Manuale șifonate, legi ignorate: de ce elevii învață din cărți vechi

În fiecare început de toamnă, în multe clase din Republica Moldova se repetă aceeași scenă: elevii primesc o parte din manuale deja uzate. Unii deschid cărți cu pagini lipsă, alții lipesc coperțile cu bandă adezivă, majoritatea confecționează „colțuri” din hârtie, pentru a proteja cât e posibil manualul de deteriorare și pentru a-i prelungi „viața”. Se mai întâmplă ca manualul să fie în stare „inutilizabilă”, și atunci părinții sunt nevoiți să procure manuale noi din librării sau, în lipsa acestora, să tipărească conținutul manualului, care e disponibil în format digital.

Starea fizică a manualelor rămâne un subiect discutat intens de părinți la începutul fiecărui an școlar. Deși cadrul legal stabilește un termen de folosire de 4 ani pentru ciclul primar, și de 5 ani pentru cel gimnazial și liceal, manualele care se utilizează frecvent, cum ar fi cele de limbă română sau matematică, nu rezistă testului timpului. Chiar și așa, tergiversarea înlocuirii manualelor uzate cu altele noi duc la situația în care elevii sunt nevoiți să învețe din manuale vechi și puternic „obosite”.

Specificații tehnice, dar nu și standarde  pentru manualele școlare

Deși statul a cheltuit sute de milioane de lei pentru achiziția manualelor școlare, caracteristicile fizice ale acestora lasă de dorit. Ne-am întrebat ce standarde aplică Ministerul Educației și Cercetării (MEC) atunci când cumpără manuale pentru elevi.

Un exemplu este licitația deschisă ocds-b3wdp1-MD-1744124660773, lansată pe 8 aprilie 2025. Valoarea estimată: 10,4 milioane lei, fără TVA. Obiectivul – achiziționarea a 11 titluri de manuale, fiecare în câte un lot, conform Curriculumului național aprobat în 2019.

În documentația de participare apar câteva cerințe tehnice:

• format 26×20 cm (după tăiere);
• hârtie offset, albeață minim 82%, densitate de cel puțin 70 g/m²;
• copertă din carton cretat alb doar pe o singură parte, albeață nu mai mică de 80 %, densitate minim 230 g/m²;
• legare: cusut cu ață, lipit la cotor și broșat cu termoclei.

Și, dincolo de aceste detalii tehnice, nu există nicio cerință legată de durabilitate reală, care să argumenteze perioada de utilizare a manualului, sau să asigure că acestea sunt capabile să reziste în mâinile elevilor timp de 4 sau 5 ani. Astfel de cerințe sunt importante mai ales în cazul cărților frecvent utilizate de elevi, cum ar fi manualele de limbă română sau matematică, care ar trebui să reziste nu doar la 1200 – 1500 ore de utilizare în timpul procesului de învățare, dar și alte mii de ore de purtare în gențile elevilor.

Raportând cerințele tehnice, care sunt aplicate în cadrul achizițiilor de manuale, la realitățile cu care se confruntă elevii și părinții din Republica Moldova la subiectul „manuale”, se observă și faptul că nu există o ajustare a parametrilor solicitați la condițiile de folosire a manualelor, în special aici ne referim la frecvența utilizării lor.  Astfel, pentru manualele frecvent utilizate, ca exemplu cele pentru disciplinele  matematica și limba română (din care elevii învață cel puțin de 4 ori pe săptămână) se solicită același tip și grosime a coperții și hârtiei, ca și în cazul manualelor pentru disciplinele la care au o singură lecție pe săptămână.

Există sau nu standarde pentru manuale în Republica Moldova?

Un alt aspect esențial, dar aproape ignorat în procesul de achiziție a manualelor școlare este siguranța materialelor utilizate la producerea lor. În procedurile actuale nu există nicio referire la limitele admise pentru compușii organici volatili din cerneluri, nici la substanțele chimice folosite în hârtie și carton. Practic, nu există o garanție că manualele, obiecte pe care elevii le ating zilnic, sunt complet inofensive pentru sănătate.

Analiza standardelor aplicabile arată că, în Republica Moldova, nu există norme naționale dedicate poligrafiei, care să reglementeze calitatea hârtiei, procesul de tipărire, tipurile de cerneluri sau finisajele utilizate în domeniul dat. Aceste elemente, deși aparent tehnice, au un impact direct asupra sănătății copiilor, dar și asupra durabilității manualelor.

În încercarea de a obține clarificări, a fost expediată o solicitare oficială către Institutul de Standardizare din Moldova (ISM). Ni s-a sugerat să consultăm platforma electronică de difuzare a standardelor www.shop.standard.md, ceea ce am și făcut. Căutarea pe platformă nu a returnat rezultate privind eventuale standarde pentru manuale școlare și/sau pentru CPV relevant manualelor școlare (CPV 22100000-1 – Cărți, broșuri și pliante tipărite). Reprezentanții ISM au mai menționat că MEC a elaborat și aprobat diverse standarde și reglementări (este vorba doar de o noțiune lingvistică), care stabilește cerințe minime pentru dotarea instituțiilor de învățământ. Spre exemplu, Standardele minime de dotare a Instituțiilor de Educație Timpurie (SMDIET) oferă un cadru normativ referitor la nivelul de dotare minimă al instituțiilor de educație timpurie, inclusiv la materialele educaționale tipărite, însă standardele menționate nu țin de competența ISM.

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) a confirmat că, la nivel național, nu sunt aprobate standarde de conformitate sau calitate aplicabile manualelor școlare și că instituția nu efectuează avizarea sanitară a acestor produse. De asemenea, nici standarde internaționale nu sunt transpuse și aplicate în acest domeniu. Totuși, o evoluție pozitivă ar putea veni odată cu implementarea Planului de acțiuni al Ministerului Mediului pentru anul 2025, care prevede transpunerea unor regulamente europene, inclusiv în ceea ce privește limitarea conținutului de plumb în vopsea.

Durata de utilizare a manualelor

După cum s-a menționat anterior, conform Hotărîrii de Guvern nr.876 din 22 decembrie 2015 „Cu privire la asigurarea cu manuale a elevilor”, manualele ar urma să fie folosite timp de 4 ani, cu posibilitatea extinderii la 5 ani prin decizie a Ministerului Educației și Cercetării (MEC), pentru clasele I–IX. În realitate însă, termenul este depășit în mod repetat și conștient de către autorități, ceea ce conduce la utilizarea unor manuale aflate într-o stare fizică precară, sau chiar imposibilitatea acestora de a servi drept sursă de învățare.

Practicile repetate de prelungire tacită a duratei de utilizare arată nu doar lipsa unui mecanism eficient de planificare și reînnoire a stocurilor de manuale, ci și ignorarea cadrului normativ existent. Chiar dacă MEC publică anual o prognoză de editare a manualelor pentru următorii trei ani, acest document nu ia în calcul expirarea termenului legal de folosire a manualelor aflate deja în circulație.

Clasele primare vor învăță din manuale „obosite”

Analiza realizată de AO „Părinți Solidari”, pe baza datelor furnizate de MEC privind manualele utilizate în anul școlar 2024–2025, confirmă această problemă. De exemplu, manualele pentru clasele primare editate în 2019–2020 figurează în prognoza de editare a manualelor pentru anii 2024-2026 pentru reeditare abia în 2026. Aceasta înseamnă că elevii din ciclul primar vor învăța timp de 6–7 ani din aceleași manuale, deși legea prevede clar un termen maxim de 4-5 ani.

Situația e valabilă și pentru mai multe titluri destinate claselor gimnaziale, precum matematica și limba română pentru clasa a VI-a, Educație pentru societate pentru clasele V-XI-a, etc.

Acest tablou demonstrează o discrepanță evidentă între prevederile legale și practica de facto a autorităților, discrepanță care riscă să devină regulă și nu excepție. Consecințele sunt suportate de elevi și cadre didactice, care trebuie să lucreze cu materiale învechite și deteriorate, fapt ce reduce eficiența procesului educațional și contravine principiilor de asigurare a calității în învățământ.

Practici internaționale pentru durabilitatea manualelor

La nivel internațional, pentru manuale școlare sigure și durabile, există documente care se referă la următoarele aspecte:

• Materiale și legături robuste, conforme ISO 14416 și standardelor de legare.
• Testări de siguranță chimică și mecanică conform ISO 8124/EN 71.
• Respectarea cerințelor pentru componente electronice și materiale grafice.

Nu am identificat nici standarde europene dedicate exclusiv durabilității manualelor școlare(de exemplu, pentru rezistența legăturii sau testări la uzură). Totuși, există o serie de standarde relevante pentru industria tipografică, elaborate sub umbrela CEN/ISO. Acestea vizează aspecte ce se referă la siguranța echipamentelor, schimb digital & culori, calitate & certificare și ecodesign / sustenabilitate. Considerăm că și MEC ar trebui să ia în calcul stabilirea unor standarde similare.

Cum vede MEC situația

Provocările procesului de achiziție a manualelor școlare a fost abordată de Ala Revenco,  directoarea AO „Părinți Solidari” și în cadrul mesei rotunde cu genericul „Achiziții publice sub lupă: erori și indicatori de risc”, desfășurată la 14 august 2025 de Asociația pentru Guvernare Eficientă AGER. Reprezentanta MEC, secretara de stat Galina Rusu, a fost întrebată de ce nu se respectă termenul de utilizare a manualelor, astfel încât unele manuale ajung să fie utilizate timp de 6 – 7 ani.

Dna Rusu a declarat că nu crede că dacă manualul este un pic mai uzat, aceasta este ieșit din comun și că MEC analizează posibilitatea ca, în perioada următoare, să tipărească o cantitate de manuale pentru a înlocui manualele foarte uzate, iar decizia despre numărul de manuale ce ar urma să fie înlocuite urmează să vină implicit de la fiecare școală. Totodată pe parcursul discuției a fost menționat că unele școli au surplusuri de manuale, iar în altele (în special în Chișinău) nu se ajungeau manuale, dar despre acest fapt nu se comunica.

Reprezentanta MEC a mai accentuat că, decizia de tipărire a acestor manuale trebuie să fie extrem de echilibrată, și că nu ar fi rezonabil și corect față de banul public ca un titlu de manual din 2019, spre exemplu, să fie tipărit în tiraj maxim, pentru că va fi utilizat doar doi ani.

Concluzii

În ultimii trei ani, MEC a depus eforturi pentru a asigura elevii cu manuale noi, adaptate curriculumului aprobat în 2018–2019. Totuși, lipsa unei viziuni pe termen lung și modul superficial în care este tratat domeniul de asigurare cu manuale riscă să anuleze rapid progresele obținute.

Manualele continua să fie tipărite pe materiale de calitate modestă, fără standarde de durabilitate sau siguranță, și sunt folosite cu mult peste termenul legal de 4–5 ani. Rezultatul îl vedem pe băncile elevilor: manuale rupte, lipite cu bandă adezivă, cu pagini șifonate și colțuri roase, pe care elevii sunt nevoiți să le folosească zi de zi.

Responsabilii din educație nu par a fi alertate și justifică această situație prin necesitatea de a economisi bani publici prin utilizarea „echilibrată” acestora în scopul de retipărire a manualelor. Însă o astfel de abordare pune pe planul doi calitatea educației și ignoră cadrul legal. Iar în viața reală, părinții și profesorii sunt cei care trebuie să găsească soluții – cumpărând manuale din librării, tipărind copii digitale sau improvizând.

Problema descrisă nu este doar despre câteva manuale mai „obosite”. Ea a devenit una sistemică: manuale vechi, lipsa unor standarde clare de calitate și siguranță, termene de utilizare ignorate de autorități și o planificare deficitară a procesului. Perpetuarea situației nu va face altceva decât să erodeze imaginea sistemului educational și a școlii din Republica Moldova.

Articolul a fost elaborat de către Asociația Obștească „Părinți Solidari”, în cadrul proiectului „Societatea Civilă pentru Integrarea Europeană”, finanțat de Uniunea Europeană (Delegația Uniunii Europene în Republica Moldova) și cofinanțat de Fundația „Friedrich Ebert” (Friedrich Ebert Stiftung Moldova (FES)), implementat de Centrul Analitic Independent „ Expert-Grup”, în calitate de partener principal, în parteneriat cu Institutul pentru Politici și Reforme Europene, Institutum Virtutes Civilis (IVC) și Fundația „Friedrich Ebert” Moldova (Friedrich Ebert Stiftung). Responsabilitatea exclusivă pentru concluziile și informațiile incluse în acest articol o poartă AO „Părinți Solidari” și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.