Zic „trebuia să meargă”, dar nu „a mers” nu pe motiv că nu cred în diplomația celor două țări, a SUA și Ucrainei dar, din simplul motiv că de când Donald Trump s-a reinstalat la Casa Albă certitudinea merge braț la braț cu incertitudinea, iar relațiile Washingtonului cu cei din exterior nu pot fi încă catalogate drept stabile și previzibile. Este de ajuns să ne amintim de declarațiile liderului american cu impact direct asupra teritoriilor unor state ca să ne dăm seama că nu este cazul să ne grăbim cu concluziile sau să facem pronosticuri.
Să zicem, recent un consilier al lui Trump declara că războiul dintre Rusia și Ucraina se va termina săptămâna aceasta, iar realitățile sunt total diferite – părțile beligerante sunt mai agresive ca oricând și procedează după principiul „după noi să vină și potopul”. Ca să nu mai zic că liderul de la Kiev a parcurs, într-un timp foarte scurt, distanța de la „dictator”, pentru că a respins textul inițial al Acordului până la „partener de afacere”, după ce indignarea oficialilor de la Kiev s-a diminuat esențial or, ceea ce urmează să semneze cele două parți altfel decât afacere nu văd cum se poate numi.
Cel puțin, presa americană scrie că Kievul a convenit cu Washingtonul asupra unui acord privind resursele minerale, care, speră oficialii ucraineni, va îmbunătăți relațiile cu administrația Trump și va deschide calea pentru un angajament de securitate pe termen lung al SUA. Înțelegerea se referă la un fond la care Kievul va participa cu 50% din încasările viitoare din exploatarea resurselor minerale deținute de stat, inclusiv gaz și petrol. Acordul nu spune însă nimic despre garanții de securitate oferite de SUA. Pe de altă parte, Kievul consideră că este acum pregătit să semneze acordul privind dezvoltarea în comun a resurselor sale minerale, inclusiv petrolul și gazele, după ce SUA au renunțat la cererile privind dreptul la 500 de miliarde de dolari în venituri potențiale din exploatarea resurselor. În această ordine de idei nu pot să trec peste supărarea care se instalase la vecinii noștri ucraineni când Trump a vociferat intenția de a-și întoarce banii acordați Ucrainei de fosta administrație de la Casa Albă. Probabil, multă lume a crezut că gesturile „de bunăvoință” ale președintelui Biden așa și vor rămâne „cadou”, dar zicala cu cașcavalul din capcană rămâne valabilă și în acest caz. Pe de altă parte, „inițiativa „ lui Trump de a-și întoarce banii într-un astfel de mod trebuie doar salutată de ucraineni, cel puțin din patru puncte de vedere: unu – SUA vor sprijini dezvoltarea economică a Ucrainei în viitor; doi – istovită de război, Ucraina nu va avea puterea de a explora resursele sale minerale la parametri maximi, trei – nefăcând nimic Kievul va primi partea sa de resurse minerale extrase de americani și patru – americanii vor face tot ca să-și apere interesele în această parte a lumii, mai cu seamă că aceste resurse minerale sunt inclusiv pe teritoriile ocupate sau distruse de ruși.
De altfel, minereurile Ucrainei au stârnit nu doar interesele americanilor, dar și a Uniunii Europene, care a oferit Kievului propriul său acord privind „materialele critice”. Cel puțin, comisarul european pentru strategie industrială a declarat că „21 din cele 30 de materiale critice de care are nevoie Europa pot fi furnizate de Ucraina în cadrul unui parteneriat reciproc avantajos, iar valoarea adăugată pe care o oferă Europa este că aceasta nu va cere niciodată un acord care nu este reciproc avantajos”. Reamintesc că Ucraina deține depozite uriașe de elemente critice și minerale, de la litiu la titan, care sunt vitale pentru fabricarea tehnologiilor moderne și foarte râvnite în cursa globală pentru resurse. Ucraina are, de asemenea, rezerve importante de cărbune, petrol, gaze și uraniu, dar o mare parte din acestea se află în teritorii aflate sub control rusesc.
În fine, prin semnarea acestui Acord președintele american demonstrează, încă o dată, că este, în primul rând, un om de afaceri, care mereu este în căutarea dividendelor și doar apoi este politician, dacă ținem cont de faptul că Trump – politicianul își dorește să negocieze pace dintre cele două părți beligerante, dar fără participarea la tratative a uneia din părți, a Ucrainei, chiar dacă până și Putin este de acord să se așeze la o masă cu rivalul său de la Kiev.
Până la urmă, dacă astăzi a fost semnat acest acord privind resursele minerale ale Ucrainei această încă nu înseamnă că au fost puse toate punctele pe „i”. Or, guvernul Zelenski va trebui, de asemenea, să obțină aprobarea parlamentului ucrainean, unde deputații opoziției au semnalat că vor avea cel puțin o dezbatere aprinsă înainte de a ratifica un astfel de acord. Iar faptul că mulți politicieni ucraineni sunt la fel de imprevizibili și la fel de mari furnizori de surprize ca și președintele de peste Ocean…
