Din propria experiență și fără a trage cu urechea la ce spun prezicătorii de tot felul și ce ne promite așezarea stelelor pe cer, eu știu exact ce se va întâmpla în două cazuri: unu — dacă se scumpesc carburanții, înseamnă că se apropie lucrările în câmp, și doi — dacă lumea începe să spună minciuni și „să îngrașe porcul”, înseamnă că vin alegerile. Acum noi suntem în o astfel de perioadă, când cineva vrea să ne demonstreze că tot ce zboară se mănâncă și că urechile unor oameni nu sunt un organ folosit pentru a detecta sunete, dar un „accesoriu” numai bun pentru a pune pe el macaroane. De altfel, cei care se ocupă de aceasta, în cel mai fariseic mod (ca să fiu înțeles corect — nu pun toată lumea pe același cântar și nu consider că am dreptul să judec pe cineva, fără motive plauzibile), se deosebesc unii de alții și prin mesajul adresat celor care pot cădea pradă ușor unor aberații și halucinații marca „electorala 2019”, dar și prin funcția ocupată. Adică, cu cât mai înaltă este funcția ocupată de mincinos (lăudăros), cu atât mai mare este impactul asupra celor care se lasă manipulați.
În această ordine de idei, pe cât de logică (să nu uităm lozinca de bază a socialiștilor moldoveni), pe atât de obraznică prin mesaj mi se pare declarația lui Igor Dodon cu privire la reducerea tarifului la gazele naturale livrate de Federația Rusă. Comportamentul și, mai cu seamă, limbajul menit să accentueze faptul că avem de furcă cu adevărul în ultimă instanță ne dă de înțeles că despre ieftinire nu ne vorbește președintele celui mai sărac stat din Europa, dependent total de resursele energetice din afară, dar ditamai un fel de prințișor saudit, care are cheile de la robinetul cu gaze. Chipurile, dacă nu eram eu prieten cu Putin, făceați voi focul cu tizic, dar odată ce sunteți niște norocoși, ar fi bine să trageți concluziile de rigoare și, la 20 octombrie, să votați cum trebuie și pentru cine trebuie…
Probabil, cineva o să afirme că nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun (și va avea dreptate!), că Dodon nu a dat cuiva cu parul în cap și că în perioada preelectorală sunt permise astfel de declarații populiste. La urma urmei, nu președintele este primul și nu este nici ultimul care își asumă niște merite îndoielnice. Altă vorbă e că norocul cu ieftinirea gazului nu se trage de la Kremlin, or specialiștii afirmă că în acest an prețurile la gazele naturale au scăzut până la minimul de 112 dolari per mia de metri cubi, un minim care n-a mai existat în ultima vreme, iar prețul cel mai mare pentru mia de metri cubi care poate fi stabilit este 180 de dolari. Și dacă ținem cont de faptul că, până acum, Republica Moldova a cumpărat de la Federația Rusă gazele la un preț de 240 USD pe mia de metri cubi, devine clar că posibilitățile de ieftinire sunt imense. Adică, dacă președintele Dodon va merge la Moscova o dată la două luni, bunăoară (lucru deloc imposibil), de fiecare dată acesta poate reveni acasă cu noi ieftiniri, spre deliciul publicului. Ba mai mult, diferența dintre 240 și 180 de dolari ar putea permite să se facă campanie nu doar în actualele alegeri locale generale, dar și în eventualitatea unor alegeri parlamentare anticipate, ba chiar ar rămâne ceva și pentru prezidențialele din anul 2020. Ca să nu zic că posibilități de a umbla la prețuri sunt și mai mari — în țările Uniunii Europene, de exemplu, prețul a scăzut sub 120 USD.
Pe de altă parte, fostul premier Ion Sturza îi reproșează doamnei Maia Sandu că prea multe îi permite lui Igor Dodon. „Nu e treaba președintelui aprovizionarea cu gaze. E responsabilitatea guvernului”, a scris Sturza pe pagina sa de Facebook, chemând ca „gazul otrăvit” și „oferta Dodon/Putin” să nu fie acceptate. Dacă altă dată nu prea eram de acord cu declarațiile celui care le știe pe toate, dar care preferă să ne dea lecții de la distanță, de data aceasta îi dau dreptate totală lui Sturza. Nu de alta, dar componentele alianței de la guvernare sunt prea eterogene în materie de prețuri. Pe de-o parte avem pe, pardon, „caca” (ACUM), care prin vocea deputaților și miniștrilor săi anunță majorarea prețurilor la energia electrică, iar pe de altă parte avem pe „țața” (PSRM), care prin vocea președintelui „neafiliat politic” unge sufletele oamenilor cu ieftinirea gazelor. De aici și concluzia unor eventuali alegători, care cred aparențelor și nu doresc să privească lucrurile în esența lor — blocul ACUM este rău, fiindcă mărește prețurile, iar PSRM este bun, fiindcă le micșorează.
Și încă ceva. La ultima întâlnire de la Moscova, Vladimir Putin i-a spus lui Igor Dodon că vine cam rar pe la dânsul, dar și când vine se întoarce acasă nu cu mâinile goale. Nu știu cum ar trebui să catalogăm această reacție a țarului — drept un reproș (chipurile, vii aproape în fiecare lună la Moscova, dar nu intri și pe la mine) sau, poate, ca pe o ironie (chipurile, m-am săturat deja de tine, fiindcă te văd pe aici mai des ca pe guvernatorul Ciucotcăi), dar nu aceasta contează. Contează că după ieftinirea gazului ar putea urma și alte facilități din partea Rusiei. Spre satisfacția celor care au uitat că… Moscova nu crede lacrimilor și cașcavalul ieftin este doar în capcană.
