După vizitele “istorice” ale preşedintelui moldovean Igor Dodon la Moscova şi Bruxelles spiritele s-au mai calmat şi societatea a revenit la ceea ce ştie să facă cel mai bine, adică să “se se culce din nou pe o ureche” şi să aştepte alte cataclisme politice, că de nenorociri de altă natură Dumnezeu ne-a ferit.
Euforia primelor “succese” obţinute de preşedintele Dodon în promovarea programului său electoral a trecut, iar prietenul lui cel mai bun şi idolul său politic, Vladimir Putin, a început să-l dezamăgească mai degrabă decât credeau acei care îşi dau bine seama că relaţia dintre Moscova şi Chişinău nu-i altceva decât o joacă de-a mâţa şi şoarecele. Or, pe lângă faptul că ţarul de la Kremlin a uitat să-l felicite pe omologul de la Chişinău cu ocazia zilei de naştere (de altfel, Putin nu a uitat să-l felicite cu acelaşi prilej, la momentul oportun, pe Nicolae Timofti, care de câteva ori şi-a permis “luxul” de a-i da în obraz), Moscova a dat de înţeles că nu-l consideră pe Dodon drept un partener serios şi că nu dă nici o ceapă degerată pe declaraţiile şi promisiunile făcute de acesta în timpul vizitei sale oficiale şi că Republica Moldova rămâne pentru Federaţia Rusă o soră (un frate) mai mică (mai mic), relaţiile dintre care nu pot avea alt scenariu decât următorul: unul (FR) dictează, sancţionează, taie şi spânzură, iar altul (RM) se supune orbeşte, dă fundul la bătaie, înghite şi tace. Drept exemplu vine şi faptul că o comisie a Rospotrebnadzor-ului a strâmbat din nas şi a “brăcuit”, cum zic moldovenii, vinurile mai multor producători de la noi.
De altfel, marii experţi şi cunoscători rafinaţi ai vinurilor bune de la Moscova au inspectat nu te miri ce, adică pe nişte producători anonimi de la Chiştelniţa sau Puţuntei (deşi şi aceştia au cu ce se lăuda, incontestabil), dar adevărate branduri, cum ar fi “Kvint”, “Cricova”, “Barza Albă”, “Castel Mimi”, ”Chateau Vartely”, “Lion Gri” sau “Aurecvin” şi totuna au cârnit din nas. Vedeţi Dumneavoastră, vinurile care au trecere la gurmanzii din Roma şi Paris, Berlin şi Bucureşti nu sunt pe placul mojicilor de la Vorkuta şi Magadan, care s-au deprins cu “lichidul de spălat geamurile” şi cu alte “bunătăţuri” care conţin orice fel de spirt şi nu doresc să-şi strice stomacurile cu vinurile moldoveneşti. Ce mai la deal-la vale, jumătate din companiile vizitate de ruşi nu au trecut testul şi au primit calificativul “nesatisfăcător”. Cu toate acestea, producătorii de vinuri nu cred că au multe de pierdut, fiindcă un produs bun şi calitativ îşi va găsi întotdeauna cumpărătorul, de pierdut are preşedintele Dodon, care a promis să redeschidă calea vinurilor moldoveneşti pe cea mai mare şi nesăturată piaţa, dar… a fost tras pe sfoară. Şi acesta, probabil, este doar începutul, deoarece urmează, cred eu, şi alte astfel de inspecţii, prin livezi, prin găinării, prin coteţe, prin gogere. Mă rog, aşa oameni – aşa gusturi.
Şi pe alte “fronturi” lucrurile nu stau mai roz pentru noul preşedinte. Transnistria se tine “băţ” în continuare şi nu dă semne că ar dori să se reintegreze, deşi a primit plecăciunea lui Dodon. Foarte probabil că, până în anul 2018, când PSRM va avea din nou nevoie de voturile celor din stânga Nistrului, relaţiile dintre cele două maluri să fie mai mult reci decât calde… În relaţiile cu vecinii nu se prevăd ceva îmbunătăţiri, fiindcă s-au făcut declaraţii prea tari şi s-au ars prea multe poduri, iar pentru a le reface este nevoie de altceva decât de încăpăţinare şi trufie fără nici o acoperire. Şi alte ţări nu cred că doresc foarte tare să aibă relaţii cu un preşedinte care se complace în rol de vasal, dar nu de conducător al unui stat cu adevărat liber şi independent. Astfel, lui Igor Dodon nu-i rămâne decât să-şi organizeze cât mai multe turnee prin republică, să pună în continuare macaroane pe urechi celor care au urechi să audă fel de fel de braşoave, dar nu au ochi să vadă că Republica Moldova se autoizolează de lumea bună şi să facă “băi de mulţime” acolo unde lumea continua să trăiască cu ziua de ieri şi nu se gândeşte la ziua de mâine. Lucru, de altfel, care îi reuşeşte de minune (vezi întâlnirile cu pâine şi sare de la Ocniţa sau Briceni).
Apropo, săptămâna aceasta mi-a telefonat o doamnă care s-a prezentat “trimisa lui Dumnezeu pe pământ” şi mi-a ordonat (!!!) să-mi cer scuze de la Dodon, să nu-l mai critic că i-a luat cetăţenia lui Traian Băsescu şi mi s-a destăinuit că tolerează aflarea trupelor străine în stânga Nistrului (ba dimpotrivă, doamna este de părerea că numărul acestor trupe trebuie majorat). Bineînţeles, stimez şi respect acest “statut cu totul deosebit” al doamnei în cauză şi preferinţele ei politice, dar nu-i pot îndeplini porunca. Or, sunt persoane mult mai indicate să facă acest lucru, fiindcă au trecere la palat, iar iertarea face parte din meseria lor. De exemplu, mitropolitul Vladimir sau episcopul Markel…
