Ziceam săptămâna trecută că trăim într-o lume nebună în care poți să te aștepți la orice, inclusiv dușmanii să se transforme în prieteni, albul să se prefacă în negru, minciuna să pară adevăr, iar războiul care eclipsează pacea să fie perceput aproape ca o panacee. Or, evenimentele care au avut loc în săptămâna care a trecut au confirmat această supoziție și au demonstrat că până la limpezirea apelor și la revenirea la normalitate mai este cale lungă. Și când zic aceasta am în vedere ceea ce se întâmplă pe interior, dar și pe exterior.
Bunăoară, câteva zile în urmă de-asupra sudului Republicii Moldova au mai zburat două drone aducătoare de moarte și distrugeri, dar puțini au fost acei care și-au făcut cruce și au condamnat această survolare a spațiului nostru aerian. Semnificativ mi se pare faptul că autoritățile de la Comrat parcă au luat apă în gură
și nimeni nu s-a încumetat să facă măcar o notă de protest prietenilor de la Moscova, fiindcă dronele în cauză i-au vizat nemijlocit. Vorba lui Dodon – „ai noștri sunt aproape”, iar de data aceasta „pachetul” trimis găgăuzilor de Kremlin chiar le-a trecut ca glonțul pe lângă ureche. Dacă nu era reacția autorităților de la Chișinău se crea impresia că vizitele dronelor rusești în spațiul aerian al Republicii Moldova devin obișnuință și nu mai sperie pe acei pe care trebuie să-i pună în gardă. Probabil, mai multă lume din autonomie era (pre)ocupată de așa-zisul congres al deputaților de toate nivelurile, care nu a avut scopuri consolidatoare sau de unificare a forțelor sănătoase din regiune, dar promovarea unor idei politice menite să demonstreze că Ilan Șor și banii lui mai pot tulbura mințile oamenilor care așa și n-au avut parte de gaze naturale gratis și de alte facilități promise de mesia catalogat drept un ordinar fugar condamnat la ani grei de pușcărie…
Pe interior ași mai menționa încă două subiecte care rămân de actualitate: primul – speculațiile la tema finanțărilor oprite de Donald Trump care au un efect direct asupra celor care promovau valorile democratice într-o societate firavă din acest punct de vedere și care au devenit motiv de bucurie răutăcioasă pentru unele persoane cu cerul gurii negru și care, culmea!, până nu demult mâncau din aceiași mână și al doilea – unificarea celor două procuraturi – Procuraturii Anticorupție și a Procuraturii pentru Combaterea Crimei Organizate și Cauze Speciale. În acest context în legislativ deja există un proiect care prevede crearea Procuraturii Specializate Procuratura Anticorupție și Combaterea Crimei Organizate, iar șefa de la Procuratura Anticorupție și-a anunțat demisia, anticipând niște acțiuni care, eventual, să-i lezeze onoarea și demnitatea. Nu sunt jurist și, bineînțeles, părerea mea este de diletant, dar dreptul la opinie îmi dă posibilitatea să cred că cauza acestei metamorfoze a fost figura doamnei Veronica Drăgălin, care sta cuiva ca un os în gât. Până la urma, aceasta a ocupat funcția de procuror, dar nu de judecător și nu este vina ei că numărul și sonoritatea celor condamnați la pușcărie nu este pe măsura așteptărilor. În această ordine de idei parcă am trăi un deja-vu – să ne aducem aminte că și Filat a cooptat-o în echipa sa pe Maia Sandu, iar în prezent o critică și o blamează fără motive, iar acum și doamna Drăgălin, venită în Republica Moldova la fel din SUA este pusă la stâlpul infamiei. Repet, nu știu dacă pe dreptate sau pe nedreptate, dar am pierdut un procuror și, posibil, ne-am căpătuit cu un politician care, cu siguranță, nu va dori să tragă la aceiași căruță cu partidul de guvernământ. Vorba ceea, așa se întâmplă atunci când îți tai creanga de sub propriile picioare
Pe exterior cap de afiș rămâne stoparea războiului din Ucraina, cu toate acestea încet, dar sigur acest deziderat s-a transformat în ceva mai îngust – restabilirea întregului complex de relații ruso-americane. Dacă n-ar exista niște eforturi privind organizarea întâlnirii la nivel înalt între Donald Trump și Vladimir Putin, privind stoparea războiului am putea crede că Ucraina cu problemele ei este doar a șaptea roată la căruță. Ba mai mult, în dorința sa de a îmblânzi Moscova, președintele american a învinuit direct Ucraina de începerea acestui război. Or, când te gândești că același Donald Trump își dorește ca o țară cum este Canada, membră a G7 și G20, să devină al 51 stat american îți dai seama cât de mărunte sunt pe agenda lui de lucru Ucraina, Danemarca sau Mexicul. Ce-i drept, și bătrâna doamnă Europa la fel nu se dezminte și provoacă surprize neașteptate. Să zicem, este greu de înțeles rostul întâlnirii liderilor europeni la summit-ul de la Palatul Elysee, dacă în loc să arate unitatea și egalitatea țărilor membre ale Uniunii Europene, în special având în vedere unele lovituri sub centură, aplicate de liderul de la Casa Albă s-a decis ca evenimentul să fie tărăgănat pe două zile, iar acest lucru a dat de înțeles cârcotașilor că nu chiar toate țările membre ale UE sunt egale între egali. Sau, poate, la Palatul Elysee nu a ajuns loc pentru reprezentanții tuturor țărilor membre, fără a le împărți pe categorii? Cum n-ar fi și care ar fi explicațiile concluzia au făcut-o chiar participanții la acest eveniment, care pretindea să fie catalogat ca unul istoric – „s-a discutat despre eventuala trimitere de trupe de susținere a păcii în Ucraina, dar nu au ajuns la un consens”.
În fine, și pe interior, și pe exterior, buboiul se îngroașă și trebuie doar de văzut cum acesta poate fi eliminat – pe cale terapeutică, cu ajutorul pastilelor sau, Doamne ferește, pe cale chirurgicală, prin aplicarea bisturiului…
