Acei care credeau că Paştele din acest an va fi umbrit de unele manifestări mai puţin ortodoxe au motive să-şi toarne cenuşă pe creştet. Sărbătoarea Floriilor nu a fost una “sângeroasă”, şi acest lucru nu poate decât să ne bucure. Ba mai mult, parafrazând vorba din popor, se poate spune că, şi de data aceasta, şi lupul a rămas sătul, şi oaia întreagă. Adică, fiecare din părţile “beligerante”, aducând argumentele de rigoare, consideră că protestul a fost o reuşită sau… un fiasco.
Şi, precum le stă bine moldovenilor în astfel de cazuri, la tema acestei acţiuni de protest se face şi se va face (până la următorul miting, probabil) mare tam-tam, chiar dacă lucrurile nu sunt atât de complicate cum ar dori unii să le prezinte. În această ordine de idei, îmi cer permisiunea să comentez protestul de duminica trecută cu ochii unui om căruia nu-i este străin fenomenul politic şi căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă în jur. Aşadar, “principalul moment” căruia i-au acordat atenţie comentatorii şi analiştii politici (dar şi unii dintre organizatori) a fost numărul mai mic de protestatari ca altădată. Or, anume acest lucru i-a făcut pe cei de la guvernare, dar mai cu seamă pe susţinătorii lor din mass-media să considere acţiunea de protest nu doar un fiasco, dar mai că nu o descalificare totală şi ireversibilă a Platformei Dreptate şi Adevăr. Din acest punct de vedere nu consider că cineva trebuie să-şi muşte coatele, iar altul să se bucure pe sub mustăţi, fiindcă oamenii serioşi nu vor considera vreodată că este mai importantă cantitatea decât calitatea. Or, numărul mai mic de oameni veniţi să protesteze are câteva explicaţii: unu — în afara speculaţiilor de tot felul, trebuie să recunoaştem că de data aceasta şi-a pus amprenta sărbătoarea Floriilor, care implică nişte reguli religioase de care nu se poate lipsi multă lume cu adevărat credincioasă. Doi — la protest nu au fost prezenţi (şi slavă Domnului!) susţinătorii lui Igor Dodon, mai cu seamă dacă ţinem cont de faptul că liderul DA, Andrei Nastase, a declarat că acţiunea de protest nu vizează, într-un fel sau altul, probleme de geopolitică, or anume geopolitica pare să fie “cozul” din mâneca socialiştilor. Trei — pe ultima sută de metri au abandonat “cursa” ciracii lui Renato Usatâi (şi slavă Domnului!), fiindcă prezenţa lor la proteste ar fi putut diminua mult din esenţa mesajului transmis autorităţilor şi ar fi putut scoate comportamentul celor din piaţă din limitele normalului. Probabil, Dumnezeu deloc întâmplător i-a trimis pe cei doi, Dodon şi Usatâi, la Moscova — să se întâlnească cu “idolul” Jirinovski şi să primească “ukazanii” cum să procedeze în continuare. Patru — guvernarea şi acei care sunt la cheremul ei au procedat absolut bădărăneşte, îngrădind drepturile cetăţenilor să vină la protest. Faptul că unele primării au organizat subit nişte “manifestaţii de Florii”, iar transportatorii (la indicaţia cui trebuie!) au trântit uşile în faţa pasagerilor vorbeşte despre aceea că guvernarea este necoaptă din punct de vedere politic şi nu poate gestiona normal situaţia. În loc să deschidă drumurile oamenilor, să le ureze “proteste plăcute” şi să bifeze câteva bile albe, inclusiv din partea organismelor internaţionale, cei de la guvernare şi-au pus în cârcă o sumedenie de bile negre şi au demonstrat încă o dată că la Chişinău nu se gândeşte cu capul, dar cu alte părţi ale corpului.
Un capitol aparte este, fără îndoială, pălăvrăgeala pe seama comportamentului protestatarilor în “relaţiile” cu organele de poliţie. Pe fondalul câtorva capete şi nasuri sparte s-a făcut atâta zarvă, încât se poate crea impresia (cel puţin acei din afara ar putea să-şi deseneze un tablou cu adevărat sinistru) că a fost ceva apocaliptic şi, implicit, nimeni nu se va mira dacă cineva dintre pătimiţi va fi decorat cu vreun ordin sau medalie. Nu vreau să par cinic şi ipocrit, fiindcă viaţa şi sănătatea unui om nu are preţ, dar nu cred că au existat circumstanţe pentru a face atâta zarvă şi de a speria lumea (organizatorii) cu ani grei de puşcărie. Ba mai mult, în orice stat din lume poliţia este respectată, dar şi aceasta respectă cetăţenii (îmbucurător este şi faptul că şi poliţia moldovenească a afişat, la protestele de duminică, un placat pe care scria că “poliţia vă mulţumeşte pentru proteste paşnice”). Or, dacă pe această filieră, de a face din ţânţar armăsar, ar merge poliţia din Franţa sau Germania, unde protestele sunt incomparabil mai violente decât în Republica Moldova, toate închisorile ar fi pline cu infractori de acest fel. Şi, la urma urmei, când cineva îşi alege o profesie, trebuie să ţină cont şi de riscuri, nu doar să aştepte că va fi primit mereu cu pâine şi sare.
În fine, până după Paştele Blajinilor acţiunile de protest au fost stopate, iar ce va fi în continuare — vom trăi şi vom vedea.
PAŞTE FERICIT TUTUROR!
