Într-o lume a vitezei, a TikTok-urilor și a inteligenței artificiale, unde timpul pare tot mai comprimat și atenția tot mai fragmentată, există oameni care continuă să creadă în puterea poveștilor scrise, în liniștea paginilor întoarse și în întâlnirea autentică dintre om și carte. Un astfel de om este Sofia Sîrbu, tânăra bibliotecară care a ales să își scrie propriul destin între rafturile pline de sens ale unei biblioteci publice.
Pentru ea, ziua de 23 aprilie – Ziua Bibliotecarului – nu e doar o sărbătoare profesională. Este o sărbătoare de suflet. E despre vocație, despre drumul care nu a fost ales cu mintea, ci cu inima. „Nu eu am ales meseria de bibliotecar, ci ea m-a ales pe mine. Și azi știu sigur că biblioteca a fost una dintre cele mai frumoase întâmplări din viața mea. Nu s-a visat bibliotecară în copilărie. Nu a crescut cu planuri precise despre ce carieră va urma. Însă viața a avut grijă să-i arate, pas cu pas, că locul ei este în mijlocul oamenilor și al cărților.
„În viață, nimic nu e întâmplător. De multe ori, drumul se așterne în fața ta fără să-l fi căutat. Trebuie doar să ai deschiderea să-l urmezi.”
Și a făcut asta cu devotament. Într-o lume în care biblioteca e adesea privită ca o relicvă a trecutului, Sofia i-a oferit un suflu nou. A reușit să transforme spațiul de lectură într-un loc viu, în care cultura se împletește cu comunitatea. „Biblioteca nu este locul în care muncesc. Este locul în care mă regăsesc.”
Pentru Sofia, biblioteca nu e doar un loc de muncă, ci o extensie a propriului univers interior. Un refugiu, un punct de echilibru, un spațiu al întâlnirilor reale. „Biblioteca m-a învățat să fiu atentă, să ascult, să ofer. M-a format nu doar profesional, ci uman.”
Își amintește și prima carte care a declanșat această iubire pentru lectură – „Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija. O carte care, spune ea, „i-a deschis porțile unui altfel de înțeles, unei alte dimensiuni a vieții.”
Stereotipul bibliotecarului solitar, care aranjează cărți în liniște, e departe de realitatea cotidiană. Sofia explică: „Bibliotecarul de azi nu mai e doar cel care știe unde se află o carte. Este pedagog, psiholog, organizator de evenimente, IT-ist, consilier. Este omul bun la toate.”
Uneori, în aceeași zi, trebuie să pregătească o activitate cu copiii, să asigure suport tehnic pentru un senior care învață să navigheze internetul, să redacteze un proiect cultural și să asculte, cu răbdare, un cititor care are nevoie de… altceva decât o carte.
Sofia este și un mic motor de inițiative. A început cu un proiect educativ intitulat „Învață-te să fii sănătos”, în care a reunit generații diferite pentru a discuta despre un stil de viață echilibrat. Astăzi lucrează la un nou proiect de suflet: „Eleganța vârstei”, un club de dans pentru seniori, menit să combată izolarea și să aducă bucurie prin mișcare și muzică. „Dansul nu ține cont de vârstă. Așa cum nici lectura nu ține cont de anii din buletin.”
În plus, una dintre cele mai mari satisfacții rămân tinerii talentați care vin să-i citească poezii, compoziții sau să-i ceară o recomandare de carte. „Ei sunt dovada că biblioteca încă are ecou în sufletul tinerilor.”
Sofia rămâne optimistă. Crede că biblioteca nu dispare, ci se transformă. Devine un spațiu multifuncțional, un centru comunitar, o resursă digitală și în același timp un refugiu analogic. „Da, ne adaptăm. Avem baze de date, cărți online, ateliere digitale. Dar ceea ce oferă biblioteca – conexiunea umană și timpul acordat lecturii – nu va fi înlocuit niciodată de un ecran.”
Întrebată ce carte ar recomanda oricând, Sofia alege fără ezitare: „O mie de săruturi de Tillie Cole”. O poveste de iubire care, spune ea, „îți rămâne în suflet ca o rană frumoasă.”
Dacă ar putea lua cafeaua cu un autor, ar alege-o pe Ileana Rusu, pentru curajul de a scrie despre subiecte delicate și pentru autenticitate. „Mi-ar plăcea să vorbesc cu ea despre cum scrisul poate vindeca, uneori, mai bine decât medicina.”
După ce rafturile se golesc de cititori și lumina se stinge, Sofia rămâne cu un sentiment clar: a ajutat pe cineva. Uneori, cu o carte. Alteori, doar cu un zâmbet. „Dacă e ceva ce am învățat din această meserie, e că simplitatea și omenia atrag. Oamenii se întorc mereu acolo unde se simt văzuți și înțeleși.”
Pe 23 aprilie, alături de Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor, marcăm cu recunoștință și admirație Ziua Bibliotecarului din Republica Moldova. Este o zi dedicată celor care, cu discreție, pasiune și dăruire, veghează asupra comorilor scrise ale umanității și le oferă mai departe, generație după generație.
Bibliotecarul nu este doar persoana care îți împrumută o carte – este cel care te ghidează printre rafturi, care știe să-ți recomande titlul potrivit în clipa potrivită, care organizează activități culturale, ateliere și întâlniri cu scriitori, care păstrează vie flacăra lecturii într-o lume tot mai grăbită.
La mulți ani tuturor bibliotecarilor! Să aveți parte de cititori curioși, rafturi pline și inspirație necontenită. Voi sunteți puntea între trecutul scris și viitorul în care cultura nu va muri niciodată.
