Biserica Ortodoxă de stil vechi sărbătoreşte astăzi, 7 iulie, Naşterea lui Ioan Botezătorul. În această zi, creştinii care ţin postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel au dezlegare la vin şi la peşte.
Sfântul Ioan Botezătorul este ultimul prooroc al Vechiului Testament și, totodată, cel care face legătura cu Noul Testament. Este cel care s-a învrednicit să pregătească venirea Mântuitorului printre oameni, mărturisindu-L drept răscumpărător al păcatelor întregii lumi, fapt pentru care este numit Înaintemergătorul Domnului.
„Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul,” ne spune despre el Sfânta Scriptură, Iar Biserica îl numeşte în imnografia ei: „temeiul proorocilor” şi „cel mai mare dintre prooroci.”
Biserica Ortodoxă serbează de obicei ziua morţii sfinţilor. Numai Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezatorul fac excepţie de la această regulă; ei au privilegiul de a li se sărbători atât zămislirea şi naşterea, cât şi alte evenimente din viaţa lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfântului Ioan Botezătorul).
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul are un temei biblic, pentru că evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Naşterea aceasta a avut loc cu şase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestată documentar în secolele IV-V, când se fixează definitiv şi data Crăciunului.
Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.
O lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezătorul nu prea este cunoscută. Se ştie că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit poruncă să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-l descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu.
Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, se pare că a fost instituită, după unii cercetători, spre a înlocui sărbătorile păgâne, cu caracter agricol sau naturist.
În calendarul popular, ziua de 7 iulie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Legenda spune că Sânzienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, iar atunci când se prind în horă “dau puteri” deosebite florilor şi ierburilor, care devin plante de leac. În popor se mai spune că în noaptea de Sânziene, zânele coboară pe pământ şi tămăduiesc bolnavii şi împart rod holdelor.
În unele regiuni ale ţării încă se mai aminteşte de obiceiul Făclia de Sânziene, torţa aprinsă în Noaptea de Sânziene. Pe înserate, feciorii se adună în vârful dealului, unde îşi aprind făcliile, dansează şi trec torţele pe sub picioare. Când făcliile dau să nu mai ardă bine, junii satului coboară cu ele spre sat, dând ocoale grădiniilor şi livezilor, înfigându-le apoi în mijlocul lor. Acest obicei transmite bucuria oamenilor pentru izbânda căldurii şi a soarelui asupra frigului, reprezentând un semn al fertilităţii şi al bunăstării.
