Poezia — vocea sufletului Valentinei Lozan

0
163

Valentina Lozan din satul Zastânca este pasionată de poezie încă din adolescență. Însă de câțiva ani, această pasiune îi ocupă cea mai mare parte a timpului liber, iar rezultatul acestei ocupații de suflet îl apreciază nu doar familia, dar și prietenii și chiar oamenii necunoscuți.

Cusătoreasă de meserie, doamna Valentina a dedicat 20 de ani din viață cusutului de haine. Articolele de vestimentație, care mai de care mai frumoase, ieșeau bine de sub mâinile sorocencei, dar, în timp, femeia a renunțat la meseria sa. Pasiunea din adolescență pentru poezie se transformă din zi în zi într-o ocupație de bază. Versurile curgeau lin și ușor. Atât trăirile sufletești, când mai triste, când mai fericite, cât și evenimentele personale și ale celor apropiați erau sursa de inspirație pentru tânăra Valentina. Din păcate, versurile din acele timpuri aproape că nu s-au păstrat, spune autoarea, pentru că nu le-a notat pe hârtie.

SENSUL SĂPTĂMÂNII
Începând cu zi de luni
Să ne faci, Doamne, mai buni.
După luni ne vine marți
Îi rugăm și pe ceilalți,
După marți ne vine miercuri
Ca să ne ferim de certuri.
După miercuri vine joi.
Ai, Doamne, grijă de noi!
După joi ne vine vineri
Ca să fim noi cât mai liberi.
Sâmbăta să dăruim,
Duminica să odihnim.
Săptămâna ce-a trecut,
Doamne! Bine am făcut?

De doi ani, fiecare cuvânt, fiecare vers apărut ziua sau noaptea se aștern într-un caiet voluminos, pe care-l poartă oriunde se află, ne povestește doamna Valentina. Anume în această perioadă dânsa a început să dedice poeziei cea mai mare parte a timpului liber. Versurile au venit ca o binecuvântare, ca un colac de salvare într-o perioadă de mare necaz, ne-a mărturisit femeia. Valentina tocmai înfruntase o boală serioasă și iată că poezia a ajutat-o să depășească mai ușor perioada ulterioară acelei triste etape din viață. “Prima poezie din acea perioadă a fost “Sensul săptămânii”, după care au venit altele. Scriu ziua, seara, noaptea. Oricând îmi vine inspirația, oricând îmi vin câteva versuri, scot caietul și fixez acel vers”, spune autoarea.
Natura, dorul de părinți și apropiați, de copii sunt subiectele cel mai des întâlnite în versuri. Un loc aparte îl ocupă poezia religioasă, inspirată de sfintele sărbători sau evenimente religioase. Cu o deosebită plăcere soroceanca bucură oamenii, scriindu-le dedicații și felicitări sau chiar întregi scenarii în versuri pentru evenimentele de familie: nunți, botezuri, cumetrii, zile de naștere. De creația sorocencei s-au bucurat până în prezent persoane din țară: Soroca, Fălești, Florești, Chișinău, dar și de peste hotare: România, Canada. Unii oameni o roagă chiar să le ajute să-și aștearnă luminatele amintiri despre rudele trecute în neființă în necrologuri, care sunt publicate ulterior la rubricile respective în presă.

TATA
Albit deja la tâmple
De griji și bucurii,
Aștept, copile dragă,
Acasă să revii.
Ca să deschid portița
În noapte sau în zi
Băiatul sau fetița
Cu drag îmi vor zâmbi.
Plăcut să mă privească
Cu lacrimi pe obraz
În gând să mă întrebe
De nu am vreun necaz.
Albit de dorul lor
La piept eu ca să-i strâng,
Căci nu mi-a fost ușor
Azi focul să mi-l sting.
Cu bucurie mare
La toți ca să privesc
În zi de sărbătoare
Cu drag să le zâmbesc.

Prietenii, foștii colegi de serviciu și rudele apropiate sunt cei care văd creațiile Valentinei cel mai des. Aceștia apreciază talentul femeii și o încurajează să-ți urmeze chemarea sufletului și să scrie poezii. “Feciorul este cel care m-a convins să scriu pe hârtie fiecare vers, așa și fac de atunci. Întreaga mea familie mă susține.”
Autoarea nu se crede poetă, dar se bucură că oamenii apreciază creația sa, care vine din suflet. Poezia Valentinei este simplă, directă și sinceră, anume aceasta place celor care o citesc, pentru că reflectă bucuriile și problemele majorității dintre noi.
Valentina visează să-și vadă poeziile scoase de sub tipar în câteva broșuri, cărți tematice: versuri religioase, versuri pentru copii etc. Noi îi dorim succes!


Articolul precedentDinamica dezvoltării arhitectural-urbanistice a oraşului Soroca în secolul al XX-lea (II)
Articolul următorFOTOGRAFIA ZILEI: Câinii vagabonzi au fugărit câțiva copii în centrul orașului

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.