Redacția ziarului „Observatorul de Nord” a organizat recent o rundă de dezbateri publice la tema: „Un an de pandemie — cum autoritățile sorocene au gestionat criza”, în cadrul căreia au participat autorități publice, medici, agenți economici, reprezentanți ai societății, care au avut suferit de pe urma COVID-ului… Or, pe data de 11 martie, s-a împlinit un an de când Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat pandemia de COVID-19, iar luminița din capătul tunelului nu se întrezărește. Deja de un an noi toți parcă am fi actorii unui film de groază, cu salvări și sirene, cu gropi și sicrie în prim plan, cu eroi și antieroi, cu realiști și sceptici.
Și dacă în astfel de situații cele mai grăitoare și elocvente sunt cifrele, atunci acestea continuă să ne dea fiori: dacă pe data de 11 martie 2020, când a fost declarată pandemia, erau infectate, la nivel global, puțin peste 118.000 de persoane, astăzi avem infectați peste 120.000.000 de oameni, iar la decese starea de lucruri este la fel de îngrijorătoare — de la 4300 de persoane decedate atunci, la peste 2.600.000 de oameni în prezent…
Eugenia REZUȘ, șefa Secției boli interne, a Spitalului raional din Soroca: A fost greu la început, este greu și acum. Acei care au muncit atunci din greu, aceeași oameni sunt la straja sănătății oamenilor și în prezent. Au fost două-trei luni de zile când nu am avut nici o zi de odihnă. A fost extrem de greu când a fost închisă Secția de reanimare, mereu telefonam la Chișinău, unde urmau să se interneze pacienții în dificultate. Mulțumesc Spitalului republican și Institutului de Urgență care nu ne-au refuzat, chiar și atunci când pacienții erau gravi și nici măcar nu erau testați… Vreau să zic că Spitalul raional din Soroca are doctori foarte buni — în această perioadă ne-am împrietenit și ne-am mobilizat și ne-am susținut exemplar. Ca să înțelegeți situația noastră, vreau să vă spun că în Secția de terapie erau 30-35 de bolnavi COVID-19. Până la urmă, nici nu știam cum să procedăm în cutare sau cutare situație, fiindcă nu ne mai lovisem cu o astfel de infecție. Permanent am învățat, ne-am autoinstruit. Pe parcurs am avut mai multe protocoale de tratament și astăzi vreau să spun că avem un protocol care ne ajută în lupta cu boala. De altfel, învățam nu doar noi, dar și medicii de la Chișinău. A fost foarte dificil, dar am făcut față, în mare măsură.
Dezbaterile în întregime le puteți viziona aici:
