Într-una din poeziile sale nemuritoare Grigore Vieru făcea o constatare simplă, la prima vedere, dar aproape profetică, dacă e să privim cu ochii larg deschişi lumea înconjurătoare, şi anume — “lucruri stranii de tot se întâmplă pe glob”. Or, este de-ajuns să arunci o privire în jur ca să-ţi dai seama cât de multă dreptate a avut poetul. Şi nu este vorba doar de “glob”, dar şi de nişte “teritorii” mult mai “restrânse”, uneori chiar “liliputane”. De altfel, stranietăţile de tot felul vin de unde te aştepţi cel mai puţin — de aia şi sunt stranietăţi!, iar protagoniştii lor sunt persoane care nu doar “merg împotriva vântului”, dar şi exponenţi ai unor idei şi fapte menite să schimbe nişte dogme şi reguli nescrise. Săptămâna aceasta pe mine personal m-au mirat profund câteva declaraţii şi atitudini care anterior păreau “greu de realizat”.
În primul rând, am rămas surprins de declaraţiile surprinzătoare făcute de spicherul parlamentului de la Chişinău Adrian Candu, care îşi doreşte ca cele două state româneşti să grăbească procesele de integrare! Numai dorinţa lui de a avea un sistem financiar-bancar şi un sistem educațional integrat face, vorba ceea, toţi banii! Nu ştiu câtă sinceritate şi cât interes (personal sau de partid) conţin aceste declaraţii, dar în contextul zilei de azi vorbele ieşite din gura lui Candu mi se par de-a dreptul revoluţionare. Mai cu seamă, dacă ţinem cont de faptul că acesta este o persoană marcantă a unui partid care mai mereu s-a arătat rezervat şi ambiguu în ceea ce priveşte relaţiile cu fraţii de peste Prut. Să ne aducem aminte de atitudinea mai mult decât duplicitară şi dubioasă a preşedintelui Marian Lupu, care şi atunci când nu era întrebat declara că este părtaşul proverbului despre “brânza care-i pe bani” şi că vorbeşte limba moldovenească. De altfel, cineva mi-a zis că mereu în PDM au fost informal două curente: unul pro-vestic, în frunte cu Adrian Candu şi altul pro-estic, cu Marian Lupu ca vârf de lance. Eu aş mai adăuga şi un al treilea curent, reprezentat de Dumitru Diacov, care consideră că cel mai bine e să sugi de la două vaci. În fine, menţionând că RM este republică parlamentară, Candu a criticat derapajele pro-ruseşti ale preşedintelui Dodon şi a declarat că RM trebuie să aibă relaţii bune şi cu FR, dar numai pe “bază de egalitate”.
Am rămas surprins de declaraţiile surprinzătoare făcute de spicherul parlamentului de la Chişinău Adrian Candu, care îşi doreşte ca cele două state româneşti să grăbească procesele de integrare! Numai dorinţa lui de a avea un sistem financiar-bancar şi un sistem educațional integrat face, vorba ceea, toţi banii…
Apropo, despre derapaje. Probabil, mai multă lume a sesizat un fapt pe cât de regretabil, pe atât de umilitor pentru noi, la care au recurs componenţii grupei SunStroke Project. Aflaţi pe cai mari, după o evoluţie spectaculoasă la Eurovision, proaspeţii deţinători ai celui mai mare succes obţinut de participanţii RM la acest prestigios concurs International au plecat de la Kiev la Moscova, iar prima lor întâlnire cu publicul nu au avut-o la Chişinău, cum era să fie normal, dar la un post de televiziune rusesc. Ştiu că se vor găsi mulţi “avocaţi de serviciu”, care vor justifica pasul făcut de artişti şi că unii vor considera acest derapaj un “mărunţiş”, care nu merită atenţia noastră, dar… din astfel de mărunţişuri se creează mozaicul care ne demonstrează cine sunt adevăraţii stăpâni aici, pe malul Bâcului.
În al doilea rând, m-a impresionat pasul făcut de liderul nou-creatului Partid al Unităţii Naţionale (PUN), Anatol Şalaru, care după tradiţionalul deja la politicienii moldoveni “călcatul prin străchini” (am în vedere, în primul rând, principiile şi modalitățile de alegere a liderilor noului partid) şi-a vociferat public intenţia de a face front comun cu Partidul “Dreapta”, condus de Ana Guţu, cu scopul relansării Mişcării Unioniste din RM. Altădată reticent şi uşor sarcastic când venea vorba despre colaborarea cu alte forte politice de dreapta, astăzi Anatol Şalaru a revenit la sentimente mai bune, înţelegând, probabil, că unde-i unul — nu-i putere, unde-s doi (măcar!) puterea creşte. Mi se pare foarte important şi faptul că liderul PUN nu a fost impresionat de scorul obţinut de Partidul “Dreapta” la ultimele alegeri prezidenţiale şi că a “lăsat de la sine”, pentru a unifica ce se mai poate unifica pe această parte a eşichierului politic. Prin această intenţie, domnul Anatol Şalaru a făcut primul pas pentru a demonstra unora (inclusiv şi subsemnatului) că PUN nu este o filială (făcătură) a unui partid atotputernic şi pentru a diminua din pesimismul celor care au crezut că PUN s-a născut mort.
Şi încă ceva. Este foarte posibil ca şi de data această să fiu (fim) tras (traşi) pe sfoară şi toate speranţele mele (ale noastre) să se năruiască aidoma unui castel de nisip. Este foarte posibil să am (avem) parte, şi de data aceasta, de nişte scenarii subtile, menite să ne prăfuiască ochii, ascunzând în sine nişte scopuri meschine. Dacă se va întâmpla întocmai aşa — să le rămână de cap, cum spunea bunica mea. Iar dacă intenţiile lor sunt sincere — să le dea Domnul putere, la fel cum zicea bunica mea…
