Constantin Vacari din Schineni, Soroca, aproape de Nistru, a fost condamnat, în august 1947, la zece ani de lagăr pentru că a făcut parte dintr-un grup de rezistență antisovietică, „Național-Creștin”, alcătuit din peste 20 de persoane, în cea mai mare parte țărani, care își propuneau drept scop să lupte împotriva regimului sovietic, „pentru o viață mai bună”, scrie VERIDICA.
Până la venirea sovieticilor, Constantin Vacari a părăsit o singură dată județul Soroca. În 1931-1932, a făcut serviciul militar, ca infirmier, într-o unitate din târgul Ungheni, pe malul Prutului. La începutul anului 1940, a fost mobilizat în Armata română, dar, la șase luni, sovieticii au ocupat Basarabia, și el a ales să fugă acasă, la Schineni, unde a lucrat un an, până în iunie 1941, pentru sovietici, ca „instructor sanitar” la sovietul sătesc. După eliberarea Basarabiei, autoritățile române l-au arestat pentru câteva zile, pentru că a făcut parte din administrația sovietică, după care i-au permis să meargă acasă, sub supravegherea jandarmilor.
Încep problemele cu sovieticii
În iunie 1944, a fost din nou mobilizat, de data asta, în Armata Roșie, din nou, ca sanitar într-un regiment de pușcași pe Frontul 2 Ucrainean. După ce a fost rănit lângă Praga în septembrie 1945, a fost demobilizat și s-a întors la Schineni.
Problemele cu regimul sovietic au început în primăvara lui 1947. După ce a predat impozitul pe pâine, postavka, la stat, el a mers la sovietul sătesc să obțină o confirmare de la președintele Fiodor Golubțov. Acesta însă, în loc de hârtie, i-a tras o bătaie.
Tratamentul aplicat lui Vacari era o practică cotidiană admisă de ruși față de localnici în primii ani ai ocupației sovietice. De exemplu, potrivit unui document citat de istoricul Elena Postică, în 1944, în raionul Kotovsk, actualmente Hâncești, din județul Chișinău, și târgurile Căinari, Comrat din județul Tighina, au fost înregistrate cazuri în care țăranii predau pâine la punctele de colectare fără să li se ofere acte de confirmare. Lipsa acestor hârtii de adeverire servea drept pretext pentru autoritățile locale sovietice să îi oblige repetat pe țărani să predea cantități suplimentare. Aceste colectări abuzive au fost făcute în ajunul Foametei din 1946-1947, inclusiv în timpul calamității din cauza căreia au suferit în total aproximativ 400.000 de persoane, dintre care cel puțin 123.000 au murit, înregistrându-se peste 15o de cazuri de canibalism.
Pumnii lui Golubțov l-au convins pe Vacari să se facă luptător în grupul de rezistență „Național-Creștin”, condus de Vasile Baleanu, un învățător din Schineni, dar originar din Popeștii de Jos, un sat vecin.
Războiul iluzoriu al Angliei și Americii împotriva URSS
Asistând la bătaia aplicată consăteanului său la sovietul sătesc, Vasile Baleanu l-a vizitat acasă pe Vacari și i-a propus să se alăture grupului său, deoarece, „pentru a scăpa de viața grea, toți trebuie să lupte organizat împotriva puterii sovietice”. „Baleanu spunea că, în curând, este inevitabil războiul dintre Anglia și America, pe de o parte, și URSS, pe de altă parte. Și în acest nou război, Uniunea Sovietică va fi distrusă”, a mărturisit Vacari în timpul interogatoriului poliției politice, MGB.
Indignat de crimele regimului sovietic, Vasile Baleanu, recurgând la argumentul forte al „noului război” al Angliei și Americii împotriva Uniunii Sovietice, a reușit să adune inițial în jurul său cel puțin vreo zece locuitori din Schineni: Ștefan Cristal, Vasile Bujor, Constantin Gangaliuc, Petru Vacari, Simion Furtună, Pavel Biciuc, Constantin Vacari, Tudor Colesnic, Vasile Rusu. În total, în momentul arestării, din grup făceau parte 28 de persoane: 24 din Schineni, 1 din Popeștii de Jos, 1 din Baxani.
„Manifestând atitudine ostilă față de regimul sovietic, învinuitul Baleanu, în toamna lui 1945, a stabilit relații cu un alt învățător al școlii din Schineni, Ștefan Cristal, care împărtășea aceleași convingeri. În martie 1946, legați prin atitudinea lor ostilă față de puterea sovietică, cei doi au considerat necesar să formeze o organizație subversivă pentru lupta armată împotriva regimului existent”, se menționează sentința aplicată pe numele a nouă locuitori din Schineni în vara anului 1947.
Citiți articolul integral pe VERIDICA.
