Motto: Un cretin e un cretin. Doi cretini sunt doi cretini.
Zece mii de cretini formează un partid politic.
(Franz Kafka)
Până la instaurarea în Republica Moldova a statului oligarhic (30 noiembrie 2014) se credea că a face pe cineva cretin este de mare ocară. În restul lumii civilizate eticheta care exprimă culmea desconsiderării, a disprețului unui ins față de altul continuă să aibă aceeași conotație negativă. Acolo, dacă cineva numește cretin pe altcineva, se iscă mare scandal între persoane, se pune de război între popoare. În Republica Moldova, țara în care oligarhia politică a biruit total și definitiv și, pe acest fundal, principiile morale au suferit mutații importante, conotația negativă a cretinismului a suferit și ea schimbări. Iar acest lucru se datorează nu Institutului de specialitate al Academiei de Științe, ci segmentului foarte îngust din societate rezervat elitei politice care guvernează.
Înainte de a încerca să stabilim încotro a luat-o percepția termenului în Republica Moldova suntem obligați să vedem cum este el fixat în Dicționarul Explicativ al Limbii Române. CRETÍN, -Ă, adj., s. m. și f. este (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd. Constatăm, deci, că la început termenul vine să ateste o boală, o suferință, ajungând ca, în evoluție și prin extindere, să catalogheze un comportament, o atitudine, o faptă. Conotația negativă pe care ne-o dă DEX-ul este totală și categorică: cretinul este un imbecil, un idiot, un om stupid (prost) și acțiunile lui absurde.
Or, iată că tocmai aici elita politică la guvernare în Republica Moldova a reușit să intervină efectiv. De câțiva ani ea muncește din greu să demonstreze că a fi politician cretin în Republica Moldova nu este de rău ori de rușine – este un privilegiu. A fi cretin în Republica Moldova este o normalitate, ne spune ea. Mai mult, se pare că este o obligativitate. Cu cât mai mare este rangul, cu atât mai mare este obligația. Nu se știe dacă Partidul Democrat și conducătorul acestuia, Vlad Plahotniuc, au elaborat pentru uz intern un manual ori un ghid cum să devii cretin într-o funcție de înalt demnitar, dar felul în care protagoniștii partidului se manifestă ca atare prin exemplul personal dă de bănuit că așa ceva ar exista. Mărturie ne poate servi pilda vie a lui Adrian Candu, unul dintre ctitorii sistemului în materie de cretinism. În funcția lui de președinte de Parlament, Candu nu mai este insul suferind de cretinism, demn de milă și compasiune, el este expresia cretinismului în floare. Desigur, văzute la lumină, acțiunile lui stârnesc dezaprobarea și dezgustul oamenilor normali. Aceștia, de acasă și de prin lume, se crucesc cu câtă cretină consecvență promovează Candu un proiect de lege ori o idee ce avantajează în exclusivitate Partidul Democrat și pe șeful acestuia, dar dezavantajează interesul public și golește cu repeziciune buzunarele cetățenilor. În schimb acțiunile lui imbecile stârnesc admirația șefului-naș și a celor ca dânsul. Pentru că asemenea acțiuni cresc, întăresc și măresc puterea statului oligarhic și sunt de dat exemplu celorlalți servitori promovați în funcții înalte. De fapt, pentru asemenea calități Candu a și fost promovat în funcția înaltă din capul legislativului. Încă fiind deputat și beneficiind de încrederea exclusivă a nașului, Candu a făcut terci din reforma Procuraturii în mandatul 2010-2014. Fiind responsabil de proiect din partea Partidului Democrat, Candu a întins la nesfârșit punerea lui în dezbateri parlamentare, motivând ba lipsa unei virgule, ba necesitatea unor consultări suplimentare, ba alte multe motive scornite și inventate. Cine să-și dea seama că un băiat atât de chipeș, cu școală românească și cu vorbă domoală și dulce este de fapt cretinul activat de nașul său de cununie și de mafie să evite punerea legii pe rol în condițiile în care Republica Moldova avea nevoie ca omul de aer de o lege atât de importantă în lupta cu corupția. Datorită lui Candu, Republica Moldova a pierdut această luptă și a ajuns acolo unde este astăzi – în topul celor mai corupte și mai sărace state ale Europei. Dar asta nu contează. Important este că a câștigat Nașul și Partidul Democrat. Având Procuratura sub talpă, Partidul lui Nașu a ajuns în șase ani să controleze Parlamentul și cu el toată puterea executivă și judecătorească în stat. Dosarele adunate din fapte condamnabile ori fabricate au în ele marea putere a șantajului, încărcătură mult mai puternică decât doctrinele politice ale partidelor pe listele cărora deputații au ajuns în Parlament. Pusă pe rol, această tehnologie a făcut posibilă transformarea luptei contra corupției în luptă contra concurenților politici. Au rămas ruine din ceea ce au fost odată Partidul Liberal Democrat ori Partidul Comuniștilor. Nu a fost cruțat nici Partidul Liberal al jupânului Ghimpu, deși a fost și idiot util, și complice, dar și important partener al Nașului în munca grea de demolare a statului de drept.
Acum, Partidul Nașului are de aproape trei ori mai mulți deputați decât a putut avea în rezultatul alegerilor. Contează mai puțin că rândurile lui au fost completate cu elemente corupte, șantajabile și pușcăriabile sută la sută. În statul oligarhic în care guvernează interlopii și munca de rutină o fac cretinii, scopul scuză mijloacele. Că unii cârcotași, între care și un lider politic important din Europa cum ar fi Joseph Daul, Președintele Partidului Popular European, spun că Partidul Democrat are în Parlamentul Republicii Moldova o „majoritate falsă”, este o părere care poate trece fără să provoace în interiorul lui careva crize de conștiință. Nașul și Partidul lui au imunitatea cuvenită. Vedeți bine că nici Comisia de la Veneția, nici OSCE, nici UE și nici SUA nu pot convinge Partidul Democrat să-și retragă, ca inoportun, proiectul de lege pe așa zisa reformă a sistemului electoral, și nu reușesc. În încercarea de a răzbate blindajul de nesimțire a caracatiței oligarhice, toate aceste respectabile instituții și state prietene au încetat să mai comunice cu ea pe ocolite, folosind limbajul moale și neted diplomatic. Ele au trecut la vorbirea directă și răspicată. Ele au înțeles cât de cretine sunt actualele elite politice de la Chișinău care nu pun niciun preț pe viața și traiul oamenilor de dragul îmbuibării lor. De data aceasta, ele condiționează dur subvenționarea preconizată. O fac nu pentru a umili Republica Moldova, ci pentru a evita transformarea lor în idioți utili în ordinara schemă de întărire și promovare în următorul ciclu a statului oligarhic. Este și stupid și absurd să se ajungă la aceasta.
Zvârcolirile în grup sau individuale pe la înaltele curți europene ale privilegiaților Partidului Democrat nu mai au efect. Or, privilegiul lui Candu, Lupu, Filip de a fi cretini cu certificat de la Nașu este bun pentru uzul intern al Partidului Democrat și acolo trebuie să se consume: în conotația negativă a termenului și a partidului. Asta au înțeles-o deja mulți cetățeni ai Republicii Moldova, dar și partenerii ei externi. Mai ales ultimii și-au dat seama că silogismul lui Kafka din mottoul articolului, precum că „un cretin este un cretin, doi cretini sunt doi cretini, iar zece mii de cretini formează un partid politic” este despre Partidul Democrat – pilonul corupt pe care se ține statului oligarhic și marea nenorocire a Republicii Moldova.
Valeriu Saharneanu
