Recent, la Drochia a avut loc lansarea Alianței Femeile Moldovei, un eveniment semnificativ ce a reunit femei lider din diverse localități ale raionului. Adriela Bejenari, membră a Hubului Tinerilor Scriitori și Jurnaliști din Drochia, a profitat de ocazie pentru a realiza un interviu cu interpreta Tania Turtureanu, care a fost prezentă la eveniment.
-În primul rând, vreau să te întreb dacă ai mai vizitat orașul nostru și cum ți s-a părut publicul drochian?
-Am mai fost la Drochia, doar că nu am cântat aici. Am cântat odată la un eveniment la ”Steaua Nordului”, dacă nu mă înșel. Să știți că la Chișinău se vorbește de bine despre acest restaurant și îl cunoaște foarte multă lume. Și de aici cunosc și eu despre Drochia. Mi-a plăcut foarte mult publicul și oamenii de aici. A fost o atmosferă atât de caldă și familială. I-am simțit pe spectatori foarte aproape. Or, cântecele pe care le-am cântat eu nu sunt toate foarte cunoscute și îmi cam făceam griji despre cum o să reacționeze publicul. Dar, spre marea mea uimire, oamenii au fost foarte calzi și foarte primitori. Ceea ce ne caracterizează pe noi toți, pe tot poporul nostru moldav.
-Vreau să te întreb de unde vine pasiunea pentru muzică și care este prima piesă pe care ai interpretat-o?
-Eu cânt de mică. De foarte mică, de când m-am născut, zic părinții mei. Nu au mai dormit nopțile, dar pe scenă am urcat la șase ani și toată viața mea a fost legată de muzică. Mai nou, am făcut Colegiu, apoi Conservatorul. Și astfel am înțeles că muzica o să fie și profesia mea de bază în viața asta, nu doar un hobby, pentru că am încercat să mai fac și altceva și nu o făceam cu atâta tragere de inimă. Și am rămas aici. De prima piesă nu îmi mai amintesc acum clar, dar știu că la toate sărbătorile de obicei mă puneau să cânt ”Ioane, Ioane”.
-Care este sursa ta principală de inspirație și temele cele mai des abordate în compozițiile tale?
-Eu am foarte multe schițe acasă. Nu întotdeauna aceste piese ies la iveală. De obicei cânt atunci când simt o anumită stare, fie ea de recunoștință, fie de tristețe, fie de dragoste și așa mai departe. Sursa de inspirație iarăși este viața mea și stările pe care eu le trăiesc.
-Ultimele piese lansate sunt, cum ai menționat, compoziții proprii. Cu cine din persoanele industriei muzicale lucrezi?
-Piesele ”Iubește-mă” și ”Ce frumos” sunt copilașii mei pe lângă cei doi pe care îi am acasă. Pentru că în aceste două piese atât versurile, cât și muzica îmi aparțin mie. La orchestrație am lucrat cu Mihăiță Chiriac, Mahaya, numele lui de scenă. La ambele piese am lucrat cu el. Intuiesc că o să mă întrebi ce planific să fac în viitor? Uite, planific să fac un album și o să fie iarăși cu el. Nu vreau deocamdată să colaborez cu nimeni, pentru că mă simt foarte bine cu el și interacționez foarte bine și rezonăm bine la capitolul muzică. Dar am colaborat și cu Akord. Apropo, are două piese în care eu apar, vocea mea apare acolo și foarte multă lume nu știe că de fapt ”Eu sunt soarele tău”, îl cântă Tania Turtureanu.
-Ești foarte vizibilă pe rețelele de socializare și vreau să te întreb cum reușești să găsești acest echilibru între noile tendințe și vocația ta artistică?
-Este suficient de complicat și foarte multă lume mă întreabă cum fac față și dacă am pe cineva care îmi administrează paginile de rețele sociale. Dacă aș avea mai mult timp și aș avea și eu o persoană, probabil ar fi mai ușor. Eu fac tot posibilul să fiu prezentă și să mă împart cu oamenii. La sfârșitul anului trecut le-am promis că o să fac vizibilă toată transformarea mea și tot procesul cum se nasc piesele și cum se lucrează în studio. Și văd că oamenii chiar sunt interesați și chiar le place să vadă cum se naște o piesă, cum abia-abia este o sămânță și ajunge să fie o floare frumoasă.
-După cum ai menționat și tu, în ultimele luni te-ai bucurat de o popularitate enormă, grație pieselor ”Iubește-mă” și ”Ce frumos”. Vreau să te întreb care sunt planurile tale pe termen lung și ce obiective și proiecte muzicale noi îți propui?
-O să rămân la stilistica aceasta ca-n ”Iubește-mă” și ”Ce frumos”. Eu am cântat un an la teatru și am interpretat piese românești din perioada interbelică și acolo am simțit pentru prima dată că înot ca peștele în apă. Chiar dacă nu este un gen popular, să zicem, dar oamenii ne arată contrariul, că nu întotdeauna ceea ce e la modă și ceea ce credem noi că se vinde, se vinde de fapt. Și mă bucură foarte mult că ajung piesele astea la sufletele oamenilor, așa vii cum sunt ele. Și planific să scot un album anul acesta și la sfârșit de an să-l lansăm cu un spectacol frumos.
-Vreau să te întreb cum ai reacționat la multitudinea de opinii din mediul online, pentru că au fost foarte pozitive.
-Da, am primit apeluri foarte multe de la persoane cunoscute, personalități de la noi din țară. Îmi amintesc chiar a doua zi după ce am lansat piesa, m-a sunat domnul Andrei Porubin, care mi-a spus că întotdeauna a crezut în mine…
Eu mă bucur că munca mea este apreciată, dar ce simt eu acum? În primul și în primul rând, este o foarte mare responsabilitate, pentru că oamenii cumva așteaptă de la tine. E ca și cum când îi dai copilului o bomboană și el o savurează și apoi mai cere, mai cere, mai cere. Și simt o recunoștință enormă și în sfârșit simt împlinirea aceea sufletească că las ceva în urma mea și că îmi îndeplinesc misiunea corect. Și totodată simt o responsabilitate mare față de publicul meu, că deja pot să zic că am câțiva oameni care mă iubesc și pe care îi iubesc.
-Felicitări pentru tot parcursul tău și pentru că ai ajuns în acest punct! Sunt curioasă să aflu ce sfat ai avea pentru tinerii care de fapt sunt începători în activitatea componistică, dar și în arta vocală ?
-Eu consider că fiecare om, chiar dacă nu este muzician, este un creator. Dar ceea ce m-a ajutat pe mine să trec de bariere, pentru că eu compuneam dintotdeauna și scriam dintotdeauna, dar mereu mă gândeam că nu o să fie perceput corect de public. Dar ce părere o să aibă lumea? O să fie hit sau nu o să fie hit? Sau cum spunea cineva că nu e bună piesa sau că nu e corect cânt. Și atunci se adună, se adună o sumedenie de complexe și frustrări care mă blocau și nu îmi dădeau voie să mă realizez mai departe. Sfatul meu este muncă, muncă zilnică, să uităm de lene, pentru că chestia asta cu aștept să vină muza nu funcționează. În fiecare zi trebuie să o cauți. Dacă nu vine muza, s-o cauți tu. Muncă foarte multă și încredere în Dumnezeu și în intuiția proprie și să faci așa cum simți, pentru că interiorul nostru știe cel mai bine cum e corect pentru noi. Și cu siguranță, atunci când faci din suflet totul și este firesc și natural…
Și în final, fiind invitată la evenimentul de lansare a Alianței Femeile Moldovei, ce mesaj ai pentru femeile drochiene?
-Mi-am făcut o concluzie că femeile din Drochia sunt foarte frumoase și calde și atât de binevoitoare și atât de bine dispuse. Chiar dacă cântam și eram atentă la ce cânt și la ceea ce fac, mie îmi place foarte mult să analizez oamenii, să le prind reacțiile. Așa că, atât femeilor drochiene cât și tuturor femeilor care văd acest reportaj, le doresc din suflet foarte multă dragoste, dragoste de sine, de viață, de copii, de natură, de frumos, de creație. Să continue să facă ceea ce simt ele și ceea ce vor ele. Pentru că femeile sunt o forță extraordinară și ar fi păcat să nu valorifice această forță.
Îți mulțumesc mult pentru acest interviu și vreau să-ți urez o primăvară frumoasă cu noi creații muzicale. Și pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor Pascale, un Paște binecuvântat.
Adriela Bejenari, membră a Hubului Tinerilor Scriitori și Jurnaliști din orașul Drochia
