții Europene a Dreptului Omului se menționează că statul trebuie să găsească cele mai adecvate mijloace ca să pună în executare aceste hotărâri. Suntem în contact cu toți beneficiarii, i-am invitat la Ministerul Justiției, la ședințele comune. Suntem încă în discuție, nu avem o soluție acum în acest moment, dar încercăm să identificăm cele mai adecvate mijloace, așa cum ne-a indicat și Curtea Europeană în hotărârea sa.
LILIAN OSOIAN, avocatul unor locatari ai blocului din str. Hristo Botev, Chișinău: Sperăm că totuși problema locatarilor va fi nu doar ascultată, dar și auzită la Guvern și Guvernul va emite o hotărâre de Guvern în acest sens pentru a transmite blocul dat în gestiunea Primăriei și atunci nu vedem o dificultate, o problemă ca Primăria Chișinău să rezolve problema cu actele către locatari, ceea ce nu a făcut-o Societate pe Acțiuni „Semnal”.
Potrivit Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale, până în prezent, în întreaga țară, 2 651 de locuințe acordate oamenilor în perioada sovietică încă nu au fost privatizate. Astfel, autoritățile vor să extindă termenul limită de privatizare care va expira la sfârșitul lunii mai, cu încă trei ani. Această propunere se regăsește într-un proiect de ajustare a cadrului normativ în domeniul locuințelor votat abia în prima lectură de către Parlament.
VEACESLAV ȘIPITCA, secretar de stat al Ministerului Infrastructurii și Dezvoltării Regionale: Prelungirea termenului pentru privatizarea locuințelor pasibile pentru privatizare din 31 mai 2026 în 31 mai 2029. De la data adoptării prezentei legi în 2015 au fost pasibile privatizării 9 400 de locuințe. Au mai rămas neprivatizate 2 600 de locuințe.
Precizăm că, în cazul în care oamenii nu vor reuși să privatizeze locuințele, în termenul prevăzut de lege, acestea vor rămâne în proprietatea statului și vor deveni locuințe sociale.
