De ce (şi) Maia Sandu „pune batista pe ţambal”?

Dacă ceva ani în urmă ideea integrării Republicii Moldova în Uniunea Europeană (UE) era considerată una câştigătoare şi, implicit, era exploatată la maximum de multă lume, inclusiv de acei care nu aveau nici în clin, nici în mânecă cu acest vector, astăzi un astfel de scenariu nu mai este „la modă”. Dimpotrivă, foarte mulţi politicieni, inclusiv din acei care vreme multă au implantat în minţile oamenilor părerea că tot mai bine este să fii într-o barcă cu Parisul şi Roma, decât cu Bişkekul şi Magadanul astăzi se dau, cum zic moldovenii, cu fundul la gard şi, în cel mai bun caz, propun stoparea „procesului” sau, în cazuri mai grave, se declară deschis împotriva Vestului şi în folosul Estului. Şi dacă astfel de politicieni ca Igor Dodon, Renato Usatâi, Vladimir Voronin ori Victor Şelin niciodată nu şi-au ascuns dragostea nemărginită faţă de Kremlin şi dorinţa sadică de a se face luntre şi punte înaintea ţarului pot fi înţeleşi (la urma urmei, fiecare om are opinia sa şi nimeni nu este în măsură să-l judece), apoi piruetele şi cameleonismul unor politicieni de factură europeană (???) nu doar ne pune pe gânduri, dar ne face să nu mai înţelegem ce se întâmplă şi în cine să mai credem.

După ce Andrei Năstase, de exemplu, declarase vreo jumătate de an în urmă (vreau să cred că la fierbinţeală), în prezenţa „pasagerilor” protestatari de ocazie Usatâi şi Dodon, că pentru nu ştiu care dividende şi nu ştiu care linişte şi stabilitate în societate este gata să „pună batista pe ţambal”, adică să „îngheţe” într-un fel procesul de integrare europeană, a venit timpul ca să auzim acest lucru şi de la… Maia Sandu. Într-un interviu recent, fosta ministră a Educaţiei, proaspăta lideră a unui partid pretins sărac şi curat (deşi eu nu sunt de acord cu părerea că sărăcia materială poate fi o virtute, or a locui astăzi într-o cameră de cămin, dar nu într-o casă cu două niveluri nu este neapărat un semn de bună purtare şi curăţenie morală ireproşabilă. La urma urmei, poţi fi sărac şi murdar, precum poţi fi bogat şi curat), principala contracandidată a lui Dodon la postul de preşedinte şi, nu în ultimul rând, una din ultimele speranţe ale celor care mai cred în visul european a dat de înţeles că acum nu este oportun ca societatea moldovenească să dezbată tema „Est sau Vest?” şi că mai bine ar fi să muncim la întărirea instituţiilor statului. „Pentru noi — şi în Programul nostru spunem acest lucru — calea europeană este cea mai potrivită pentru Republica Moldova, dar considerăm că, în acest moment, ceea ce putem face este lupta împotriva corupţiei şi promovarea oamenilor pe baza meritelor şi nu după alte criterii. Noi vrem să unim oamenii în jurul acestor principii. De 25 de ani nu facem decât să stăm pe baricade şi nu ne mişcăm deloc. Atunci când vom putea aduce o anumită bunăstare în societate şi o funcţionare corectă a statului, vom putea pune în discuţie şi teme mai mari, care ţin de orientarea geopolitică”, zice doamna Sandu.

Nu ştiu ce credeţi Dumneavoastră după citirea acestui mesaj, dar eu îmi aduc aminte de ex-preşedintele Vladimir Voronin, în vremurile lui de „graţie”, când declara sus şi tare că Republica Moldova trebuie să construiască Europa acasă şi numai după aceea să tindă la o eventuală aderare la UE, dar şi de eforturile lui Vasile Tarlev de a construi ceea ce era imposibil de construit. Ştiind posibilităţile şi dorinţa moldovenilor de a distruge, dar nu de a construi măcar ceva, darămite o ditamai Europă, în traducere din limba „politică” în limba „normală” aceasta nu înseamnă altceva decât recunoaşterea că RM niciodată nu se va integra în UE, or, de ce alte ţări (precum România sau Bulgaria, de exemplu) şi-au schimbat faţa cu ajutorul UE, iar noi ar trebui s-o facem de unii singuri? Cam acelaşi lucru ni-l promite şi doamna Maia Sandu, înţelegând bine că fără sprijinul europenilor este imposibil ca aceste frumoase principii să fie realizate în viaţă şi neînţelegând, probabil, că promovarea oamenilor doar pe baza meritelor (să zicem, de unde să aibă merite demne de atenţia PAS-ului un tânăr care doar este la un început de carieră) este doar o “metaforă”, o dorinţă frumoasă, care nu prea are tangenţe cu realităţile urâte. Nu de alta, dar îmi vine greu să cred că cei peste 7000 de membri ai partidului doamnei Sandu corespund întocmai criteriilor de selectare şi nu sunt posibile, şi în cazul PAS-ului, surprize neplăcute.

De ce se întâmplă toate acestea şi de ce persoane considerate verticale se lasă bătute de vânt? Răspunsul la această întrebare vă aparţine, iar eu cred că de „vină” sunt sondajele sociologice, care arată opţiunea tot mai estică a electoratului şi pentru a câştiga câteva procente în plus unii lideri sunt gata să calce pe demnitate şi propriile orgolii şi să se avânte în declaraţii demagogice. În această ordine de idei îmi aduc aminte de un principiu implementat în conştiinţa mea de distinsul ex-ministru al Educaţiei Nicolae Mătcaş, care ne spunea nouă, studenţilor, că pentru noi, care ne considerăm intelectuali şi formatori de opinie, este bine să-l ridicăm pe moş Ion la nivelul nostru, dar nu noi să coborâm la nivelul lui. Or, ceea ce fac unii politicieni de pe malul Bâcului este să se lase duşi de emoţii şi de ape, în loc să-şi suflece mânecile şi să explice oamenilor că UE şi SUA nu sunt vaci de muls şi că nu este bine să „pui batista pe ţambal” tocmai atunci când lumea aşteaptă de la tine declaraţii şi decizii curajoase.

În fine, cineva îmi spunea că doamna Maia Sandu ştie, probabil, ceva, dacă şi-a permis astfel de declaraţii. Nu ştiu, poate că Domnia sa cu adevărat ştie ce nu ştim noi, dar un lucru este cert — după ce Vladimir Voronin a încercat să „construiască Europa acasă”, ratingul lui a fost în permanentă în descreştere şi astăzi PCRM este acolo unde este. Dacă cineva doreşte să pună la bătaie vectorul extern şi să repete soarta comuniştilor, nu are decât s-o facă. Pe propria responsabilitate.