Gabriel Riggle: “Să vă mândriţi cu Soroca şi să aveţi grijă de oraşul vostru!”

Gabriel s-a născut în localitatea Tuscarawas din statul american Ohio. El este voluntar al Corpului Păcii şi până acum doi ani a făcut voluntariat doar în Statele Unite ale Americii. A studiat dreptul internaţional şi ecologic, astfel că aceste domenii i-au fost de ajutor în activitatea sa. Republica Moldova este prima ţară străină în care a practicat voluntariatul şi după doi ani, cât s-a aflat la Liceul “Petru Rareş”, acest stat nu-i mai este străin. În luna iulie îşi încheie activităţile în Soroca, dar înainte de a reveni în SUA şi-a planificat o călătorie cu trenul împreună cu familia prin România şi alte ţări europene.

− Cum ţi-au părut aceşti doi ani petrecuţi la Soroca, Gabriel?

− Au fost foarte interesanţi, cu multe lucruri pozitive şi negative, dar mi-a plăcut foarte mult cum închei aceşti ani, cu multă muncă cu partenerii, cu relaxare, dar şi cu plimbări cu bicicletele. Sunt foarte bucuros că am ajuns anume la Soroca, care este cel mai frumos oraş din Republica Moldova.

− Prin ce anume se diferenţiază el?

− Aici poţi face promenade pe cheiul Nistrului, sunt cafenele, pădurile sunt frumoase, mi-au plăcut dealul cu casele rromilor şi, desigur, Cetatea Soroca şi Lumânarea Recunoştinţei. Sunt drumuri frumoase pentru plimbările cu bicicleta până la Trifăuţi şi Egoreni. Toate fac o varietate şi aveţi multe locuri de văzut aici.

− Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai făcut la noi?

− Cred că ar fi lucrul cu profesorii de la liceul „Petru Rareş” pentru a îmbunătăţi clasele de engleză. Deşi plec, elevii vor avea mai multe cărţi în limba engleză, iar profesorii mai multe lucruri utile care le vor ajuta la predat. Importantă a fost conlucrarea cu Eugen Popa şi Veaceslav Burlacu în proiectul de ecoturism, a fost foarte interesant să-i cunosc mai bine prin aceste activităţi. Cred că şi lor le-a plăcut ce am reuşit şi a fost bine pentru ambele părţi.

“Sorocenii nu ştiu cât de frumoasă este Soroca, pentru că au trăit toată viaţa aici şi o văd ca pe un lucru obişnuit. Dar comparându-l cu alte orăşele din Republica Moldova, dar şi din alte ţări, veţi înţelege că Soroca este o localitate foarte frumoasă. Să vă mândriţi cu Soroca şi să aveţi grijă de oraşul vostru!”

− Cum ţi-a reuşit să înveţi limba română, căci unii soroceni nu o pot face chiar dacă trăiesc de o viaţă aici?

− Pentru americani este complicat să înveţe limbi străine şi sunt mulţi americani care vorbesc toată viaţa doar în limba engleză. Eu am învăţat limba română când am început lucrul pentru Corpul Păcii la Ialoveni. Am studiat timp de două luni, şase zile pe săptămână, câte patru ore pe zi. Am dorit să învăţ limba română ca să mă pot descurca în oraş, dar şi ca să pot vorbi cu directorul şi colegii mei.

− Ce ţi-a plăcut la noi?

− Mâncarea este delicioasă, tuturor americanilor care vin aici le place mâncarea voastră. Localnicii sunt foarte prietenoşi. Mi-a plăcut că am putut face aici multe lucruri şi nu m-am plictisit.

− Să înţeleg că fetele din Soroca nu ţi-au plăcut, dacă revii acasă neînsurat…

− Am fost prea ocupat ca să am timp pentru ele, în plus, fetele de aici sunt prea tinere pentru un bărbat de 30 de ani. Multe fete de peste douăzeci de ani pe care le-am văzut erau deja măritate şi aveau copii, la noi în SUA nu este aşa, fetele se mărită după 30 de ani.

− Cum crezi, ce pot învăţa americanii de la basarabeni?

− Americanii pot învăţa de la voi faptul că vă rezolvaţi singuri diverse probleme, dacă ceva se strică, voi nu apelaţi la meşteri, dar reparaţi singuri. Chiar şi eu am învăţat aici să-mi repar bicicleta.

− Dar noi de la americani?

− Să fiţi mai optimişti.

− Când mai revii?

− După ce voi face mulţi bani în America.