Nicolae Sulac, renumit interpret de muzică populară din Republica Moldova, s-a născut pe 9 septembrie 1936 în satul Sadâc, raionul Cahul. Celebrul regizor basarabean Emil Loteanu l-a descris astfel: „Nicolae Sulac nu era conștient de propria sa valoare. El aparținea unei epoci, unui popor, unui timp…”.
Nicolae Sulac a trăit doar 67 de ani, dar a lăsat în urmă un tezaur de cântece neuitate precum „Ce frumos mai cântă cucul”, „Tinerețe-tinerețe”, „Foaie verde maghiran”, „Când tata va veni”, „Floarea lui Sulac”, și doinele „Miorița”, „Doina de jale” și „În pădurea de la Prut”. După ce și-a pierdut mama, a rămas orfan împreună cu cei patru frați și a crescut într-o casă de copii. La doar 18 ani, a început să muncească ca tăietor de pădure în Vologda, Rusia, și ulterior miner în Donbas, Ucraina. În 1957, a fost înrolat în armată într-o unitate de tanchiști din Kirovograd, Azerbaidjan.
În 1959, Sulac a început să își urmeze chemarea artistică după ce a trecut cu succes probele pentru Capela corală „Doina”. Din 1965, a devenit solist al Ansamblului „Fluieraș”, unul dintre cele mai prestigioase ansambluri de muzică populară din Moldova. Împreună cu compozitorul Mircea Oțel, a fondat în 1969 orchestra „Lăutarii”, care mai târziu a fost condusă de Nicolae Botgros. Sulac a colindat satele și orașele Moldovei, adunând cântece pe care le integra în repertoriul său bogat. Melodii precum „Dor de mamă”, „Plec mândruțo la armată” și „Bate luna” au devenit emblematice pentru cariera sa, iar „Doina Miorița” rămâne una dintre cele mai valoroase creații interpretate de el.
În anii ’70 și la începutul anilor ’80, a cântat ca solist al Ansamblului „Lăutarii”, având turnee atât în țară, cât și în străinătate, inclusiv la Cernăuți și Voloca, centre importante ale folclorului românesc. Sulac a fost onorat cu numeroase premii și distincții pe parcursul carierei, fiind singurul artist de muzică populară din Moldova inclus în „Marea enciclopedie sovietică”.
În 2002, cu un an înainte de a pleca dintre noi, a creat un fond pentru susținerea muzicii populare. Deși a cântat exclusiv în limba română, era apreciat și de cei care nu înțelegeau limba, datorită talentului său inegalabil. Spre finalul vieții, și-a exprimat dorința de a se stabili la Iași, un oraș drag sufletului său, unde își întâlnea adesea prietenii. Nicolae Sulac a încetat din viață pe 8 aprilie 2003, la Chișinău, fiind înmormântat la cimitirul de pe strada Armeană.
În octombrie 2004, i-a fost ridicat un bust în memoria sa, iar în 2007 a apărut albumul „La o margine de drum” cu cele mai îndrăgite cântece ale artistului. Fiica sa, Doina Sulac, a moștenit talentul tatălui și continuă să ducă mai departe tradiția muzicii populare. „Să fii fiica lui Nicolae Sulac este o mare onoare, dar și o responsabilitate imensă”, mărturisește Doina. Ea își amintește cu drag povețele tatălui ei, care i-a transmis valorile sale și sfaturile prețioase, învățând-o să fie autentică pe scenă și să își păstreze originalitatea.
