Mătușa Liuba Patlatii din Sofia, la cei peste 70 de ani, este energică și iute în mișcări. În Joia Mare, așa cum este tradiția localității, femeia și-a planificat să le facă pe toate, după regula străbună: să vopsească ouă, să coacă pasca și mielul din aluat dulce, care va înfrumuseța masa de sărbătoare. Când am ajuns la Sofia, mătușa le avea pe toate pregătite: ouă, multe ouă, zahăr, drojdie, lapte. Ceaunul în care, an de an, vopsește ouăle își ocupase vajnic locul pe aragaz.
În timp ce ne povestește despre tradițiile creștine ale sărbătorii Învierii Domnului, mâinile ei lucrează spornic. Ascultătoare, nepoțica Lenuța de acum știe să le facă pe toate, doar din privirile bunicii, fiindcă nu e primul an când vine să-i întindă o mână de ajutor.
„Perie specială de uns aluatul, iată ca forma. Periuță de la gâște. Lumea acum cumpără de acelea cu care dai cu vopsea. Acelea nu știi din ce păr sunt făcute. Da, acestea chiar știi că-i din pană de găină. Așa am apucat de la părinți, și pe atunci erau periuțe de acelea de vopsit… Aluatul e foarte bun, să facem semnul crucii și Dumnezeu să ne ajute… Tata ne-a făcut scrâncionb acasă, deodată n-aveam. Mergeam în mahală să ne dăm în scrânciob la cineva, trebuia să ducem câte un ou roșu. Îi dădeai ou roșu la omul cela, te lăsa și te dădeai în scrânciob. Nu-i dădeai ou roșu, nu te dai în scrânciob… De la părinți e prima școală. Dacă eram copii, mama ne punea la treabă. Când spălăm covata de aluat, dar covata era mare, frământa, cocea pâine pe o săptămână să avem. După ce se lua din covat aluatul, lăsa oleacă de aluat pe covat. Îl rodeam cu lingura și-l frământam cu oleacă de tărâță, puneam drojdie pentru altă coptură”.
„Paștile înseamnă cea mai scumpă sărbătoare din lume. Omul se gătește la toate sărbătorile, dar cea mai sfântă sărbătoare, mai religioasă, mai sufletească – Paștele. Când mama frământa, nouă ne plăcea aluatul. Când punea pe masă aluatul, noi pișcam câte o bucățică și mâncam. Mama striga la noi: Fugiți, nu mâncați aluatul, că o să vă fie rău. Dar noi deja îl mâncasem, îi spuneam că nu ne mai este rău, că am mâncat de-amă. Cu așa vopsea, vopseam înainte lâna. Vreai culoare mai frumoasă, pui mai multă roșie. Înainte nu puneam oțet, dar turnam borș acru. Eu cu sora mea mă întreceam, făceam literele A, B, V, după făceam 1, 2, 3, 4, 5 și așa. Pe un ou făceam numai unul, pe altul numai doi”, ne-a mai spus mătușa Liuba din satul Sofia.
