Veşti proaste pentru preşedintele Igor Dodon. După o perioadă de „graţie”, care a inclus mai multe vizite de lucru sau amicale la Moscova şi Sankt Petersburg, pupături cu ţarul Putin, depuneri de flori la monumentul cazacilor care au luptat împotriva independenţei, suveranităţii şi integrităţii noastre teritoriale, declaraţii belicoase gen „кузькина мать” în adresa vecinilor pe care îi urăşte cu toate fibrele sufletului şi în adresa celor care gândesc altfel decât el şi a culminat cu o relaxare cu familia, organizată, chipurile, de însuşi sultanul turc, a venit o perioadă de „acalmie fierbinte” care, cu siguranţă, îl va impune (dacă, bineînţeles, nu a pierdut iremediabil legătura cu realităţile din jurul său) să se gândească asupra celor ce spune şi ce face. Mai cu seamă că loviturile „sub centură” vin nu doar din partea rivalilor declaraţi şi pasagerilor de ocazie, dar şi amicilor cu care se pregătea să mănânce un pud de sare.
Bunăoară, ziceam în Tableta de vinerea trecută că alegătorii din stânga Nistrului ar putea fi asul din mâneca lui Dodon la alegerile parlamentare din anul viitor, drept punct de reper fiind rolul determinant pe care l-au avut transnistrenii la alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut. Probabil, citind acea Tabletă (şutka, vă daţi seama) liderul separatiştilor Vadim Krasnoselskii s-a grăbit să dea replica într-un ziar rusesc şi să afirme că aşa ceva este imposibil (adică, transnistrenii să mai participe la alegerile de pe malul drept), fiindcă contravine legislaţiei adoptate de „legislativul de la Tiraspol” şi pentru că ar aduce prejudicii relaţiilor prieteneşti dintre enclava de pe Nistru şi administraţia de la Kremlin. Ba mai mult, Krasnoselskii nu s-a lăsat măgulit şi încântat de propunerea făcută, cică, de Dodon, de a avea în parlamentul de la Chişinău vreo 5-6 deputaţi. „Conform legislaţiei Transnistriei, care este identică cu cea din Federaţia Rusă, cetăţenii noştri nu pot participa la alegerile din alte state, inclusiv din Republica Moldova”, a declarat acesta. Ba mai mult, prietenul lui Dodon, cu ajutorul căruia acesta se gândea să dea lovitura de graţie la alegerile parlamentare ordinare, a mers şi mai departe şi a dat de înţeles că „…din iniţiativa de a aduce transnistrenii în parlamentul de la Chişinău ar avea de câştigat doar Partidul Socialiştilor, care informal este condus de Dodon. Miza cea mare ar fi contribuirea transnistrenilor la crearea unei majorităţi parlamentare pentru a-i putea oferi lui Dodon mai multe prerogative”. Dacă ne mai amintim şi de o declaraţie anterioară a liderului separatist cum că intenţia anunţată de actualul preşedinte al Republicii Moldova de a aduce deputaţi din regiunea transnistreană nu este altceva decât populism ieftin şi praf în ochii, atunci devine clar că Moscova joacă dublu şi că Dodon nu este decât o păpuşă pe care Putin o mânuieşte cum doreşte sau, vorba lui Băsescu, un „mic pudel” pe lângă labradorul lui preferat.
Ex-preşedintele României şi politicianul de pe malul Dâmboviţei care a făcut cele mai bune şi frumoase lucruri pentru basarabeni a şocat din nou, acceptând să devină preşedinte de onoare al nou-creatului Partid al Unităţii Naţionale…
Apropo, despre Traian Băsescu. Ex-preşedintele României şi politicianul de pe malul Dâmboviţei, care a făcut cele mai bune şi frumoase lucruri pentru basarabeni, a şocat din nou, acceptând să devină preşedinte de onoare al nou-creatului Partid al Unităţii Naţionale (PUN). Altfel, domnul Băsescu îşi va schimba statutul, din unul onorific, în altul „cu acte în regulă”, după ce-şi va rezolva problema cu cetăţenia Republicii Moldova pusă la îndoială de acelaşi Dodon. Ce-i drept, cârcotaşii de la Chişinău au declarat deja că Anatol Şalaru şi Ana Guţu nu sunt personaje politice de talia lui Traian Băsescu, că aceştia doi au nişte scopuri ascunse şi că ex-președintele României ar putea participa, involuntar, la discreditarea ideii Unirii. Nu știu câtă dreptate au criticii PUN și cât de bine sau de rău sunt intenționați foștii colegii din Partidul Liberal (PL), dar știu că numai dolarul place la toți, în rest poți găsi metehne oricui, iar pentru a pune bețe în roate multă minte nu trebuie… Și totuși, la umila mea părere, noul partid a făcut câteva greşeli, care ar putea conta mult – în primul rând, PUN s-a grăbit cooptând în rândurile sale și oameni care nu au un trecut ireproșabil și care vor fi mai degrabă o frână decât o locomotivă a partidului și, în al doilea rând, declarând că nu va colabora cu PL, un partid care mereu a fost în fruntea mișcării de eliberare națională. Or, una este să nu-ți dorești colaborarea cu Mihai Ghimpu și alți câțiva „ghimpi” care au luat-o razna și alta este să aprinzi roșu în fața membrilor simpli ai PL, care au crezut și cred sincer în Unire. Personal mă consider oarecum marginalizat. şi acest sentiment îl trăiesc, cu siguranţă, şi alţii.
În fine, după zilele cu soare și aplauzele la scenă deschisă, iminente după succesul din alegerile prezidențiale, pentru Dodon vin vremuri ceva mai sumbre. Or, una este să desenezi iluzii cu fuiorul pe apă și alta este să trăiești viața în toată deplinătatea ei.
