Ziua îndrăgostiților este un prilej pentru a afla poveștile de dragoste ale mai multor cupluri din Soroca. Și nu-i vorba doar de o simplă curiozitate, ci poate și de motivarea celor singuratici, ca să știe, de exemplu, unde ar putea să-și găsească dragostea vieții și cum să o abordeze.
Mihaela Cujba: Ne-am cunoscut cu soțul în anul 2011 pe data de 22 mai, într-un sat din Câmpia Sorocii, un sat frumos și cu tradiții, în satul Șolcani. Soțul este originar din acest sat, iar eu împreună cu o prietenă de-a mea am plecat la hramul satului. Prietena mea ne-a făcut cunoștință și pot spune că a fost o dragoste de la prima vedere.
Anișoara Spinei: Noi formăm o familie de 5 ani, avem 2 copii și suntem recunoscători Domnului pentru tot! Povestea noastră a început acum 6 ani, pe când eu eram elevă la Colegiul de Arte “Nicolae Botgros” am fost invitată de către actualul nostru naș, să activez în ansamblul “Divinitate”. Iulian deja era membru al colectivului de mai mulți ani, aici ne-am cunoscut am început să comunicăm și ne-am îndrăgostit unul de celălalt. Întotdeauna spun că muzica ne-a unit sufletele! Trăim o poveste frumoasă de dragoste și în prezent în viața de zi cu zi, chiar dacă au apărut copiii și multe griji cotidiene, multe lucruri s-au schimbat, noi păstrăm acea scânteie și nu uităm de noi! Copiii vor crește și vor merge pe drumul lor, iar noi trebuie să îngrijim relația noastră să fie una sănătoasă și trainică!
Nadejda Gorpin: În august ne-am întălnit… Eram studenți la Universitatea ”Alecu Russo” din Bălți, vara lucram la uzina de conserve din Glodeni. Aici se cerea să facem o echipă care să organizeze diverse activităti artistice, ambii făceam parte din acea echipa de artiști voluntari… așa că totul a început dintr-un joc de rol, care s-a transformat într-o căsătorie reală! Ambii eram pe aceeași undă: tineri, veseli, glumeți, creativi, optimiști, ne înțelegeam dintr-o privire! Asta și ne-a unit! Dragostea devine mai puternică atunci când caracterele se potrivesc!
Lidia Manea: Eu cred că la noi dragostea n-a fost nicăieri. Ne-am cunoscut de când am început a merge de mici, eram vecini, am copilărit și am crescut aproape, la joacă în drum, grădinița nu era pe vremurile celea, apoi am crescut și la școală ne duceam împreună, veneam împreună. El era cu un an mai mare și dacă termina lecțiile înaintea mea, mă aștepta, și invers, eu îl așteptam. Ne alungau învățătorii acasă, dar noi ne așteptam și veneam împreună. Când a plecat la armată i-am promis că-l aștept, când a venit din armată am jucat nunta. Din dragostea noastră au apărut trei copii, un fecior și două fiice, de care suntem fericiți. Copiii la timpul lor ne-au adus șase nepoței, de care suntem foarte fericiți și mândri. Suntem și azi împreună, mulțumim Domnului că are grijă de noi. La toți îndrăgostiții, sănătate multă, atenție deosebită unul față de altul.
Cristina Doga: Povestea noastră de dragoste a început foarte frumos, cu 18 ani în urmă! La un eveniment important, la o nuntă a unei rude comune, cu toate că noi nu am știut că avem rude comune. Eu eram responsabilă să pun buchete la vornicei, și cum credeți, primul vornicel selectat de mine a fost Eugen! Dragostea noastră a fost de la prima vedere! Noi ne-am iubit foarte frumos și foarte sinceri, fiecare moment era unic pentru noi! Eugen la fiecare întâlnire venea cu flori, eu practic zilnic primeam câte un trandafir indiferent de ce anotimp era! Dacă aș fi întrebată astăzi cât de mult îl iubesc pe soțul meu? Atunci aș răspunde că exact ca în prima clipă când l-am văzut, poate chiar mai mult! Astăzi avem o familie frumoasă, împlinită cu doi copii frumoși, exact ca povestea noastră de dragoste – David & Sorin! Ai noștri 18 ani au trecut foarte repede deoarece ne iubim foarte mult! Grija și dragostea manifestată reciproc, ne încurajează și ne face fericiți mereu! Te iubesc, soțul meu!
Alexandru Cebotari: A început totul în anul 2004, eu lucram la autogară, ea pleca acasă. Ne-a făcut cunoștință un șofer pe atunci la ruta Soroca – Drochia, spunând “Uite ce fete frumoase am eu astăzi ca pasageri”. Eu atunci am luat o înghețată și m-am apropiat de ea, am întrebat-o cum o cheamă. Răspunde ea – mă cheamă Lia, am rămas puțin nedumerit de acest nume că nu auzisem de el până atunci. Am schimbat înghețata pe numărul ei de telefon și așa a început totul. Următorul an, la 20 noiembrie 2005 am jucat Nunta. Avem 3 copii frumoși. Sper să ajungem și la Nunta de aur.
Ina Stati: Am făcut cunoștință chiar pe “Odnoklassniki”, am apărut la Roman în cronologie prin prieteni comuni, pentru că am postat o poză. Cred că a fost o dragoste de la prima vedere deoarece cum m-a văzut, el și-a spus în sinea sa că: “asta îmi va fi soție”. Pe urmă au urmat serile romantice cu buchete enorme de flori și dragostea zbura în jurul nostru…M-a invitat într-o zi la el în ospeție și mi-a spus: “de azi înainte aici e casa ta!!!” și așa și a fost!!! Avem astăzi 2 copilași frumoși care seamănă leit numai cu dânsul, ceea ce confirmă ca l-am iubit și ne iubim și astăzi la fel ca la început!
Victoria Botea: Noi am făcut cunoștință într-o zi de vară, la 12 august în orașul Chișinău. A fost dragoste la prima vedere și de aici începe povestea noastră. La 23 septembrie am fost cerută de soție la “Lumânarea Recunoștinței”, iar la 13 noiembrie a aceluiași an, am jucat nunta visurilor noastre. Așa a luat naștere Familia noastră bazată pe încredere, înțelegere și iubire, unde ne creștem acele 3 fetițe – Ionela, Nectaria și Teodota.Gheorghe Șevciuc: Dragostea adevărată există, ea nu este un dar sau o minune, dar suma acțiunilor, atenției și atitudinei necondiționate pe care o oferim. Mulți din noi uită că minunile nu sunt magie, fiecare e creatorul propriului destin. Acestea fiind spuse vreau să dezvălui micile noastre secrete despre cum ne-am întâlnit noi cu Tămărica. Anul 2017 a fost o perioadă destul de complicată din toate punctele de vedere… Simţeam necesitatea de a schimba ceva în viaţa mea dar nu ştiam cum, și am hotărât în primul rând să încerc să-mi fac ordine în sufletul meu, simţeam că restul va veni cumva de la sine. Încercam să trăiesc clipa şi momentul petrecând cel mai mult timp la serviciu. Unde am şi întâlnit marea mea iubire. Octombrie, zi de vineri, finisasem deacum orele şi doream să merg acasă, dar parcă ceva mă împiedica s-o fac. Înainte de plecare hotărâsem să mai fac o plimbare prin colegiu poate găsesc cu cine să mai schimb câteva vorbe. Am intrat în Auditoriul 3 şi acolo spre marea mea mirare am întâlnit-o pe ea. Eleva pe care o aşteptam de o lună de zile să revină la Colegiu de Arte ”Nicolae Botgros” după o perioadă de 2 ani. N-aveam idee cum arată în realitate, o văzusem doar în poze… dar după ce am privit-o timpul parcă s-a oprit în loc, am uitat de toate…
Era o domnişoară care avea ceva ce nu mai întâlnisem la alte fete. Privire caldă, sinceră, modestă, comunicabilă şi pe deasupra foarte frumoasă. M-a cucerit din prima dar… situaţia era de aşa natură că ea era elevă, dar eu profesorul ei de specialitate. Relația profesor – elev a durat câteva luni, după care s-a transformat într-o prietenie frumoasă și mai apoi într-o dragoste imensă cu multe evenimente memorabile.
Tamara Șevciuc: La ce te aștepți cel mai puțin, atunci norocul și Dumnezeu se împreunează pentru a crea ceva minunat! Bărbat înțelept, drăguț, amabil așa l-am văzut pe el. Am apreciat la el dorința aceasta arzătoare de a insufla arta frumosului elevilor lui, inclusiv și mie, îl priveam cu atâta curiozitate de a afla ceva nou, nebănuind pe atunci că se va înfiripa între noi ceva mai mult! Zile de cunoaștere aceasta a urmat mai departe și comunicarea, fiindcă ea ne-a unit cel mai mult! Am continuat dragostea noastră cu frumoasa logodnă, și o admirabilă nuntă… ambele în același an 2019, într-o perioadă atât de scurtă foarte repede totul s-a întâmplat. Când găsești persoana potrivită timpul nu are însemnătate!
