Faptul că Republica Moldova este iubită de Dumnezeu este incontestabil. Cu excepția unor cataclisme naturale minore, care au avut loc pe parcursul ultimilor ani (în comparație cu ceea ce se întâmplă prin alte părți), cu consecințe mai mult sau mai puțin grave, acest teritoriu nu a prea suferit de mânia Celui de Sus, iar majoritatea problemelor și nevoilor noastre sunt consecințe ale propriilor greșeli și fapte nesăbuite. În vreme ce evreii și arabii au făcut din deșert raiul pe pământ, iar japonezii renasc de fiecare dată ca pasărea Phoenix, după atâtea și atâtea inundații și cutremure, noi transformăm, încet, dar sigur, acest colț de rai, acest plai mioritic, această livadă în floare, această mică Elveție, la urma urmei, într-un loc, de unde fuge toată lumea și unde crapă tot pe unde dai. Ba mai mult, aceiași japonezi, pe lângă problemele pe care le au, investesc în Republica Moldova zeci și sute de milioane, iar noi, ca niște bădărani, tot săraci și bicisnici rămânem.
Explozia care s-a produs zilele trecute la Chișinău face parte din ceea ce se numește prostie omenească și este un exemplu elocvent al caracterelor noastre defecte (în multe cazuri), al dorinței nesăbuite de a economisi și atunci când este vorba de sănătatea și viața proprie și a celor din jur. Or, ce vină au avut copilul de patru anișori și mama lui, cu ce au păcătuit acei doi bătrâni care au plătit cu viața dorința cuiva de a fi mai breaz decât alții? Această întrebare nu are, probabil, răspuns, fiindcă noi cu dumneavoastră mereu am fost puși „pe șotii”, mereu am crezut că o tragedie se poate întâmpla oriunde, dar nu la noi. Dumnezeu însă ne dă, dar nu poate mereu să și ne pună în torbă. Trebuie să mai dăm și noi din coate și să fim, măcar cât de cât, la înălțimea vremurilor nebune în care trăim.
Explozia care s-a produs zilele trecute la Chișinău face parte din ceea ce se numește prostie omenească și este un exemplu elocvent al caracterelor noastre defecte (în multe cazuri), al dorinței nesăbuite de a economisi și atunci când este vorba de sănătatea și viața proprie și a celor din jur.
Altfel, explozia din Chișinău ne-a demonstrat și laturile noastre pozitive, ne-a arătat că, în pofida degradării morale, mai există în analele sufletelor noastre și calități care deosebesc omul de alte ființe cu cap și picioare. Ajutorul acordat sinistraților de oamenii simpli, comportamentul voluntarilor care au putut să se mobilizeze în momentele grele înseamnă foarte mult, incomensurabil mai mult decât hainele și produsele donate sinistraților. Înseamnă că nu totul este putred și că există posibilități de reabilitare și refacere a societății. Și clasa noastră politică a dat dovadă, de data aceasta, de ceva maturitate și nu s-a înghesuit să-și facă PR și să speculeze pe problemele și greutățile oamenilor. Nu am văzut, ca alte dăți, oameni politici cu armate de reporteri după ei și nu am auzit declarații sterile și promisiuni deșarte. Nu am văzut mutre de politicieni prin biserici, veniți să pună o lumânare în memoria celor decedați. Parcă tot ce s-a făcut a fost în limitele decenței, fără exagerări și derapaje de doi bani.
Pe de altă parte, politica mare rămâne în continuare mărul discordiei, rămâne latura vieții noastre cu cele mai multe semne de întrebare. Nu vreau să zic că politicul se face direct vinovat de explozia de la Chișinău (Doamne ferește!), dar lupta acerbă dintre politicieni, aroganța și ignoranța politicienilor sunt, odată și odată, sancționate — nu întâmplător se zice în popor că cutare sau cutare nu face a bine. Adică, unele fapte și acțiuni ale noastre deseori prevestesc astfel de dezastre, în care suferă oameni nevinovați… Or, chiar și în aceste zile, când toată lumea trebuie să se oprească din această goană „a înarmărilor” și să analizeze la rece ceea ce se întâmplă, mai multe canale TV au continuat lupta preelectorală. Ce-i drept, până una-alta, în față este împinsă artileria ușoară, reprezentată prin ziariștii aserviți partidelor politice, dar n-a mai rămas mult și la rampă vor ieși, în toată splendoarea lor, barosanii și baronii, care s-au învățat de minune cu un ochi să plângă și cu altul să râdă…
În fine, tragedia de la Chișinău nu poate fi pusă pe umerii extratereștrilor și nu poate fi considerată un blestem. Explozia din blocul cu 21 de etaje este sută la sută un produs al mânuțelor noastre, și acest lucru trebuie să-l recunoaștem fără nici o rezervă. Și dacă Dumnezeu ne iubește în continuare, aceasta nu înseamnă că trebuie să-I punem mereu această dragoste la încercare.
P.S. Unii specialiști și experți afirmă că explozia de la Chișinău s-a produs nu din cauza exploatării incorecte a buteliei cu gaz, dar… Totuna deflagrația este rezultatul unei mâini criminale, dar nu a căderii unui meteorit din cer…
