Tableta de vineri
Până când toată lumea este amețită și orbită de războiul din Orientul Mijlociu, în Republica Moldova s-a produs o „crimă”, care nu a fost mediatizată precum o merită, ca să nu zic că a fost ascunsă sub preș. Adică, în loc să ne uităm sub propriu nas și să ne dăm două palme, noi ne-am concentrat pe ceea ce se întâmplă peste mări și țări, nu la figurat, dar la propriu. Este vorba despre trei „kenți” (prieteni), care în aceste vremuri de restriște și-au permis să meargă la dansuri, într-un club de noapte din Chișinău, în loc să… Or, despre acest „în loc să” vă loc pe Dumneavoastră să meditați și să dați verdictul, fiindcă variante și (răs)tălmăciri sunt mai multe.
Pentru a face lumină în acest caz și a vă ajuta în construirea de scenarii vă desenez situația în câteva cuvinte. Adică, ministrul Educației și Cercetării Dan Perciun și deputații partidului Acțiune și Solidaritate, Radu Marian și Eugen Sinchevici (probabil, tustrei celibatari, burlaci, holtei sau cavaleri, numiți-i cum doriți, ceea ce are importanță, în cazul nostru), într-un acces de obrăznicie crasă și de habarnam-ism fără precedent și-au permis să meargă, în timpul lor liber, nu la bibliotecă sau la biserică (ăsta ar fi unul din scenarii), dar la dansuri. Imaginile cu cei trei, filmate de niște persoane aflate în sala de dans au c-am fost lăsate în voia sorții și chiar dacă au fost publicate de unii internauți pe rețelele de socializare nu au stârnit valul de comentarii așteptat. De aici și fireasca întrebare: Unde au fost corecții până în pânzele albe și neprihăniții aproape până la absurd Natalia Morari și Gheorghe Gonța, Ion Chicu (care, din câte am citit, se interesează de soarta „kenților”) și Vasilică Costiuc? De ce n-au lovit în mingea care le-a fost ridicată la fileu și n-au mușcat din această pâine pusă pe tavă? Răspunsul meu ar fi următorul: nu a fost găsită doza necesară de date compromițătoare și, foarte probabil, s-a adeverit versiunea precum că Dan Perciun este un bun dansator, iar Radu Marian ar fi un muzician de marcă. Sau, poate invers…
În fine, nu ar fi corect dacă nu ași spune și câteva cuvinte despre războiul din Orientul Mijlociu. În mai puțin de o săptămână conflictul s-a extins deja în 11 țări, iar indirect au de suferit mai multe țări, care urmează să resimtă consecințele acestui pojar mondial. Chiar dacă în primele zile președintele american a declarat că conflictul ar putea continua patru săptămâni (recent, Trump vorbea despre opt săptămâni, iar comentatorii militari vorbesc deja despre un război care ar putea să se extindă până la toamnă), nu este exclus ca Iranul să rămână singur (poate, cu excepâia Libanului) împotriva tuturor. În acest context, semnificativă mi se pare declarația Kremlinului, precum că „… este exclus ca grupul BRICS, care include țări precum Iran, Rusia și China, să vină în ajutor Republicii islamice în conflictul său cu SUA și Israelul”. Or, de la Dmitri Pescov cetire: „Apartenența la BRICS nu implică obligația de a oferi asistență reciprocă în timpul unei agresiuni militare’. Vorba ceea, cuvintele de susținere și măgulelile de tot felul niciodată nu au ajutat cuiva să câștige un război. Pe de altă parte, lumea arabă este în derută, prieteni Iranului (alții decât cei din BRICS) s-au dat cu fundul la gard, stocurile iraniene de drone nu sunt aidoma unui sac fără fund, iar onoarea și demnitatea președintelui american sunt puse pe tapet, fiindcă alegerile din congres bat la ușă, iar orice eșec ar însemna un adevărat fiasco.
Și încă ceva. Dacă am început cu o „veste tristă” de la Chișinău, ar fi bine să terminăm, tot de la Chișinău, dar cu o veste bună. Pentru a nu încurca ițele și pentru a reda întocmai informația oficială o să-mi permit să dau știrea oficială integral: „Membrii Comisiei pentru politică externă au aprobat avizele consultative pentru denunțarea Acordului de constituire a CSI, a protocolului la acest Acord, precum și a Statutului CSI. Denunțarea acestor Acorduri a fost inițiată de Ministerul Afacerilor Externe, care argumentează că valorile și principiile fundamentale ale CSI nu sunt respectate, în special prevederea conform căreia statele membre recunosc și respectă reciproc integritatea teritorială și inviolabilitatea frontierelor existente. Acest principiu, care a stat la baza constituirii CSI, este încălcat de Federația Rusă, care desfășoară un război de agresiune împotriva Ucrainei, a comis acte de agresiune împotriva Georgiei și menține ilegal trupe pe teritoriul Republicii Moldova. De asemenea, denunțarea Acordului CSI este o acțiune firească și inevitabilă în realizarea obiectivului de aderare la Uniunea Europeană”.
Și mai departe: „Acordul de constituire a Comunității Statelor Independente și protocolul la acest Acord au fost semnate în decembrie 1991 de către 11 state ex-sovietice, inclusiv Republica Moldova. Scopul principal al Acordului și al protocolului a fost constatarea încetării existenței URSS și formarea CSI. La rândul său, Statutul CSI, semnat în 1993, stabilește principiile de bază pe care se constituie Comunitatea…După ce Parlamentul va denunța Acordurile, bugetul de stat va economisi circa 3,1 milioane de lei, reprezentând plata anuală către bugetul CSI. Relațiile cu statele membre CSI vor continua după denunțare pe platforme bilaterale și multilaterale, iar Republica Moldova va rămâne parte la mai multe tratate ale CSI, în special în domeniul comercial-economic și social”. Și punctum!
Așadar, în concluzie: celor treci „kenți” nu am decât să le urez câte o mireasă frumoasă, celor implicați în război să le dea Domnul minte și putere să repare ceea ce au stricat, iar cu cei peste trei milioane de lei ecoconomisiți după ieșirea din Comunitatea Statelor Independente, chiar dacă nu înseamnă a avere, să astupăm măcar o gaură mică, din cele care au apărut după iarna cumplită.
Or, eu nu sunt de acord cu acei care zic că Republica Moldova este frumoasă, fiindcă are multe gropițe…
