La Soroca, s-a politizat până şi…rahatul! (II)

Scurt istoric al problemei

Această problemă cu barbă a fost reflectată pe paginile ziarului “Observatorul de Nord” de la începutul apariţiei publicaţiei de 124 de ori. Am “răsfoit” arhiva redacţiei şi m-am convins că subiectul a fost folosit în alegerile locale de candidaţii la funcţia de primar şi viitorii consilieri care promiteau marea şi sarea, dar am rămas tot cu Nistrul şi… rahatul.

Până acum s-au tot dus tratative la cel mai înalt nivel, şedinţe în deplasare ale Guvernului, discuţii interminabile între autorităţile din Soroca şi mai-marii zilei din Capitală, ba chiar şi dintre demnitarii de la Chişinău şi Kiev, dar totul a rămas doar la capitolul promisiuni. La şedinţele Consiliului municipal de la începutul anilor 2000 s-au alocat de mai multe ori bani pentru reparaţia colectorului. Între timp, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1201 din 24 noiembrie 2000 “Ministerul Finanţelor a transferat la contul bugetului judeţean Soroca pentru finanţarea investiţiilor capitale în bugetul de stat, şi anume la reconstruirea staţiei de epurare a apelor uzate 500,0 mii lei, inclusiv pentru lucrări de proiectare — 200,0 mii lei”. În 2001 proiectul elaborat de “Urbanproiect”, pentru care au fost cheltuiţi în total 580.000 lei, a trecut expertiza tehnică. În 2002-2003 se discuta propunerea unui investitor italian care dorea să construiască staţia de epurare în locul actualului stadion. Atunci aleşii urmau să aleagă: fie acceptă propunerea celor care au posibilităţi financiare pentru a construi staţia unde crede finanţatorul că este mai bine, sau o vor construi autorităţile locale când vor avea bani. Investitorul, “în persoana”Ministerului Mediului al Italiei, era dispus să aloce 5.000.000 $ pentru tehnologii performante ca să fie construite staţiile de epurare a apei în oraşele Soroca şi Rezina. Atunci investitorul propusese şi un alt tip de staţie decât cea proiectată de autorităţi. Viceministrul Ecologiei, Construcţiilor și Dezvoltării Teritoriului din acele timpuri, Nicolae Stratan, a afirmat atunci că “Realizarea acestui proiect este reală. Practic, întrebarea e rezolvată. Staţia va fi construită în decurs de doi ani, pentru aceasta italienii vor investi 1,5-2 milioane de dolari”. Desigur că nu s-a mai făcut nimic.

De 124 ori subiectul construcţiei Staţiei de iepurare a fost reflectat pe paginile OdN!

La o şedinţă a comisiei interdepartamentale moldo-ucrainene s-a pus tranşant în discuţie construcţia staţiei de purificare pentru Soroca pe partea noastră a Nistrului şi lichidarea celei din Ţekinovka. Ba au fost fixate şi termene de executare a volumului de lucrări, astfel, conform protocolului semnat de cele două părţi, darea în exploatare a complexului a fost stabilită pentru 2003. Tot în 2002 Alexandru Soroceanu, pe atunci şeful Direcţiei Apeduct şi Canalizare, a declarat pentru “Observatorul de Nord” că “Situaţia rămâne în continuare incertă, Ucraina nu ne mai permite să reparăm colectorul, iar pentru a trece ţevile peste Nistru avem de îndeplinit o mulţime de formalităţi vamale. Ne rămâne doar să sperăm că în 2003 va fi începută construcţia staţiei de epurare pe teritoriul nostru. Banii pentru proiectare — 480.000 lei — au fost achitaţi în proporţie de sută la sută”. La întrunirea Consiliului municipal din noiembrie 2003, când lucrurile aşa şi nu s-au mai mişcat din loc, consilierii au hotărât să creeze o întreprindere investiţională moldo-ucraineană. Motivul era că pentru transportarea materialelor, mecanismelor şi utilajului prin punctele vamale pentru reparaţia şi întreţinerea staţiei de epurare care se afla în Ucraina sunt necesare cheltuieli suplimentare.

Totodată, Ministrul Mediului, Gheorghe Duca, actualul Preşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, fiind într-o vizită la Soroca, a fost dus de gazde pe malul râuleţului Racovăţ, unde acesta se revarsă cu tot cu murdării în Nistru. Domnul Duca a spus optimist că problema va fi soluţionată. Dar nu a spus şi când anume. În 2004, şeful Direcţiei Apă şi Canalizare Soroca, Eugen Crudu, a menţionat pentru ziar că “începând din 1995 timp de 10 ani la restabilirea staţiei de epurare au fost cheltuiţi 3.500.000 lei din bugetul de stat şi din Fondul ecologic, dar aceste măsuri n-au permis reanimarea obiectului”. Atunci s-a anunţat că la o şedinţă a reprezentaţilor Ministerului Ecologiei, Agenţiei pentru problemele comunale, Sanepidului şi a Asociaţiei aprovizionării cu apă şi canalizare a fost adoptată decizia de a construi viitoarea staţie de epurare pe teritoriul Republicii Moldova fără a mai fi investiţi bani în cea de peste Nistru. Prin decizia Guvernului Republicii Moldova din 5 septembrie 2005 ni s-a dat o nouă speranţă că până în luna iunie 2008 va fi finalizată construcţia staţiei de epurare la Soroca. Dar iarăşi nu s-a mai făcut nimic. Era cât pe ce ca proiectul de construcţie a staţiei de epurare să fie finanţat prin programul „Tacis”, care a propus autorităţilor serviciile de creditare, dar fiindcă oraşul avea deja un credit de rambursat, acest lucru nu a mai fost posibil.

Vadim Șterbate

Neînţelegerile dintre Soroca şi Egoreni au stricat jucărica

La finele lui 2009, se contura o şansă reală de a rezolva problema lipsei staţiei de epurare (SE) la Soroca, graţie Băncii Mondiale. Arhiva OdN mai păstrează informaţii din acele timpuri. La 8 decembrie 2009, la Primăria or. Soroca a avut loc o întâlnire cu reprezentanţii Băncii Mondiale, a Unităţii de implementare a proiectelor de alimentare cu apă şi canalizare de la Ministerul Mediului ş.a. Din partea administraţiei locale la întrevedere au fost prezenţi V. Său — primarul or. Soroca, I. Spinei — viceprimar, V. Roşca, şeful ÎM „Direcţia Apeduct şi Canalizare”. Mircea Martâniuc, preşedintele raionului în acele timpuri, asigura că aleşii raionali vor susţine iniţiativa. Aceasta era rezultatul unui efort îndelungat al autorităţilor care găsiseră şi un loc pentru amplasarea SE.

Prin Deciziile Consiliului sătesc nr. 25/1 din 23.03.2007 şi 26/1 din 30.03.2007 „Cu privire la transmiterea unui bun”, Consiliul local Egoreni a cedat terenul or. Soroca pentru construcţia SE. Sătenii însă n-au căzut de acord cu conducerea satului, ei fiind nemulţumiţi de construcţia SE de tip deschis. În mai multe rânduri, locuitorii s. Egoreni şi-au manifestat public nemulţumirea, colectând semnături şi protestând. Sub presiunea cetăţenilor, prin decizia nr. 07/2 din 14 martie 2008, consiliul local se răzgândeşte să ofere terenul oraşului.

Autorităţile sorocene continuau să caute soluţii. Pentru a vedea la modul practic cum funcţionează o staţie, Victor Său şi Valeriu Roşca, în componenţa unei delegaţii mai mari, din care au făcut parte ministrul Ecologiei de atunci, Gheorghe Şalaru ş.a. au vizitat un obiectiv asemănător în Franţa şi Italia şi s-au convins că staţia de tip deschis nu este o „bombă ecologică” şi nu produce miros neplăcut. ”Am vizitat mai multe localităţi rurale, familiarizându-ne cu funcţionarea staţiilor de epurare. (…) La sfârşitul lunii mai — începutul lui iunie va fi gata proiectul noii staţii de epurare. Lucrările de construcţie vor fi efectuate de o firmă italiană, care a câştigat tenderul. Sorocenii trebuie să ştie că este vorba de o investiţie de 4.500.000 $ de la Banca Mondială, în cadrul proiectului „Provocările mileniului”. Construcţia nemijlocită a staţiei de epurare va demara în august-septembrie şi va fi dată în exploatare în anul 2011. Accentuez, pentru aceste lucrări nu va fi cheltuit nici un bănuţ din bugetul primăriei”, ne asigura primarul Victor Său în 2010.

Autorităţile din Egoreni au mers şi ele mai departe, cerând restituirea terenului. În punctul 2 din Decizia nr.18/5 din 19 martie 2010 Consiliul sătesc Egoreni decide: „A intenta proces de judecată privind retragerea forţată a terenului cu suprafaţa de 10 ha atribuit anterior Primăriei or. Soroca”. Nici sătenii nu s-au lăsat convinşi de necesitatea şi inofensivitatea SE. „Pe data de 14 aprilie 2010, la Egoreni a avut loc adunarea generală a locuitorilor la care au participat 263 persoane sau 31,4 la sută din numărul total al populaţiei adulte. În final, cei prezenţi la adunare au hotărât unanim neadmiterea proiectării şi construcţiei staţiei de epurare şi reîntoarcerea terenului alocat, către primăria din sat”, informa grupul de iniţiativă printr-o scrisoare publicată în OdN. Nici construcția staţiei după tehnologia ZUC (Zone Umede Construite), pentru care optau ulterior autorităţile din or. Soroca, nu a putut schimba poziţia vecinilor.

Locuitorii s. Egoreni, susţinuţi şi de deputatul Elena Bodnarenco, au organizat şi un protest pentru a-şi face publică poziţia. Alături de conducerea oraşului, specialiştii firmei italiene care a proiectat staţia, veniţi la Egoreni, nu au reuşit să aplaneze situaţia. Populaţia nici nu a vrut să-i asculte, motivând că nu-şi doresc în nici un caz construcţia unei staţii de acest gen în preajma localităţii. Oamenii spuneau că se tem că vor suferi din cauza mirosului, a ţânţarilor etc. Motivul principal al nemulţumirii lor este că urmează a fi construită o staţie după tehnologia ZUC ceea ce, au explicat specialiştii, înseamnă că apele reziduale vor fi curăţate în trei etape, tot procesul este sub sol, astfel apa nu are contact cu oxigenul, fapt care împiedică apariţia mirosului, cum este în cazul staţiilor de epurare convenţionale. Iniţial localnicii au acceptat construcţia staţiei de tip închis, însă dintre cele patru variante propuse pentru zona noastră, reieşind din volumul de ape reziduale evacuate, în scopul asigurării unui minimum de efecte negative a fost aleasă această tehnologie, fiind supranumită şi „prietenoasă mediului”.

Astfel, o şansă reală de construcţie a SE pentru or. Soroca a fost ratată, din cauza locuitorilor s. Egoreni sau a politicului, e greu de spus. Suma de 4,5 milioane dolari SUA a fost retrasă de către Banca Mondială. La capitolul „pierderi” au fost trecuţi de asemenea şi banii pentru proiectarea staţiei.

Tatiana Mitrofan

Citește articolul anterior: La Soroca, s-a politizat până şi…rahatul! (FOTO/VIDEO)