Printre cei deportați din Basarabia de Uniunea Sovietică, au fost și etnicii germani, stabiliți la noi. În lista celor ridicați a ajuns și familia lui Pavel Șuler și a Alexandrei Zuza din satul Chetrosu, actualul raion Drochia. Fiica lor Leonila avea 20 de ani când au fost deportați, iar în Siberia s-a măritat și tot acolo l-a născut pe fiul Anatolie.
Bărbatul este de ani buni în căutarea adevărului și a bătut pragul diferitor instanțe pentru recunoașterea familiei sale, și a sa ca descendent al unei familii de deportați, ca victime ale represiunilor politice. Dar lupta sa pentru adevărul istoric s-a cam ciocnit de indiferența multor funcționari ai acestui stat.
Feciorul nu a văzut-o niciodată pe mama să zâmbească, iar printre cele mai frumoase momente din viață erau atunci când ea îi povestea în “Siberiile de gheață” despre copilăria din frumoasa și calda Basarabie. A revenit mai târziu cu mama în satul Chetrosu, a fost pentru prima și ultima dată când femeia a vizat satul natal după deportare.
Cu toate că au trecut câteva decenii de la acele deportări, bărbatul născut la peste 2500 de kilometri de satul din care mama sa a fost ridicată, consideră că atitudinea statului, fie și deja independent, nu s-a schimbat față de ce care au fost lipsiți de casă, rude și țară.
