Zilele acestea am aflat o veste care mă “întristează” niţel: cică, sesiunea parlamentară primăvară-vară se încheie pe data de 31 iulie şi deputaţii noştri pleacă în vacanţă. Ce-i drept, acest lucru nu este o certitudine — Biroul Permanent urmează să propună legislativului un proiect de hotărâre în acest sens, adică nimic încă nu este bătut în cuie şi legislatorii noștri ar putea să se mai reţină niţel în aulele cu aer condiţionat, dar… când este vorba de altceva decât “muncă în folosul societăţii” aleşii noștri dau dovadă de seriozitate maximă şi de consecvenţă şi, implicit, există puţine şanse ca aceştia să nu-şi respecte propriile decizii.
Altfel, de ce pe mine, un muritor de rând, m-ar interesa într-un mod deosebit această veste — vorba ceea, dacă toţi se odihnesc, de ce n-ar face-o şi parlamentarii. Starea mea de spirit se explică simplu: pe o perioadă de până la 4 septembrie eu cu Dumneavoastră vom fi privaţi de o arenă deja consacrată de bătălii verbale sterile, mai dihai decât ţarcurile în care mujicii secolului XXI îşi dau pumni şi picioare ca în evul mediu. Iar dacă mai ţinem cont şi de faptul că la Chişinău nu există un circ care să activeze în regim normal, “închiderea” parlamentului chiar se va face simţită.
Ziceam în Tableta de vinerea trecută că cea mai uşoară meserie din RM este cea de preşedinte. Astăzi îmi reconfirm această părere şi merg mai departe: următoarea în această listă este “profesia” de parlamentar. Zic “profesie”, fiindcă pentru unii politicieni legislativul a devenit la fel de obişnuit şi aproape cum este ferma de vaci pentru o mulgătoare sau cabina tractorului pentru dna Margareta Ciobanu de la Schineni, despre care OdN a scris într-o ediţie anterioară. Bunăoară, nici în cele mai negre vise nu ne putem imagina parlamentul de la Chişinău fără Dumitru Diacov sau Vladimir Voronin. Ziceam în aceeaşi Tabletă că pe foarte mulţi politicieni îi doare în pălărie de problemele oamenilor simpli, fiindcă ei îşi dedică viaţa şi activitatea slujirii unor scopuri “de uz intern” şi mulţi parlamentari, în acest context, nu sunt o excepţie. Este de-ajuns să aruncăm o privire asupra componenţei nominale a legislativului ca să ne dăm seamă cât de cameleonici şi chiar fariseici sunt unii aleşi. Veniţi în parlament pe listele unui partid, aceştia cu o uşurinţă debordantă n-au schimbat doar corabia şi căpitanul, dar au trădat cu non-şalanţă interesele şi aşteptările celor care le-au dat în mână pâinea şi cuţitul. Cel mai elocvent exemplu este PLDM, partid din care s-a ales doar praful şi pulberea. În timp ce alegătorii îşi fac cruce la vederea “metamorfozelor” ce se întâmplă în această formaţiune, deputaţi de teapa lui Nae Simion Pleşca sau Valeriu Ghileţchi au trădat fără nici o remuşcare oamenii care i-au votat şi se complac în rolul de “reformişti”. Nu ştiu dacă mai există pe această lume un parlament în care trădarea şi făţărnicia, cinismul şi ipocrizia să fie tratate cu atâta “indulgenţă şi înţelegere”. În alte părţi, probabil, cameleonii sunt trataţi cu un şut unde trebuie şi schimbaţi cu oameni de treabă.
Ziceam în Tableta de vinerea trecută că cea mai uşoară meserie din Republica Moldova este cea de preşedinte. Astăzi îmi reconfirm această părere şi merg mai departe: următoarea în această listă este “profesia” de parlamentar.
Şi precum multe exemple negative nu sunt doar nocive, dar şi molipsitoare, atmosfera din parlamentul de la Chişinău s-a răspândit şi în alte părţi. La Soroca, cel puţin, şedinţele Consiliului municipal de mai multă vreme numai constructive şi mobilizatoare nu sunt. Certurile ca la uşa cortului, limbajul suburban, etichetările şi învinuirile de toate păcatele au un fel de regulament intern al “legislativului” sorocean. Înţelegem şi noi, cei mulţi, dar nu proşti, că ideile şi mecanismele de implementare a lor pot fi diferite, dar nu într-atâta încât timp de doi ani, de exemplu, să nu poţi alege doi viceprimari… Chiar nu cred că nu se găsesc în toată Soroca două persoane care l-ar putea seconda pe primarul Victor Său.
Apropo, există o regulă nescrisă care spune că niciodată conducerea de vârf a unei ţări nu poate zbura în delegaţii cu acelaşi avion şi nu poate pleca în vacanţă în acelaşi timp. Se face acest lucru, bineînţeles, din motive de siguranţă, dar… şi pentru ca cetăţenii ţării să nu simtă cumva că ţara poate trăi şi fără ei. Aţi înţeles, sunt convins, că partea a doua a frazei precedente conţine o mare doză de cinism, dar, vorba regretatului nostru prieten Grigore Zănoagă, — “Dacă n-om mai glumi şi n-om spune ce-i drept!”. Or, vreau să cunosc şi eu măcar o persoană care va simţi pe propria piele că parlamentarii au plecat în concediu. Fiecare dintre noi se va convinge, cu siguranţă, că există viaţă şi fără parlament.
Şi încă ceva la modul cel mai serios. Nefiind influenţaţi de legislativ sau de alte instituţii ale statului, mergem şi noi, cei de la Observatorul de Nord, într-un concediu de scurtă durată. Spre deosebire de deputaţi însă, noi nu ne vom odihni vreo cinci-şase săptămâni, ci doar 15 zile, cel mult. Aşadar, în următoarele două vineri, 28 iulie şi 4 august, nu veţi primi ziarul preferat. Adică, veţi înţelege că viaţă bună fără OdN nu există!
