Recent, în incinta bibliotecii „Ovidius” din municipiul Chișinău, a avut loc premierea la concursul republican „Ars Adolescentina”, ediția XXV, etapa creație literară „Și nu e om să nu fi scris o poezie”. În acest an au participat 202 de elevi din întreaga țară. 
Medalia de aur, la etapa gimnazială, a fost adusă în raionul Soroca de către eleva Gimnaziului Rublenița, Irina Cobîlaș, clasa a-VIII-a, ghidată de profesoara de limbă și literatură română, Stela Leșan. Concurenții au participat la acest concurs cu trei poezii, creații proprii, care au fost apreciate la justa valoare. Irina are abilitatea rară și valoroasă de a surprinde nuanțele emoțiilor și să le transpună în cuvinte. Acest concurs nu este primul la care a participat, ea s-a mai învrednicit și de alte premii în cadrul altor concursuri de poezie, însă rezultatul este unul semnificativ atât pentru ea cât și pentru Gimnaziul Rublenița. Ne mândrim cu așa elevi și îi urăm succese în continuare, deschidere spre idei și experiențe noi, ceea ce îi va permite să își găsească inspirația în tot ce o înconjoară.
Stela Leșan, profesoară de limba și literatura română, Gimnaziul Rublenița
Mai jos publicăm poeziile Irinei, cu care a participat la concurs.
Moldova, vatră de lumină
Moldova, vatră de lumină,
Cu codrii vechi și ape line,
Pe dealuri înverzite plânge
Istoria-n cuvinte pline.
De la cetatea din Soroca
Pân’ la hotarul cel bătrân,
Ecou de luptă și cântare
Se-aude-n graiul tău român.
Sub cerul tău senin și larg,
Cresc lanuri, vii și doruri mute,
Și oameni vrednici ce își poartă
Speranțele necunoscute.
Aici se leagă amintirea
De dorul vechi, de vis curat,
Și-n inimi arde amăgirea
Unui pământ neîmpăcat.
Dar tu, Moldova, țară dragă,
Cu graiul tău de basm străbun,
Rămâi în noi, o stea întreagă,
Și-ți cântăm azi, la ceasul bun!
Toamna, o șoaptă lină
Se lasă toamna, ca un vis tăcut,
Pe ramuri ostenite de drum lung și mut,
Cu frunzele ce cad, parcă obosite,
Sub pașii reci ai vântului, grăbite.
Cerul se-aprinde în roșu, violet,
Pădurile -s un freamăt, un dans încet-încet
Parfum de mere coapte și de-un fum ușor
Pătrunde -n suflet, lin, în trup și-n dor.
Și totu-i liniște, și cântecul prea vechi,
Când păsările pleacă-n zări, perechi,
Rămas -am noi, sub ploi de chihlimbar,
Să ne -nvăluie toamna ca un veșmânt de jar.
Din fiecare foșnet, un gând răsare,
O toamnă- i ca o clipă de încântare,
Și-n mine cresc poeme, din frunze și culori,
Căci toamna mă îndeamnă să visez până-n zori.
În noaptea pierdută
În nopți de tăcere când visul se sparge,
Un val de amintiri în suflet se arde,
Se zbate în umbră, ca un val în mare
Un suspin ce răsună, ca un strigăt de jale.
Privind spre apus, mă pierd în gândire
Amintiri ce sângerează fără măsură,
Fiecare suspin, un ecou al durerii
Se leagănă- n umbra, în clipele serii.
Când umbrele dansează pe cărări de regret,
Se întunecă zarea, și-n timpul încet,
Pe străzi pustii, tăcerea mă cheamă
Un vals al regretelor, ce lasă o rană
Aș vrea să îmbrățișez un zâmbet trecut,
Dar lacrima curge, în umbra unui neavut
În noapte mă pierd, cu gândul la tine,
Tristețea -mi devine un vechi vers de sine.
