Când toată lumea este îngrijorată de încălzirea globală și de lipsa zăpezii (deja cronică, în preajma sărbătorilor — apropo, toată lumea poartă geci și blănuri doar pe motiv că este iarnă în calendar, în caz contrar am purta cu toții cămăși cu mâneca scurtă!), clasa noastră politică, dar și unele instituții care ar trebui să fie independente, dar de facto continuă să slujească regimul, mai deschis sau mai voalat, rămân „pe poziții” și ne fericesc cu fel de fel de declarații. Afirm acest lucru fără pic de sarcasm și fără pic de răutate, or unele declarații și acțiuni chiar nu pot fi trecute cu ușurință la capitolul „și altele”, dar necesită nițică dezghiocare.
Bunăoară, de curând ex-premierul Maia Sandu a pus o notă mică cabinetului Chicu și ar fi bine să ne dezmeticim ce să însemne aceasta — o analiză pertinentă a stării de lucruri sau o ciudă pe acel care i-a luat locul. Fiecare dintre Dumneavoastră este pe măsură să fie sau să nu fie de acord cu afirmațiile și notele (mici) puse de doamna Sandu, dar eu îmi permit luxul să fiu de acord măcar cu una din declarațiile domniei sale — „…am văzut din partea lui Chicu doar declarații confuze, am văzut doar subordonare față de Dodon”. Trebuie să fii surd și orb ca să nu vezi comportamentul aproape de lacheu al premierului în raport cu președintele. Se creează impresia că Ion Chicu îi întoarce lui Igor Dodon o datorie care îl măcina de mai multă vreme, iar întâlnirile în trei (cei doi + Zinaida Greceanâi) seamănă mai mult cu o dorință a guvernării de a demonstra că timpurile când Racul, Broasca și Știuca trăgeau în părți diferite au rămas în trecut, decât o conlucrare bazată pe niște principii și valori de nezdruncinat. Fără îndoială, este bine când toată lumea trage la aceeași căruță, dar și mai bine este când acest lucru se face de la sine, fără să fie forțată nota. Zic acest lucru și pe motiv că cei doi (trei) sunt făcuți din aluat diferit, Ion Chicu venind din „sectorul național-patriotic”, iar ceilalți doi fiind exponenți ai „socialismului cu față de comunism”. Probabil, cineva o să afirme că acest lucru nu are însemnătate atunci când se lucrează pentru binele poporului. Ba are, domnilor și doamnelor, fiindcă… lupul își schimbă părul, dar nu și năravul. Ascultați bine ce a zis zilele acestea Dodon: „… nu am renunțat la ideea de a introduce în școli studierea „limbii moldovenești” și a „istoriei Moldovei” și nu voi renunța niciodată, dar acum nu este momentul pentru a face astfel de modificări… Atunci când eu sunt sigur, atunci dăm lovitura”. Nici mai mult, nici mai puțin! Cum se zice pe românește — poftim, pojaluista, priehali! La astfel de perspective a visat domnul Ion Chicu? Ca să nu mai zic de bomba din guvern, cu bătaie lungă, pe nume Corneliu Popovici.
Pe de altă parte, nu pot fi trecute cu vederea declarațiile făcute recent de procurorul general al Republicii Moldova, Alexandru Stoianoglo. Aceeași Maia Sandu este de părerea că „… atunci când vorbim despre reforma justiției, e foarte clar că aici nu se va întâmpla nimic. Primele lucruri care s-au văzut deja sunt descurajatoare pentru toată lumea. Dincolo de asta, lucrurile care țineau de combaterea corupției, de combaterea schemelor de corupție la nivelul instituțiilor guvernului, toate aceste acțiuni pe care le-am pornit noi au fost stopate și toată lumea vede acest lucru, inclusiv comunitatea internațională”. Nu știu ce vede (și ce crede) comunitatea internațională, dar se pare că Chișinăul va călca pe aceeași greblă ca și Bucureștiul și va elibera din închisori mai multă lume ne(bună). Procurorul general, cel puțin, le-a dat speranțe celor care consideră că le-au fost intentate dosare pe nedrept. Or, cineva pe lumea asta consideră oare că dosarul intentat împotriva sa este pe drept? Adică, am putea să ne așteptăm la o paradă a eliberărilor din închisori, mai cu seamă a celor condamnați pentru corupție, crime economice sau politice.
Cică, vorba domnului Stoianoglo, o simplă aflare a condamnatului la penitenciarul nr. 13 înseamnă un motiv de adresare la CEDO pe motiv că condițiile din detenție sunt inumane. Cel puțin un precedent deja există și cu acest caz Cutia Pandorei se poate considera deschisă. Întrebat despre dosarele unor „martiri celebri” gen Grigore Petrenco sau Veaceslav Platon, procurorul Stoianoglo a fost cât se poate de explicit: „…promit că toate aceste dosare vor fi studiate și vom acorda sprijinul juridic necesar privind revizuirea lor. Dacă persoanele vor demonstra că au existat anumite acțiuni ilegale ale reprezentanților procuraturii, nu au fost suficiente probe, au manipulat, vom cere revizuirea acestor hotărâri”. Adică, Veaceslav Platon și K ar putea deja să-și facă valizele și…, de ce nu?, să ceară recompense morale și, mai cu seamă, materiale de la statul RM, adică de la noi cu Dumneavoastră. Ba mai mult, Stoianoglo a precizat că procurorii și judecătorii implicați ar putea fi trași la răspundere. Fără comentarii.
În fine, dacă tot anul a fost vesel și năstrușnic, era și logic să se termine în aceeași notă. Vorba ceea, muzică ne-a trebuit?
