Sorocenii, de-a lungul secolelor, au fost străjerii ţării, păzind hotarul acesteia pe Nistru. Fortăreaţa medievală a fost un element important al sistemului defensiv al Moldovei. Căpitănia de margine era bine organizată, iar dintr-un act datat cu 7 septembrie 1789 aflăm că în oraşul Soroca (ce făcea parte din căpitănia Cosăuţiului — n.a.) erau doi călăraşi la podul Bechir şi alţii trei la vadul din preajma cetăţii. Astăzi străjerii de pe Nistru au acelaşi crez — de a apăra cu destoinicie hotarul patriei.
Pentru poliţiştii de frontieră responsabilitatea şi disciplina sunt elemente indispensabile. Chiar dacă profesia este una grea şi nu fiecare i-ar face faţă, are ea şi momente mai frumoase. “Sunt momente când afară este soare, bine şi cald, îmi spune Alexandru Nitrean, șeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Soroca. Ieşi pe malul Nistrului şi te uiţi în zare la lebedele de pe apă, eu odată am numărat 500 de lebede. Când vezi cum îşi iau zborul şi auzi sunetul lor, trăiești o stare de adevărat romantism, dar când eşti pe frontieră la ora unu de noapte şi plouă, e vânt şi ninge, atunci e mai puţin romantic. Dar dacă le combinăm, atunci profesia noastră este şi romantică, dar şi dificilă, trebuie să-ţi placă acest serviciu ca să activezi aici”.
Alexandru Nitrean Şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Soroca
Consider că profesia este una nobilă şi nu toate persoanele au posibilitatea să îndeplinească misiunea dată. Colaboratorii care activează în Poliţia de Frontieră au onoarea să facă un serviciu statului şi poporului la supravegherea frontierei de stat. Noi suntem poarta şi, totodată, faţa statului.
În Sectorul Poliţiei de Frontieră Soroca activează vreo 60 de colaboratori, iar temporar, cât sediul din Soroca se află în reconstrucţie, aceştia s-au mutat la Vasilcău. În ultimii ani, şi mai ales după transformarea Serviciului de Grăniceri în Poliţie de Frontieră, aceştia au primit ajutor în special din partea partenerilor americani. Cu suportul Statelor Unite ale Americii şi Sectorul Poliţiei de Frontieră Soroca a fost dotat cu mijloace de transport şi de supraveghere a frontierei, dar şi echipament pentru verificarea actelor.
Victor Ursache, şef adjunct al Sectorului Poliţiei de Frontieră Soroca
“Cu ajutoare externe, dar şi din bugetul de stat a fost asigurată echiparea şi dotarea efectivului poliţiei de frontieră cu mijloace de transport de teren, ambarcaţiuni, echipament din dotare, care au îmbunătăţit condiţiile de organizare a serviciului, ne zice Victor Ursache, şef adjunct al Sectorului Poliţiei de Frontieră Soroca. Acestea ne ajută la o mobilitate şi o manevrare mai bună cu forţele şi mijloacele sectorului nostru. Iar doritorilor de a se încadra în poliţia de frontieră le spun că îi aşteptăm pe toţi, dar, bineînţeles, trebuie să corespundă cerinţelor de ocupare a funcţiilor vacante. În primul rând, trebuie să fie disponibili în orice timp, zi sau noapte, în diverse circumstanţe pentru a asigura inviolabilitatea frontierei de stat”.
Printre poliţiştii de frontieră cu care am discutat este şi Marin Furdui. Scump la vorbă şi cu privirea concentrată la barca ce pleca dinspre Vasilcău spre malul celălalt, îmi spune că a şi-a început activitatea în acest serviciu acum cinci ani. “A fi poliţist de frontieră este un lucru care cere răspundere”, îmi zice acesta.
Marin Furdui, șeful patrulei:
“În zile de piaţă trece multă lume, în celelalte nu prea. Astăzi, fiind zi de joi, deci şi de piaţă, au trecut deja în jur de 200 de persoane. Sunt şi zile în care trec 20-30 de oameni. Profesia este una foarte importantă, trebuie să fim în siguranţă”.
La punctul de trecere interstatal Soroca-Ţechinovca am discutat cu Ina Poberejnîi, inspector superior, care a s-a angajat la Serviciul de Grăniceri acum 10 ani. “Profesia mi-am ales-o întâmplător. Niciodată nu m-am gândit că voi lucra aici, de multe ori treceam pe alături şi nu mi-am imaginat că voi activa în poliţia de frontieră. Datorită reţinerilor pe care le-am făcut am ajuns ofiţer, este vorba despre depistarea numerelor falsificate ale caroseriei a două automobile, falsuri de procuri şi cărţi verzi. Următorul grad, şi anume de locotenent major, l-am primit după termen. Noi stăm la straja hotarului, şi dacă ziua sunt la punctul de trecere, următoarea noapte pot fi la frontieră. Mai rar, dar uneori merg şi eu la supravegherea frontierei de stat, de exemplu, am mers pe jos de la Vasilcău până la Egoreni. Pe ploaie sau vânt mergi mai încetişor, dar mergi”, zice femeia-ofiţer.
Ina Poberejnîi, inspector superior
Profesia noastră este una de onoare, de demnitate, dar sunt şi greutăţi, mai ales când e frig sau plouă, dar noi mereu suntem aici, întâlnim şi petrecem toate persoanele care traversează frontiera de stat. Dar orice ar fi, eu mereu îi întâmpin cu un zâmbet şi-i petrec cu o urare de “o zi bună”.
Şi dacă în oraşul Soroca cele două puncte de trecere sunt deschise zilnic, la Vasilcău acestea activează joi, vineri şi duminică. Cu toate că regiunea este una liniştită, afirmă poliţiştii de frontieră, mai sunt tentative de a face contrabandă, iar conaţionalii noştri îşi pun la încercare inventivitatea. Atunci când nu pot transporta ilegal cu barca alcool, aceştia trag câte un furtun prin Nistru de la un mal la altul, până-i prind poliţiştii de frontieră. Apoi încearcă să inventeze altceva. Dar poliţiştii de frontieră nu se limitează doar la efectuarea controlului trecerii frontierei de stat a persoanelor şi a mijloacelor de transport, ci supraveghează frontiera de stat, fiind gata să contracareze orice încercare de contrabandă. Hotarul de la Nistru este sfânt pentru ei, la fel cum a fost şi pentru străbuni.
