Marele Mucenic Gheorghe s-a născut în orașul Beirut (în antichitate – Belit), la poalele Munților Liban pe timpul împăratul Gaius Aurelius Valerius Diocletian (244-311). După ce a intrat în serviciul militar, Marele Mucenic Gheorghe s-a distins printre alți războinici prin inteligența, curajul, forța fizică, postura militară și frumusețea sa. Ajungând curând la rangul de comandant de mii, Sfântul Gheorghe a devenit favoritul împăratului Diocletian – unul dintre cei mai cruzi persecutori ai creștinilor.
Fapte interesante despre Sfântul Gheorghe, purtatorul de biruinta
Sfântul Gheorghe nu a ezitat să se opună protectorului său, denunțându-l pentru cruzimea și nedreptatea față de creștini, motiv pentru care a fost supus la torturi: sfântul a fost bătut cu cozi de bou, rostogolit, aruncat în var nestins, și forțat să alerge în cizme cu cuie ascuțite în interior. Sfântul martir a îndurat toate acestea cu răbdare. În cele din urmă, împăratul a ordonat decapitarea sa cu sabia. Astfel, sfântul martir a trecut la Hristos în Nicomidia în anul 303.
În icoane, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare pe un cal alb și înjunghiind un șarpe cu sulița. Această imagine canonică este legată de legenda conform căreia sfântul a învins o creatură (fie un șarpe, fie un crocodil, fie o mare șopârlă) care trăia într-un lac aproape de Beirut. Pentru a potoli furia creaturii, localnicii aduceau zilnic ca ofrandă creaturii un tânăr sau o tânără, aleși prin tragere la sorți. Când soarta a căzut pe fiica unui conducător, care a fost adusă ca sacrificiu bestiei, a apărut Sfântul Gheorghe și a învins creatura cu sulița sa.
Sfântul Gheorghe este considerat protectorul vitelor. Ziua Sfântului Gheorghe era legată de un important rit agricol anual al țăranilor – prima scoatere a vitelor la pășunat după iarna lungă. În acea zi, toate animalele erau scoase și duse pe câmp, preotul oficia o slujbă în cinstea Sfântului Gheorgie, sfințea vitele cu apă sfântă. Turma era înconjurată de trei ori cu icoana sfântului, în timp ce îi erau aduse rugăciuni.
Procesiunea era efectuată de preot și de păstorul angajat pentru vara ce urma. În acest timp, păstorul lua angajamentul de a respecta anumite restricții: i se interzicea să se tundă sau să se bărbierească pe întreaga perioadă a pășunatului, să culeagă ciuperci și fructe de pădure, să lucreze undeva în altă parte (țăranii – proprietarii animalelor fie plăteau păstorului o sumă stabilită, fie îl hrăneau pe rând pe toată durata pășunatului), să întrețină relații apropiate cu cineva. Încălcarea acestor interdicții putea aduce grave probleme turmei: începeau să dispară vacile, turma putea fi atacată de lupi sau putea avea loc o mortalitate crescută a animalelor. Procesiunea se făcea cu un obiect aparținând păstorului, cum ar fi o curea, un bici sau un corn de cioban.
Credinţe şi superstiţii de Sfântul Gheorghe
În popor, de-a lungul vremii s-au înrădăcinat o serie de credinţe şi superstiţii care s-au păstrat cu sfinţenie până în zilele noastre. Oamenii se scaldă, înainte de răsăritul soarelui, într-o apă curgătoare, spre a fi sănătoşi tot anul şi pentru spălarea tuturor relelor. Busuiocul semănat înainte de răsăritul soarelui e bun pentru cinste: cel care se spală cu rouă de pe el, este cinstit de toată lumea. La Sf. Gheorghe se cântăresc oamenii pentru a fi sănătoşi tot anul şi pentru a se proteja de farmece.
Cine doarme în această zi, acela ia somnul mieilor şi tot anul e somnoros. La Sângiorz ies preoţii şi poporul cu crucea în câmp şi fac rugăciuni pentru ploaie şi mană în câmp. Gunoiul adunat în ziua de Sf. Gheorghe se pune la rădăcina pomilor, ca să rodească bine. În această zi se adună de pe câmp tot felul de buruieni de leac, care se păstrează peste an. Dacă în ziua de Sf. Gheorghe va fi rouă multă ori va fi pâclă, e semn de an bogat. Dacă la Sângiorz e ploaie – se face recoltă bogată de grâu.
