Cine ar fi crezut că numele Moldova ascunde o poveste mai complexă decât simpla legendă a câinelui de vânătoare al lui Dragoș Vodă? Așa consideră și publicistul Aurelian Silvestru.
Moldova, un nume adânc înrădăcinat în istoria Europei de Est, și-a captivat întotdeauna locuitorii și cercetătorii cu originile sale misterioase. Contrar credinței populare, numele nu provine de la un câine de vânătoare al lui Dragoș Vodă, fondatorul legendar al țării. O astfel de explicație este considerată a fi incorectă, având în vedere statutul aristocratic al lui Dragoș, care nu ar fi atribuit un nume atât de semnificativ unei țări pornind de la un animal de companie.
Mai mult, dovezi istorice solide indică faptul că Moldova a fost menționată în vechile cronici latine, mult înainte de domnia lui Dragoș, sub denumirea de „Civitas Moldaviensis”, sugerând o istorie mult mai profundă decât se credea inițial. Aceasta respinge ipoteza unei origini slave a cuvântului, așa cum susțineau unele surse.
Adevărul pare să fie mult mai simplu, dar și mai fascinant. Potrivit cercetărilor recente, denumirea Moldova ar fi compusă din două elemente lingvistice distincte: „MOL”, un cuvânt de origine celtică care înseamnă „dig de piatră pe malul unei ape” în limba franceză de astăzi, și „DAVA”, care în limba dacilor, strămoșii românilor, însemna „cetate”. Astfel, Moldova ar putea fi tradusă ca „Cetate de piatră pe malul unei ape”, un nume care evocă o imagine de forță și stabilitate.
Această nouă interpretare oferă o perspectivă proaspătă asupra identității istorice a Moldovei, conectând-o la o rețea mai largă de influențe culturale și lingvistice din Europa.
Această descoperire nu doar că revizuiește înțelegerea tradițională a originii numelui Moldova, dar și invită la o reevaluare a influențelor celtice și dacice în regiune. Continuarea studiilor ar putea aduce mai multă lumină asupra legăturilor istorice dintre diversele culturi care au contribuit la formarea identității naționale a Moldovei.
