Scrisoare tatei
Dragul meu tată, ce pot să-ți scriu din veacul meu în veacul tău ? Că o parte a lumii a rămas la fel de hidoasă și urâta cum o știai și tu. Că oamenii pot să pornească războaie, și să omoare doar așa, pentru a-și satisface orgoliul.
8 mai este Ziua Victoriei în Europa, Victorie la care ai contribuit și tu, obținută cu sânge și ani din viața scurtă a ta, ostaș și subofițer în două armate – Armata Română și Armata Roșie. Drumul spre supraviețuire și Victorie a fost lung – din 22 Iunie 1941 pînâ în vara lui 1946, când ți-au dat drumul și ție, în sfârșit, la vatră. Istoria ta e demnă de scenariu de film, istoria unui tânăr care a supraviețuit unui măcel ce a luat viața a zeci și zeci de milioane, militari și civili, maturi, tineri și copii. Te-a salvat probabil faptul că demonstrând de tânăr aptitudini pedagogice, nu ai fost trimis pe front, dar instruit bine și lăsat instructor în trupele de vânători de munte din România, care și-au câștigat în cel de-al II Război Mondial o reputație faimoasă.
Îmi spusei odată – “Funcția mea era nu doar să-i învăț să lupte, să fie curajoși, să urce muntele, să schieze, să mânuiască automate și mitraliere, dar să poată să rămână în viață. Fără o mâna, picior, rănit, schilodit, dar viu”. Piloții își notau avioanele doborâte cu steluțe pe fuzelaj, iar instructorii vânătorilor de munte duceau numărul celor trimiși pe front rămași vii. Așteptați veștile de pe front cu sufletul la gură. Ai fost un vânător de munte excelent, tată, dar un instructor al vânătorilor de munte și mai bun. Asta a salvat multe vieți, iar până la urmă, și pe a ta.
Și ce coincidență – când ai revenit acasă să-ți vizitezi părinții într-un concediu mic de 2 zile, în sat au intrat trupele Armatei Roșii, care rupsese linia frontului. În câteva zile ai fost mobilizat în cealaltă armată. Au urmat lupte, multe lupte, după aceasta un picior sfârtecat de bombă, luni de zile petrecute în agonie într-un spital din Vologda, cu șanse mici de supraviețuire, penicilina salvatoare din SUA care a făcut o revoluție de însănătoșiri printre răniți și … iar pe front, drept carne de tun. Au urmat încă multe multe să le treci, dar tu ai ieșit victorios. Ai rămas în viața și ai întâlnit acel 8 mai în Viena.
… Victoria a fost obținută cu prețul atâtor vieți, vieți tinere, frumoase, pline de viitor. Tatăl meu drag, tu ai fost un mare norocos, de fapt norocoasa am fost eu. Voi, ostașii din Basarabia, cei mai mulți ați luptat în două armate, neavând ce împărți. Lumea o aveau a împărți … nebunii lumii. Și acum iar de la început. Cineva moare ca un nebun să triumfe. Tată, dragul meu tată, nimic nu s-a schimbat. Au înflorit salcâmii, cânta privighetorile, iar la vreo 30 km de noi, ca și cândva, explodează obuze. Ce pot să-ți spun e o mare bucurie – la noi e pace. Și strănepoții tăi, pe care nu îi cunosti (de fapt puțin ți-ai cunoscut si nepoții…) pot să se joace afară fără să tresară la alarme cum o fac micuții din Ucraina. Iar pentru pace îți mulțumesc astăzi ție, camarazilor tăi, cât și multor altor tineri care au căzut și cad zi de zi în Ucraina.
Odihnește-te în pace, dar și zecile de mii de ostași căzuți, atunci și acum, pentru ca noi să trăim în pace.
SURSA: Pagina de Facebook a ministrei Sănătății, Ala Nemerenco.
