Radu Solovei este băiatul al cărui nume devine din ce în ce mai cunoscut publicului autohton. Acesta este unul dintre cele mai promițătoare tinere talente ale Sorocii. De curând, tânărul a absolvit Gimnaziul din satul Vasilcău, raionul Soroca, deși, nu este acesta lucrul care-l reprezintă cel mai bine. Or, înainte de toate, Radu este un artist în devenire. Nu în zadar, Radu a fost supranumit de către presa națională „privighitoarea de la Vasilcău” și „Micul prinț al Sorocii”. Vă lăsăm să-l cunoașteți mai bine în interviul ce urmează.
– Cum a început marea aventură pe tărâmul muzicii?
– De mic copil am avut o atracție deosebită față de muzică. Prima mea apariție scenică a fost la vârsta de 5 ani, când am interpretat piesa ,,Copilărie”. Am început a mă aprofunda în muzică la vârsta de 11 ani. În acest timp m-am înscris la studioul ,,Bravo Star” unde de un real folos mi-au fost conducătorii artistici Ludmila si Valeriu Ceban. Totodată, am fost admis la Școala de Arte “Coca” din Soroca la specialitatea “pian”.
– Ce înseamnă pentru tine muzica?
– Muzica este mijlocul prin care pot să-mi exprim trăirile, sentimentele și emoțiile care mă copleș Ea este o parte inseparabilă a vieții mele. Fără muzică, viața ar fi pustie și nu ar mai avea coloritul și armonia pe care le redau notele muzicale.
– Cine te inspiră și te face să mergi mai departe?
– Mă inspiră părinții mei și tot ei sunt cei care mă încurajează să merg mai departe. Părinții mă susțin în plan moral, dar și financiar. Ei mereu îmi dau povețe pe care pot să le aplic in viața de zi cu zi.
– Dacă tot vorbim despre părinți: ai moștenit talentul muzical?
– Sunt unicul din familie care cântă, deși toată familia mea adoră muzica. De aceea, aș putea spune că am moștenit anume atracția și plăcerea pentru muzică. Talentul (mi-ar plăcea să mă cred talentat) este un dar cu care am fost binecuvântat de Dumnezeu.
– Ai obținut recent locul III la Olipiada Republicană de Fizică. Cum de reușești să împaci școala și pasiunea cântatului ?
– Mi-a fost foarte greu în acest an de studiu, deoarece am fost absolvent la Gimnaziul Vasilcău, dar și la Școala de Arte “E. Coca” din orașul Soroca. Cu toate acestea, am absolvit cu brio ambele instituț A fost o muncă titanică, însă a meritat tot efortul. Pe această cale, vreau să-i mulțumesc mult profesorului meu de fizică, domnului Grigore Ciobanu, pentru susținere și pentru orele de meditații.
– Ce faci pentru a te menține „în formă”?
– Fac mai multe ore de canto pe săptămână. În cadrul acestora, învăț cum să respir corect, cum să iau o poziție scenică favorabilă, fac exerciții de dicție etc. În privința alimentației, nu-mi permit să mănânc semințe de floarea – soarelui sau înghețată. De asemenea, și apa carbogazoasă este exclusă.
– Cum apreciezi lumea muzicii autohtone? Ai un idol?
– În Republica Moldova, muzica își locul binemeritat. Consider că, la noi, se face muzică de calitate. Dovadă a acestui fapt sunt multe personalități remarcante, precum Eugen Doga, Maria Bieșu, Mihai Munteanu, în domeniul clasic. În muzica ușoară, îi apreciez și îi admir pe Nelly Ciobanu, Dan Balan, Natalia Barbu, Tatiana Cerga si mulți alț Admir trupa de instrumentiști Alex Calancea Band pentru expresivitatea și profesionalismul de care dau dovadă. Nu am idoli, prefer mai mult să iau de la fiecare câte ceva bun.
– Care sunt realizările cu care te mândrești cel mai mult?
– Am participat la diverse concursuri, la care am obținut locuri de frunte. Cu toate acestea, au fost competiții sau festivaluri în care am depus mai mult suflet. Un loc deosebit, printre realizările de până acuma, îl ocupă Concursul din Nessebar, Bulgaria unde am obținut Marele Premiu; Concursul Internațional Micul Prinț – Marele Premiu; Concursul cântecului francez „Chantons, amis” – Locul I. Pe lângă acestea, mai am și unele reușite academice. Cea mai relevantă ar fi Olimpiada Republicană de Fizică, unde am obținut locul III.
– Cum și unde îți vezi viitorul?
– Desigur că nu-mi este străină nici mie ambiț De aceea, visez să ajung pe cele mai mari scene ale lumii, printre care Teatrul La Scala din Milano. Timbrul vocal mă îndreaptă spre muzica clasică, dar îmi place și muzica ușoară, jazz, blues. Vreu să îmbrățișez și muzica ușoară. Dar sunt și conștinet că pentru a mă realiza profesional trebuie să muncesc mult. Oricum, timpul va spune mai multe.
– Îți mulțumesc pentru interviu și să ai realizări frumoase!
Grigore Cojocaru, stagiar, anul I, FJȘC, USM
