Deşi în societate sunt o sumedenie de probleme nerezolvate, inclusiv legate de lucrările de primăvară, care pun temelia unui an întreg, politicienii noștri continuă să mototolească pe toate feţele propunerea de a schimba, până la alegerile parlamentare din anul 2018, sistemul electoral. Se creează părerea că nu există om cu un nume mai sonor care să nu se fi dat cu părerea la această temă (deseori nu de voie bună, dar la insistenţa unui sau altui partid). Părtaşii şi oponenţii acestei idei s-au avântat într-o competiţie acerbă cu genericul “cine va racola de partea sa mai multe personalităţi, cine va veni cu mai multe şi mai convingătoare argumente”. De altfel, acest lucru este normal într-o comunitate care se pretinde deschisă şi liberă, dar… cine a spus că X sau Y deţin adevărul în ultimă instanţă şi de ce noi, ceilalţi, trebuie neapărat să coborâm urechile la ceea ce spun scriitorii, artiştii şi alte persoane cunoscute, dacă avem capetele noastre pe umeri şi putem face unele concluzii şi deducţii?
Faptul că cineva vrea să ne convingă cu tot dinadinsul că sistemul electoral uninominal este o panacee, o gură de aer, o găselniţă şi o apropiere a aleşilor de electorat, iar altcineva, cu acelaşi zel, doreşte să ne demonstreze că revenirea la ceea ce a fost la începutul anilor ’90 ai secolului trecut este răul pe pământ, o nouă (veche) metodă de vânzare-cumpărare a aleşilor poporului, o ficţiune şi o dorinţă a cuiva de a „culca sub propria persoană” toată suflarea, vorbeşte de la sine — adevărul este undeva pe la mijloc, deşi eu personal niciodată nu am fost părtaşul compromisurilor şi jumătăţilor de măsură! Şi precum ziceam mai sus, să lăsăm la o parte prejudecăţile şi preferinţele politice, dorinţele unora şi frustrările altora şi să judecăm la rece, fără frica de a fi puşi la stâlpul infamiei de una din „tabere”.
Astfel, în opinia mea, sistemul electoral existent în prezent şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul, adică schimbările în sistemul electoral sunt iminente (iar despre aceasta au vorbit, la timpul lor, aproape toate partidele „mai răsărite”). Chiar dacă, la prima vedere, într-o ţară preponderent (!?) parlamentară alegerile pe liste de partid sunt un lucru normal, la o a doua vedere, în condiţiile unui stat grav bolnav şi a unui parlament în care totul se vinde şi se cumpără, acest sistem nu poate fi altfel decât contraproductiv şi chiar nociv. Or, dacă la prima şedinţă a legislativului, îndată după alegeri, există o configuraţie a forţelor politice stabilită de alegători, spre sfârşit se înregistrează o totală harababură, un conglomerat de deputaţi, cărora le este în cot de doleanţele oamenilor care i-au ales şi care nici ei înşişi nu înţeleg de unde vin şi unde se duc. Pe de altă parte, dacă ideea cu reformarea sistemului electoral nu va trece, ar fi bine să se pună capăt migraţiei deputaţilor dintr-un partid în altul. Cum? Foarte simplu: dacă cineva nu se regăseşte, din varii motive, în rândurile partidului care l-a făcut deputat, nu are decât să-şi demonstreze verticalitatea până la urmă şi să lase locul unui candidat supleant (unele partide au pe liste chiar mai mult de 101 candidaţi!), dar să nu se chinuie sau să se vândă altui partid.
În ce priveşte votul uninominal, şi în acest caz lucrurile nu sunt mai simple. Bunăoară, să zicem că raionul Soroca va avea doi deputaţi şi aceştia vor fi aleşi după criteriul integrităţii morale, dar nu în dependenţă de loialitatea faţă de un partid sau lider de partid. Dacă această metodă va fi utilizată în toate localităţile din Republica Moldova, dar şi din diasporă, atunci riscăm să avem 101 deputaţi integri, dar… cu probleme la elaborarea şi adoptarea unor legi, de exemplu. Or, “a fi băiat bun şi cuminte” nu este de-ajuns pentru a adopta legi după care ar trăi o ţară întreagă. De aici şi concluzia mea: cel mai bun sistem electoral pentru Republica Moldova ar fi sistemul mixt — 51 deputaţi pe liste de partid şi 50 deputaţi prin vot uninominal.
Apropo, sunt convins că un lider serios de partid nu doar este gata să treacă la noul sistem electoral, dar deja are pe masa de lucru lista persoanelor care ar putea candida la viitoarele alegeri parlamentare de sine stătător. Cu consecinţele de rigoare, bineînţeles…
P.S.
În cadrul “sărbătoririi” a 100 de zile de la inaugurare, şi preşedintele Igor Dodon, care se declară (dar nu se ştie cum este în realitate) împotriva votului uninominal, a semnat un decret care prevede organizarea unui referendum ce vizează patru probleme stringente din societate, inclusiv dizolvarea actualului parlament şi micşorarea numărului de deputaţi de la 101 la 71.
