Primăria Visoca a fost ținută ani buni în șah, dar a câștigat partida / VIDEO

0
1069

Acum jumătate de an, la ședința de la începutul lunii iulie a Consiliului Local al satului Visoca, au fost transmiși în comodat 183,7 metri pătrați Instituției Medico-Sanitaro Publice “Centrul de Sănătate Visoca”, pentru un termen de cinci ani. De fapt este vorba despre etajul doi al clădirii în care se află Centrul de Sănătate. La prima vedere nu este nimic ieșit din comun, însă decizia aleșilor locali are o istorie lungă, de ani de zile și kilograme de dosare, fiind o dovadă că adevărul nu poate fi ascuns la fundul mării, iar dreptatea triumfă chiar și atunci când toate par împotriva ei.

Totul a început acum 15 ani, când fostul primar Anatolie Harabara, ales pentru trei mandate consecutive (2003 — Blocul Electoral „Alianţa Social-Liberală Moldova Noastră”, 2007 — Partidul Comuniștilor din Republica Moldova și 2011 — Partidul Liberal Democrat din Moldova cu mandat incomplet) a perfectat un document oficial din numele Primăriei satului Visoca.

Prin acel certificat datat cu 19 noiembrie 2007, fostul primar confirma că „în urma procesului de privatizare din anii 1999 – 2000, 15% din clădirea nefinisată a casei de deservire socială din s. Visoca au fost transmise „Moldtelecom“ SA, iar 11% din clădirea administrativă a Cooperativei Agricole de Producţie „Visoca“ au fost transmise primăriei, astfel încât 89% din clădirea administrativă şi 85% din casa de deservire socială au rămas în calitate de cotă-parte a membrilor CAP“. Peste o săptămână, în baza acelui certificat (contestat de actualul primar, Grigore Pleșca, pentru că ar conține date false), Judecătoria Soroca constată faptul de posesiune, dispoziție și folosință a celor două clădiri în favoarea Cooperativei de Producţie (CP) „Visoceanca-Prim”. Iar în scurt timp, CP „Visoceanca-Prim“ a gajat bunurile imobile luând un credit bancar în sumă de peste un milion de lei. În mai puțin de jumătate de an, aceeași cooperativă a mai luat în credit peste trei milioane de lei de la aceeași bancă.

Cât privește cele două clădiri, în perioada sovietică în una din ele a fost sovietul sătesc și conducerea colhozului. În 2012 din cauza acestei incertitudini a proprietarului, pe vreun an de zile primăria a fost nevoită să treacă în Casa de Cultură, ca în 2013 să revină înapoi în sediul în care se află și astăzi. Tot aici se găsesc postul de poliție, poșta și medicina veterinară. A doua clădire găzduiește în prezent Centrul de Sănătate al satului, după ce vechea clădire a spitalului a ajuns într-o stare jalnică, iar câteva încăperi aparțin Moldtelecom-ului. În 2004 ambele clădiri fuseseră înregistrate la cadastru ca bunuri ale primăriei.

Totul a ieșit la iveală când urma să fie reparată viitoarea instituție medico-sanitară din sat, pe locul clădirii nefinisate de deservire socială, iar cei de pe loc au cerut susținerea financiară a Centrului de Sănătate din Soroca și a Consiliului Raional. Atunci au aflat că clădirea este pusă în gaj. Consilierii locali au fost surprinși când au auzit de acest fapt și i-au cerut explicații primarului. “Am întrebat primarul despre acest lucru la ședința Consiliului Local, își amintește consiliera Maria Buimistru. El a recunoscut și a zis că trebuia, noi l-am înțeles căci trebuiau prelucrate pământurile. Din acel credit a fost luată tehnică pentru firmă, nu pentru primărie, cu ele prelucra cotele sătenilor. Cu noi nu s-a consultat înainte de aceasta, chiar dacă eram consilier din partea dumnealui. Din consilieri despre gaj cunoștea de la început domnul Valentin Codreanu, dar nu ne-a spus nimic. El știa pentru că semnătura lui era acolo, el fiind șef pe hârtie la CP „Visoceanca-Prim“, dar se cunoștea că de fapt primarul avea interes, fiindcă erau firmele lui”.

La 30 mai 2012, prin sentinţa judecătoriei Soroca, “s-a constatat că Anatolie Harabara, exercitând funcţia de primar al s. Visoca, fiind persoană cu funcţie de răspundere învestită cu drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţilor publice, a folosit intenţionat situaţia sa de serviciu, în interes personal exprimat în favorizarea CP „Visoceanca-Prim”, unul dintre fondatorii căreia este soacra acestuia, la obţinerea dreptului de proprietate asupra unor bunuri situate în raza de activitate a Primăriei s. Visoca.”

Deoarece hotărârea rămase irevocabilă în decembrie 2012, conform deciziei Curţii Supreme de Justiţie, “mandatul fostului primar a încetat înainte de termen, în legătură cu demisia sa”, fiind stabilite de CEC alegeri locale noi la 19 mai 2013. Între timp primăria se adăpostea în Căminul Cultural, iar Grigore Pleșca, noul primar ales, începuse lupta pentru recăpătarea celor două clădiri în domeniul public.

Doar că situația devenise și mai complexă. Fiindcă creditele nu fuseseră returnate integral, la 9 octombrie 2014, CP „Visoceanca-Prim“, din numele căreia a acționat banca de la care luase creditul, în baza acordului de executare benevolă a dreptului de ipotecă, i-a vândut „Agrostoc-Prim“ SRL 89% și respectiv 85%, din cele două imobile puse în gaj cu 1 164 000,00 lei. Interesant este că „Agrostoc-Prim“ SRL era condus de fostul primar al satului, Anatolie Harabara.

“Am încercat mai întâi să rezolvăm problema pe cale amiabilă cu cei care au înstrăinat clădirile, ne spune primarul satului, Grigore Pleșca. Dar practic toate convorbirile mele au eșuat. Am fost nevoit să apelez la judecată în august 2013, în prima instanță la Soroca. Unde peste un an de zile noi am avut prima hotărâre de judecată, care a pus primăria într-o situație, așa cum spune în șahmate – “pat”. Nu puteam face nimic, nici într-o parte și nici în alta. A fost necesar să mergem mai departe în judecată, dar tot timpul apăreau noi și noi probleme, care pe urmă s-au transformat în trei dosare separate. Fiindcă mai înainte s-a făcut adunarea la CP „Visoceanca-Prim“, unde s-a hotărât precum că aceste două localuri sunt proprietatea oamenilor, a lucrătorilor din acea vreme ai Asociației, au fost date la cota valorică. Oamenii au făcut ședință și au hotărât ca să le înstrăineze de la primărie, fiindcă e cota lor valorică. Dar nu era corect așa, fiindcă aceste bunuri nu trebuiau supuse privatizării, căci erau bunuri publice. Din cauza asta noi am mers pe trei dosare, primul dosar pentru a radia de la Cadastru înregistrarea cu privire la localurile date de la CP „Visoceanca-Prim“ și de a le pune după primăria satului Visoca. Al doilea dosar, după ce CP „Visoceanca-Prim“ au dat în insolvabilitate, a fost de a separa aceste bunuri de la ei. Dumneavoastră dați în insolvabilitate tot avutul care îl aveți, toată proprietatea, dar aceste clădiri sunt proprietatea primăriei și nu pot fi supuse insolvabilității. În plus fiindcă CP „Visoceanca-Prim“ nu a restituit o parte din împrumut, banca își îndeplinește obligațiunile și înstrăinează localurile date și le scoate la vânzare. Am avut norocul de o avocată foarte bună, Iulia Sîrbu de la Chișinău. Acesta a fost primul ei dosar, și a muncit foarte mult la cazul nostru. Erau momente în care eu nu mai vedeam luminița de la capătul tunelului, dar avocata mă încuraja și-mi spunea că trebuie să mergem până la urmă”.

Și ca povestea să fie mai interesantă, în apele tulburi ale acestei situații care părea fără rezolvare, au intrat și “rechini” mai mari. La mai puțin de un an de la tranzacția celor două clădiri, când procesele de judecată se tot rânduiau, SA „Tutun-CTC” a depus cerere cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de debitorul CP „Visoceanca-Prim”, fiind desemnat de Curtea de Apel Bălţi un administrator provizoriu. În cererea de judecată a SA „Tutun-CTC” se menționa că CP „Visoceanca ­Prim”, are obligaţia de a satisface creanţele SA „Tutun-­CTC”, care sunt în cuantum de 1 180 498,11 lei.

“Procesele noastre nu au durat o lună-două sau un an, ci șapte ani de zile, la fiecare ședință de judecată erau alte două-trei amânate, continuă primarul Grigore Pleșca. Noi eram doar o parte în proces, dar mai erau alte 4-5 părți, și dacă veneau trei, una nu venea, până nu găseau altă schemă sau formulă. Noi riscam să rămânem fără clădirea primăriei și a Centrului de Sănătate. Aici au fost interese, dacă șapte ani a durat judecata, căci dacă nu erau, într-o lună-două se rezolva toată situația”.

După intentarea procesului de insolvabilitate faţă de CP „Visoceanca-Prim”, primăria satului Visoca a formulat la 11 decembrie 2015, cererea privind separarea bunurilor din masa debitoare a Cooperativei de Producţie. Rând pe rând, cei care erau considerați inițial niște “pioni” neimportanți, au dat peste cap strategia “nebunilor” și a celor care i-au susținut fățiș sau din umbră, așa că păgubașii nu s-au predat ci au cucerit fiecare turn până au impus “regele” să capituleze.

L-am contactat și pe Anatolie Harabara, care este plecat în România, pentru a afla și opinia sa referitoare la acest caz și pentru a-l întreba dacă a stat în spatele acestei scheme. Fostul primar ne-a asigurat că nu a stat în spatele CP „Visoceanca-Prim” și că nu avut interese ascunse în acest caz.

“Pe teritoriul satului se formase cooperativa de producere CP „Visoceanca-Prim”, președintele cooperativei luase niște credite și mă rugase că nu-i ajungea să pună gaj, zice fostul primar. Clădirea Centrului de Sănătate era cotă parte a fostei gospodării agricole, și nu era a primăriei. Pe urmă apăruse o lege pe timpul lui Tarlev, că toate obiectele fără stăpân să fie trecute la primărie. Eu nu am fost de acord să o trec, fiindcă nu era fără stăpân, pur și simplu clădirile erau neterminate, iar una din ele nici nu fusese împărțită la cota valorică. Au lăsat-o nefinisată.”

Anatolie Harabara mai spune că nu a inclus intenționat date false în acel certificat, de la care a pornit toată această harababură. “Eu am eliberat un certificat, că clădirile astea sunt cotele oamenilor și recunoșteam că ar trebui să fie ale cooperativei. Atunci când eu eram primar am dorit să facem în această clădire Centrul de Sănătate al satului și am vorbit cu președintele cooperativei, Valentin Codrean, care mi-a zis că trebuie mai întâi să o scoată în capăt cu investițiile, că nu-i trebuie 1000 de ani acea clădire, ci doar le-a trebuit ca gaj. A fost mai mult o problemă juridică. Eu conlucram cu toți agenții din localitate și nu am avut alte interese în această cooperativă. Nu am nimic împotriva hotărârii judecății, lasă să rămână clădirile primăriei. Doar că oamenii nu înțeleg că primăria este reprezentanta și bunul statului, dar așa era bunul lor, al oamenilor care tot fac parte din primăria respectivă. Numai că la noi țara este așa cum este. Eu am plecat de vreo cinci ani din sat, și când a ieșit hotărârea judecății nu am contestat-o. Nici cooperativa nu a contestat-o. Cred că mai ușor era să fie transmisă de la balanța cooperativei la balanța primăriei, sau de vândut cu un leu. Să știți că am plecat din Visoca obijduit, eu 20 de ani am pierdut în sat, și m-am dus de acolo doar cu buletinul în buzunar și hainele de pe mine. Altceva nu am luat nimic” spune la finalul discuției fostul primar.

În toamna anului 2017 Judecătoria Soroca dă dreptate primăriei Visoca pe principale cerințe, și declară nule contractul de gaj și cele de vânzare. Peste un an și Curtea de Apel Bălți susține decizia primei instanțe, iar în 2019 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie pune punct în acest caz, menține hotărârea Judecătoriei Soroca și respinge recursul băncii. În același an, Judecătoria Soroca, Sediul Floreşti, hotărăște să admită cererea Primăriei satului Visoca, raionul Soroca cu privire la separarea bunurilor din masa debitoare a Cooperativei de Producţie „Visoceanca-Prim” în privința celor două clădiri și ridică toate sechestrele de pe bunurile imobile. Și abia pe la mijlocul anului trecut, etajul doi al uneia din cele două clădiri, a fost transmis de Consiliul Local al satului, care apropo a avut loc în clădirea primăriei recâștigată prin judecată, în comodat Instituției Medico-Sanitaro Publice “Centrul de Sănătate Visoca”.

În timp ce documentam acest caz am cerut părerea mai multor persoane active din sat, dar majoritatea ne-au refuzat. Unii motivând că au fost preîntâmpinați și amenințați anterior să nu se amestece în acest caz. Nici Valentin Codrean, care era la cârma cooperativei și despre care consătenii ne spuneau că a fost șef doar de formă, nu a dorit să-și expună punctul de vedere.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.