Stela şi Igor Cetulean şi-au încercat norocul în afaceri, înţelegând că activând în calitate de profesori nu vor prospera în plan economic. Aşa că au deschis în Soroca mai întâi o curăţătorie chimică apoi şi o întreprindere de uscare a fructelor şi legumelor, care se bucură de renume nu doar la nivel local. În această primăvară Igor Cetulean a plecat prematur la cele veşnice, iar soţia a fost pusă în situaţia de a alege, de a lasă totul baltă ori de a continua ceea la ce au visat ambii. Astăzi Stela Cetulean administrează (dar şi lucrează de rând cu celelalte două angajate – n.a.) Întreprinderea Individuală “Cetulean Stela” ce prestează servicii de curăţătorie chimică şi SRL “Lefrucom” unde mai sunt angajate 10 persoane.
– Doamnă Cetulean, cum a început această pasiune a dumneavoastră pentru afaceri?
– Noi cu soţul aveam studii pedagogice, iar el mai făcuse şi studii superioare în juridică. Am activat ambii puţin în pedagogie, el la şcoala sportivă iar eu predam înotul la liceul „Constantin Stere” din oraş. Din cauza salariilor mici am lăsat pedagogia şi ne-am angajat în domeniul privat, iniţial la nişte gherete, apoi la un magazin angro. În domeniul afacerilor aveam cunoştinţe zero. Dar încet, împreună cu soţul am făcut un plan de afaceri, am studiat piaţa şi tehnologiile. De fapt, Igor venea cu ideile de afaceri, după ce în timpul deplasărilor de serviciu vedea ceva interesant în alte ţări. Am fost împreună la diferite expoziţii unde se vindea utilaj pentru curăţătorii chimice, şi în 2004 am deschis prima noastră afacere.
– Dar cum a apărut cea de-a doua afacere a familiei şi anume uscătoria de fructe şi legume?
– După ce am pus totul pe roate la curăţătoria chimică, soţul avea mai mult timp liber. Aşa că s-a gândit la o nouă afacere, şi anume – o uscătorie de fructe şi legume. Am strâns împreună multe informaţii, am participat la diferite expoziţii, căci ne-am dorit să producem ceva mai neobişnuit pentru piaţa noastră. Am început iniţial să prelucrăm castraveţi muraţi, apoi am uscat morcovi, sfeclă şi ceapă. Era deja anul 2007 şi noi exportam totul în Federaţia Rusă, iar producţia noastră se folosea la supele instant care se prepară în 3-5 minute. Apoi, am trecut la mere tăiate cubuşoare pe care le exportam în Rusia şi Ucraina, iar vişinele şi cireşele uscate merg pe piaţa din România. Fructele glazurate cu ciocolată produse de noi pot fi găsite astăzi atât în Republica Moldova cât şi în România.
– Fiind o femeie creativă, care a fost aportul dumneavoastră în ceea ce priveşte ambalajul sau alte elemente pentru promovare?
– M-am implicat activ în design dar şi atunci când aranjam marfa. Eu mereu aveam propunerile mele şi încercam să-l conving pe soţ să fac totul mai frumos. Acum îmi este mult mai greu căci nu mai am cu cine mă consulta. Iar ambalajul contează foarte mult acum, cu cât punga este mai simplă şi marfa este mai ieftină, dar aceasta nici nu se va păstra aşa cum trebuie.
– Dar în afară de ambalaj contează mult şi calitatea produsului ambalat…
– Desigur, iar calitatea se păstrează prin multă străduinţă. Noi nu am dorit să fie, cum se mai întâmplă la alţii, la început este o calitate iar pe urmă devine tot mai rea. Noi nu lucrăm doar pentru azi şi mâine ci pentru o afacere stabilă unde calitatea contează. Şi apropo, ca să se vândă, trebuia mai întâi să facem degustarea produsului cu cumpărătorii, altfel nu vinzi nimic. Trec cumpărătorii, se uită şi merg mai departe, fiindcă nu ştiu ce este asta, dar după o degustaţie se vede cu ochiul liber cum cresc vânzările.
– După trecerea în nefiinţă a soţului dumneavoastră, care vă era şi partener de afaceri, nu aţi lăsat mâinile în jos. Ce v-a ajutat să treceţi peste greutăţi şi să continuaţi cele începute?
– Soţul meu a depus foarte multă muncă şi sănătate în afacerile familiei, unde eram implicaţi cu toţii, chiar şi copiii noştri. Aşa că-mi părea rău să las totul baltă. Îmi este greu, mai ales că acum lucrez dublu. Aştept duminica ca pe nu ştiu ce, fiindcă este o zi în care pot să mă odihnesc. Eu mă strădui să le dau celor doi feciori cât mai multă atenţie, chiar dacă uneori nu reuşesc să fac totul pe acasă. Eu m-am învăţat pe greşelile mamei mele, ea lucra contabil şi mereu avea de lucru şi acasă. Şi când o rugam ceva, îmi spunea că nu prea are timp, uneori o ajutam şi eu. În practica mea de viaţă eu am exclus asta, chiar dacă am de făcut ceva pentru serviciu, las totul fiindcă copiii îmi sunt mai scumpi şi vreau să le acord timp şi să le dau sfaturile de care au nevoie.
– Apropo, în calitate de om de afaceri cu cine credeţi că este mai uşor să colaboraţi, cu partenerii din est sau cei din vest?
– Pe piaţa rusească exportam în cantităţi mari şi ei plăteau îndată pentru producţia noastră. În România este un pic mai complicat. Am exportat peste Prut şi le-am dat certificatul nostru de inofensivitate, dar ei au achitat doar după ce au verificat marfa noastră în laborator şi s-au convins că totul este bine. Pe această piaţă contează în primul rând calitatea şi nu cantitatea. Avem cerere a producţiei noastre în România, avem propuneri şi pentru alte ţări, dar deocamdată capacitatea noastră nu este atât de mare şi nu putem da cantitatea cerută de pieţele europene. Astfel că în această lună termin de făcut proiectul tehnic al viitoarei uzine pe care doresc să o construiesc. Dar avem multe de făcut pentru ca să construim uzina, apoi trebuie de achiziţionat utilajul necesar şi apoi sper să creăm 40-50 locuri de muncă.
– Dar cum credeţi, pot oamenii de afaceri să se dezvolte fără credite?
– Nu pot. Unica soluţie sunt creditele, doar că la noi ele sunt cu procente mari, să fi fost mai mici era mult mai bine. Aşa că la noi poţi evolua doar treptat. La început îţi faci ceva mic şi tot aşa treptat dezvolţi afacerea. Curăţătoria am făcut-o anume aşa. La început a fost doar curăţătoria, apoi am adăugat şi alte servicii ca cele de spălat, curăţirea pernelor, şi altele.
– Şi în final, aş vrea să aflu dacă vă simţiţi o femeie de afaceri împlinită?
– Încă nu. Mai întâi să construiesc uzina.
– Succes şi sper că data viitoare când vom continua discuţia, să vorbim despre uzină la prezent.
Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.
