Ilarion Cetulean: „Veterani ai sportului sorocean, UNIŢI-VĂ!”

Ilarion Cetulean este un veteran al sportului sorocean, o persoană care a pus serios umărul la dezvoltarea mai multor probe sportive în oraşul de pe Nistru şi care ştie cum am putea scoate din impas nu doar „sportul mare”, dar şi modul sănătos de viaţă. Este absolvent al facultăţii de educaţie fizică şi sport a Universităţii de Stat „Ion Creangă”, a muncit foarte mulţi ani în calitate de antrenor de lupte libere şi rugby…

– Domnule Cetulean, sunteţi exponentul unei generaţii de sportivi sau, poate, anume Dvs. aţi stat la începuturile unei astfel de generaţii?

– Dacă aveţi în vedere sportul de performanţă, o să vă dezamăgesc, or nimeni dintre rudele mele nu a practicat această meserie profesionist. Tata, de exemplu, a fost muzicant, iar mama — bucătăreasă şi doar fratele Gicu a fost un halterofil „de talie locală”. În schimb, copiii şi nepoţii mei au avut ceva rezultate: fiica Stela ca gimnastă, feciorul Artiom ca luptător şi rugbist, nepoata Ana este antrenoare de baschet şi înot la Râbniţa, nepotul Maxim face baschet la domnul Serghei Crudu şi kikboxing la domnul Victor Spinei, nepoţelul Veaceslav practică luptele marţiale şi nepoţica Anastasia a preferat înotul… Vârful aisbergului este însă nepotul de la frate Maxim Cetulean, cel mai prolific luptător sorocean la acest moment, multiplu câştigător şi premiant al celor mai prestigioase competiţii naţionale şi internaţionale. Este un băiat cu certe calităţi de luptător, dar şi o persoană serioasă şi responsabilă. Probabil, puţini ştiu că Maxim nu doar este un sportiv de performanţă, dar şi un elev exemplar.

Astăzi, cu părere de rău, există mai puţin entuziasm, iar banii au pus stăpânire pe minţile mai multor oameni. În timpurile noastre aşa ceva era imposibil, or alte erau valorile şi altele erau posibilităţile.

– Dacă am face o comparaţie dintre trecutul şi prezentul sportului sorocean, când au stat mai bine lucrurile?

– Nu doresc să fiu părtinitor, dar îmi aduc aminte cu mare plăcere de ceea ce a fost şi privesc cu îngrijorare la ceea ce se întâmplă. Doamne, ce organizatori ai sportului erau la Soroca în secolul trecut! Vasile Crudu (patriarhul sportului sorocean, un mare Om de talie naţională!), Anatolie Pavlenco, Ion Pastuşenco, Serghei Dubrovschii… au lăsat, cu siguranţă!, urme adânci în inimile şi sufletele sorocenilor. Astăzi, cu părere de rău, există mai puţin entuziasm, iar banii au pus stăpânire pe minţile mai multor oameni. În timpurile noastre aşa ceva era imposibil, or alte erau valorile şi altele erau posibilităţile. De exemplu, noi nu aşteptam ca cineva să ne aducă în secţiile sportive viitorii campioni, ci mergeam prin şcoli şi selectam talentele. Ca să nu mai zic că eu aduceam cocoşul de acasă, când era vorba de întrecerile la trântă. Cu toate acestea, există şi astăzi antrenori care merită tot respectul şi în această ordine de idei aş vrea să-i numesc, în primul rând, pe Ştefan Dragan şi Serghei Crudu. Am avut fericita ocazie să muncesc alături de aceşti specialiști şi am dreptul să spun că sunt nişte antrenori şi pedagogi de mare performanţă.

– Apropo, ştiu că aţi fost şi antrenor de rugby… De ce acest sport nu mai este în vogă la Soroca?

– La bază sunt antrenor de lupte, dar la propunerea domnului Serghei Dubrovschii m-am recalificat şi în rugbist. A fost greu, la începuturi chiar ne antrenam peste Nistru, la Ţechinovca, dar în timp foarte scurt am devenit campioni ai Republicii Moldova şi am demonstrat că cine doreşte — face, iar cine nu doreşte caută pricini. Cu părere de rău, după plecarea domnului Dubrovschii din funcţia de director al Şcolii sportive s-au schimbat şi accentele şi astăzi avem ceea ce avem.

-Se zice că un antrenor trăieşte prin discipolii săi, prin elevii care îi continuă cauza. Dumneavoastră sunteţi de acord cu această ipoteză sau consideraţi că fiecare-i cu soarta lui?

– Răspunsul la această întrebare nu poate fi univoc — sunt cazuri şi cazuri. Eu, de exemplu, sunt mândru că am avut fericita ocazie să muncesc alături de Vladimir Gladcov, care este antrenor de succes în Germania, sau de Anatol Gudumac, care este primar în satul Trinca (Edineţ) şi are deschisă o şcoală de lupte

– Domnule Cetulean, consideraţi că astăzi veteranii sportului sunt lăsaţi în umbră şi că antrenorii şi sportivii de azi nu prea apleacă urechea la sfaturile lor?

– Cu siguranţă. Veteranii nici pe departe nu sunt „valorificaţi”, or fiecare dintre noi ar putea face mult mai mult pentru dezvoltarea sportului şi pentru reînvierea unor tradiţii. Pe de altă parte, nu consider că totul este pierdut, ba dimpotrivă — nimeni şi niciodată nu poate interzice cuiva să apeleze la cunoştinţele şi experienţa noastră. Personal sunt deschis oricărei colaborări, nu am ce ascunde de nimeni şi chiar doresc ca cei tineri să preia din trecut tot ce a fost mai frumos şi util… Ba mai mult, profitând de ocazie, vreau să chem veteranii sportului la unire, fiindcă împreună prezentăm o forţă. În ce formulă vom face acest lucru rămâne de văzut, dar dacă cineva este de acord cu mine rog să mă contacteze la telefoanele 023023034, 069347180, 067347180 pentru a vedea ce putem face.

– Mulţumesc pentru interviu.

Consemnare Victor COBĂSNEANU