De cele mai multe ori, resturile vegetale sunt aruncate la rampa de gunoi sau arse. Aceste procedee sunt poluante pentru mediul inconjurator și dăunătoare pentru sănătarea oamedilor. În procesul de ardere, acestea elibereaza dioxid de carbon, polueaza aerul, solul si panza de apa freatica.
Specialiştii de Mediu recomandă evitarea arderii frunzelor şi a resturile vegetale. Atenţionăm că, acest proces poluează intens aerul, urmare fiind, efecte negative asupra sănătăţii populaţiei. Odată cu venirea toamnei, sunt tot mai des întîlnite acțiuni de ardere a frunzelor și a resturilor vegetale rămase în grădină, după strângerea recoltei. Fumul produs în urma arderii rămîne mult timp, puțin ridicat de nivelul solului, plutind în zonele populate ale orașului, comunei sau satului. Și deci îi afectează pe absolut toți locuitorii acelei zone! Mai multe studii au demonstrat efectele extrem de nocive pe care le are fumul produs de la arderea frunzelor asupra sănătății oamenilor. Măsurătorile efectuate asupra calitații aerului din lunele septembrie-noiembrie demonstrează depășirea standardelor pentru nivelul de particule nocive și monoxid de carbon.
Efecte a monoxidului de carbon asupra sănătăţii
Acest gaz toxic, în concentrații mari, poate provoca moarte. La concentrații de aproximativ 100 mg/m3, reduce capacitatea de transport a oxigenului în sânge, cu consecințe asupra sistemului respirator și a sistemului cardiovascular. La concentrații relativ scăzute: afecteză sistemul nervos central; slăbeşte pulsul inimii, micșorând astfel volumul de sânge distribuit în organism; reduce acuitatea vizuală și capacitatea fizică; expunerea pe o perioadă scurtă poate cauza oboseală acută; poate cauza dificultăți respiratorii și dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare; determină iritabilitate, migrene, respirație rapidă, lipsă de coordonare, greață, amețeală, confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Cel mai profund impact îl are asupra creierului, organul cu cele mai mari necesităţi de oxigen. Segmentul de populație cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă: copiii, vârstnicii, persoanele cu boli respiratorii și cardiovasculare, persoanele anemice, fumătorii. Arderea unei tone de frunze uscate și a resturilor vegetale produc: 53 kg de monoxid de carbon (CO), 18.5 kg de particule nocive (majoritatea fiind mai mici de 10 microni, deci, ușor pot pătrunde în organizm prin sistemul respirator). Arderea incompletă a frunzelor determină apariția a nu mai puțin de 7 hidrocarburi aromatice policiclice, substanțe extrem de toxice și mai ales cancerigene. În multe comunități, locuitorii ard deseori deșeurile vegetale, frunzele îngălbenite adăugând aici și deșeuri din plastic. Ca urmare, în aer se degajă cantități semnificative de monoxid de carbon, particule nocive, metale grele, substanțe chimice toxice precum dioxine și hidrocarburi poli-aromatice.
Pentru a disciplina persoanele, care nu le pasă de sănătatea celor din jur, Codul Contravențional, prin 115 alin. (3), prevede pedepsirea celor, care vor arde frunzele și alte resturi vegetale de orice proveniență, cu amenzi de la 600 până la 1200 de lei, pentru persoanele juridice – de la 4.500 până la 9.000 de lei
Ce facem atunci cu frunzele și alte resturi vegetale?
Se recomandă, compostarea acestor deșeuri, asigurandu-se astfel, o reciclare integrală cu rezultate benefice pentru mediu si oameni. Frunzele care cad toamna din copaci sunt foarte valoroase pentru gradină deoarece conțin de două ori mai multe minerale decât gunoiul de grajd. De exemplu, o frunză de arțar conține 5% minerale, în timp ce acele de pin conțin calciu, magneziu, nitrogen (N), fosfor și alte elemente într-un procent de 2,5 din greutatea lor. Acest lucru se explică prin faptul că majoritatea copacilor au rădăcini adânci, iar asta le permite să absoarbă minerale mai ușor, iar o mare parte din acele minerale se duce în frunze. Frunzele multicolore care cad din copaci sunt foarte valoroase pentru cantitățile mari de materie organică pe care le conțin și care pot îmbunătăți structura solului. Acestea ajută la aerisirea solurilor argiloase, previn uscarea rapidă a solurilor nisipoase, absorb apa de ploaie și controlează evaporarea. Având în vedere toate caracteristicile și elementele nutritive (macro și microelemente) ce se găsesc în frunze, aceste materii sunt ideale pentru a produce un compost de calitate.
Proprietatile compostului: Ajută la menținerea umidității in sol. Reduce cu până la 34% cantitatea de apă folosită pentru irigare; Ajută la reciclarea resturilor vegetale din bucătărie, gradină, alte spatii; Ajută la cresterea microorganismelor și aerarea solului; Reprezintă varianta ecologică a folosirii fertilizanților de sinteză; Diminuează poluarea din rampele de gunoi; Ajută la neutralizarea ph –ului din sol. Compostarea se realizeaza fie in aer liber fie in medii protejate si are un mare potential de transformare si gestionare a resturilor obtinute din gunoi de la bucatarie, resturi vegetale din curti si gradini, produse din hartie si carton, deșeuri din lemn etc.
Marimea si amplasarea compostului
Gramada de compost trebuie sa fie aproximativ de 1 metru cub. Dimensiunile mai mari sau mai mici conduc la incetinirea procesului de compostare. Compostul se amplaseaza intr-un loc umbros, razele soarelui conducand la oxidarea materiei organice. Gramada de compost trebuie sa fie asezată direct pe sol pentru a se transmite organismele din sol in gramada de compost. E bine să potizionăm acestă rampă aproape de zonele în care se produc resturi vegetale, să aveți în prejmă și o sursa de apa, fără zone cu apă stătută, intr-un loc mai adapostit, fara vanturi puternice care incetinesc procesele de fermentare. In procesul de descompunere si realizare a compostului carbonul (notat prin C) si azotul ( notat prin N) au un rol important ce se constituie in celulele microorganismelor si reprezinta principala sursa de energie. Materiile care contin mult carbon sunt denumite materii brune. Pentru o descompunere eficienta, raportul C:N trebuie sa fie 25:1, 30:1. Dacă raportul nu este respectat grămada de compost capătă un miros neplăcut, fiind un indicator al lipsei materiei cu carbon. Dacă grămada de compost contine un raport de 40:1 C:N, timpul de descompunere se va prelungi foarte mult. Oxigenul este un element necesar decompunerii. Dacă nu este suficient oxigen, grămăda de gunoi va căpăta un miros neplăcut. Sistemele aerobice au nevoie de o concentratie de 5% oxigen, ce poate fi obtinut prin intoarcerea grămezii si folosirea de materiale de dimensiuni diferite, pentru a preveni compactarea. Microorganismele, ca orice sisteme vii, au nevoie de apă pentru a supravietui. Dacă umiditatea grămezii de gunoi scade sub 15% procesul de descompunere se va opri. Umiditatea recomandata pentru realizarea unui proces eficient de descompunere este de 50%. Daca umiditatea creste, apar mirosuri neplacute. Procesul de descompunere este eficient cand in interiorul gramezii se atinge o temperatura de minim 25 grade Celsius. Daca temperatura creste, se distrug patogenii, semintele, buruienile si larvele de insecte. Temperatura care distruge majoritatea semintelor si burienilor este de 63 grade Celsius.
Ce trebuie sa punem in compost: Pentru a calcula usor raportul C:N, va oferim o regulă mai simplă, foarte usor de aplicat, 2 părți materie verde, 1 parte materie brună. Rezultatul va fi cel scontat, dar dacă apar probleme acestea pot fi rezolvate fie prin adăugarea de materie verde fie prin adăugarea de materie brună.
Ce nu se pune in compost: Resturi vegetale de la bucatarie; Cenusă; Carton si hârtie; Citrice; Fân si paie; Carne; Frunze; Branzeturi; Zaț; Ulei; Coj de ou; Oase; Pene; Plante bolnave; Buruieni fără semințe; Fecale de pisică si câine; Iarbă tunas; Plante care au fost tratate cu pesticide. În compost nu se pun materiale care nu se biodegradează precum: metale, sticla, materiale plastice.
Metodele de compostare sunt diverse iar materialele folosite au o gamă variată
Compostarea in groapă sau șanț este foarte simplă si la indemâna oricui. Metoda presupune săparea unei gropi sau a unui șanț de 40-50 cm adâncime, in locul in care se doreste initierea unei grădini sau extinderea acesteia, umplerea cu resturi vegetale si acoperirea cu pamantul săpat anterior. Acest sistem de compostare are 2 avantaje: nevoia redusă de udare si lipsa necesitatii intoarcerii resturilor vegetale.
Pasii compostarii: Se sapă gropi sau șanturi de 30-50 cm adâncime. In cazul in care se doreste plantarea de pomi fructiferi, se recomandă, compostarea in groapă. Această trebuie să fie de aproximativ 50/50/50 cm, iar in cazul in care vreti să faceti un strat pentru viitoarea grădină săpați un șanț de 50-80 cm lătime (in funcție de cât de late vreți să fie straturile) si 30-50 cm adâncime; Pământul scos se asează pe marginea gropii pentru a putea fi folosit la acoperirea gropii mai târziu; Groapa se umple cu resturi vegetale urmând instructiunile legate de ce se poate composta si ce nu; Gramada poate fi acoperită cu pământ la final sau in stadiile intermediare. Se poate folosi pamantul dislocat initial pentru acoperire, astfel veți obține un strat semi-inaltat. Pe parcursul a 5-6 luni microorganismele vor descompune resturile si veti avea un sol fertil.
Aceasta metoda de compostare se recomanda a fi realizata toamna devreme si compostul poate fi folosit primavara tarziu sau primavara devreme la semanat si plantat de legume sau pomi. O variatie a acestei teme de compostare este saparea unei simple gropi (minim 30 cm adancime) printre plantele deja existente in gradina. Groapa va oferi suport pentru plantele aflate in jurul acesteia, in timp contopindu-se cu restul gradinii.
Compostarea in sistem de 3 containere este foarte eficientă. Pentru aceasta metodă se construiesc 3 containere staționare lipite intre ele, fiecare de 1m3. Pasii compostarii: Este necesar un container de lemn de 3 m lungime si 1m latime, cu 2 placi de lemn de 1 m latime, din metru in metru, astfel incat, sa se obtina 3 compartimente de 1m3. Se realizeaza un acoperis care sa acopere containerele. Acesta poate sa fie unul mare pentru toate sau cate unul pentru fiecare container; Compostul se aseaza precum in cazul celui de la punctul 2, intr-un singur container, respectand proportiile de C:N si umezeala; La prima intoarcere se va muta compostul in containerul din mijloc, iar la urmatoarea se va intoarce inapoi in primul, repetand procesul pana se umple complet primul container; Dupa umplere compostul se lasa nederanjat pentru finalizarea procesului de compostare; Dupa umplerea primului se trece la initierea compostului in urmatorul container; Pe masura ce creste cantitatea de compost si temperatura, materia vegetala se intoarce in cel de-al 3-lea container; intoarcerile se repeta regulat din containerul 3 in containerul 2 pana se umple. Locul final este bine sa fie containerul 3; Containerul 3 dupa ce se umple se lasa nederanjat pentru finalizarea procesului de compostare; Compostul din primul container va putea fi folosit si se trece la umplerea containerului 2; Compostul din containerul 2 trebuie folosit pana in momentul in care trebuie intors sau compostul finit din containerul 1 pentru a putea continua cu intoarcerea gramezii din cel de-al 2-lea;
În acest sistem este important sa fie in permanenta un container gol pentru a putea intoarce gramada din celelalte. Acesta este un sistem de compostare foarte usor de folosit in orce gradina.
Valentina Jamba,
președinta ” Eco-Sor”
