Tableta de vineri
Forul economic de la Davos, situația tensionată creată în jurul Groenlandei, războiul din Ucraina și, de ce nu?, conferința de presă a președintei Maia Sandu au umbrit, în mare măsură, două evenimente care ar fi trebuit să fie cap de afiș în Republica Moldova, în această săptămână or, ambele au stârnit nu doar controverse, dar și o mare doză de îngrijorare – mai ales printre acei care preferă să trăiască cu ziua de ieri (fiindcă așa le convine) și care consideră că tot ce se întâmplă în jurul lor este doar cu semnul minus (fiindcă trăim vremuri când majoritatea știrilor sunt negative și au un impact negativ asupra psihicului nostru). Aceste două evenimente sunt, bineînțeles, reforma administrației publice locale care a fost lansată oficial de guvernul de la Chișinău și decizia Republicii Moldova de a înceta să mai fie membru al Comunității Statelor Independente.
Referitor la reforma administrației publice locale este necesar de menționat că, pe cât de importantă și necesară este aceasta, în ceea ce privește dezvoltarea unor localități/primării puternice și servicii mai bune aproape de oameni, pe atât de mare este „armata” de funcționari care se va opune, deschis sau tacit, acestui proces de optimizare or, mulți dintre actualii primari, șefi și șefuleți de raioane, vor acționa conform principiului „mai aproape sunt dinții decât părinții”. Chiar dacă autoritățile vor aduce argumente în folosul reformei, care va însemna creșterea nivelului de trai a populației, prin implementarea de proiecte, prin fonduri europene și servicii, reducerea birocrației și, în consecință, prin păstrarea primăriilor, dar într-un număr mai mic (în prezent, în Republica Moldove sunt circa 900 de primării, fiecare cu „ingredientele” corespunzătoare) se vor găsi și persoane, inclusiv rău intenționate, care vor dori să demonstreze că reforma nu va apropia reforma de cetățean, dar invers.
În acest context să ne aducem aminte de anul 2003 când, odată cu (re)venirea comuniștilor la putere, cele nouă județe au fost transformate în 34 unități administrativ-teritoriale (raioane). Acea (anti)reformă a fost făcută în cel mai barbar mod autocratic, fără a consulta populația și fără a ține cont de faptul că, județele, ca entități teritorial-administrative demonstrase, în doar cinci ani, viabilitatea și potențialul enorm, deși condițiile, istorice și conjuncturale, erau departe de a fi propice așteptărilor. Astăzi, spre deosebire de atunci, autoritățile, în cel mai democratic mod, îndeamnă toți cetățenii (adică, și primarii, și societatea civilă) să facem reforma împreună și să creăm localități dezvoltate, primării puternice și servicii mai bune aproape de oameni. Ba mai mult, cei de la putere înțeleg că astfel de reforme complexe înseamnă și un grad mare de îngrijorare, dar argumentele pro sunt la suprafață – nivelul de trai al tuturor, deopotrivă a celor din cele mai îndepărtate sate și și din orașe, va crește incomparabil de cum este acum.
Și dacă amalgamarea voluntară nu a dat rezultate, guvernarea este nevoită să facă reforma în patru etape distincte: consultări publice largi; prezentarea conceptului; discuții consistente cu cetățenii pe tot parcursul primăverii; elaborarea pachetului legislative pentru a fi prezentat toamna Parlamentului. „Nu este bine și nu este normal să existe școli cu șapte elevi, pentru că suferă procesul educațional. La fel, nu este normal să avem centre de sănătate cu o singură asistentă medicală, prost plătită. Reforma este necesară, iar accentul se va pune pe procesul de amalgamare a localităților, pentru că aceasta este, deocamdată, cea mai bună soluție. Dar tot acest proces va pune în centru omul și interesele lui”, declara recent premierul Alexandru Munteanu… Astfel, proiectul de lege cu privire la reforma administrației publice locale urmează să fie aprobat de Parlament până în toamna acestui an, astfel încât alegerile locale din 2027 să se desfășoare în baza noii legislații.
În ceea ce privește inițierea de către Republica Moldova a procedurii de părăsire a Comunității Statelor Independente (CSI), Parlamentul trebuie să adopte legea privind denunțarea documentelor care conferă Republicii Moldova calitate de membru, iar ulterior MAE va transmite către CSI notificarea privind retragerea. Or, acest pas trebuia făcut mai demult, deoarece „născut” la 8 decembrie 1991 (probabil, ca o copie strâmbă a Uniunii Europene) acest organism s-a dovedit a fi unul amorf și steril, un simplu „club de discuții” cu trei actori (Federația Rusă, Ucraina și Belarus), în calitatea de barosani și alți opt „colhoznici” (pentru buzoieni – țărani de la CAP). Probabil la nivel macro Republica Moldova a avut ceva de câștigat, ceea ce nu se poate spune de nivelul micro – dacă nu mă credeți, întrebați miile de comercianți cu câte probleme s-au lovit atunci când trebuia să ducă câteva lăzi cu mere în Rusia…
Apropo, dacă tragem cu ochii la ceea ce se numește obiectivele CSI, care sunt: Cooperarea în domeniul politic, economic, de mediu, umanitar, cultural și alte domenii; Dezvoltarea economică și socială cuprinzătoare și echilibrată a statelor-membre în cadrul unui spațiu economic comun, cooperarea și integrarea interstatală; Asigurarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu principiile și normele general recunoscute ale dreptului internațional și ale documentelor OSCE; Cooperarea între statele membre în asigurarea păcii și securității internaționale, punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de reducere a armamentelor și cheltuielilor militare, eliminarea armelor nucleare și a altor arme de distrugere în masă și realizarea dezarmării generale și complete; Asistența cetățenilor statelor-membre în libera comunicare, interacțiune și libera circulație în Comunitate; Asistența juridică reciprocă și cooperare pe alte aspecte juridice; Soluționarea pașnică a litigiilor și conflictelor dintre statele-membre CSI ne dăm bine seama că una se spune și alta se fumează (vezi războiul din Ucraina sau soarta migranților din țările CSI, în lipsa cărora Moscova și alte metropole rusește se îneacă în zăpadă). Pe de altă parte, ieșirea Republicii Moldova din CSI înseamnă denunțarea tuturor celor 283 de acorduri semnate, dintre care doar 71 au fost denunțate, iar altele 60 se află în proces de denunțare.
Altfel, la conferința de presă de joi, președinta Maia Sandu a menționat că și ieșirea Republicii Moldova din CSI, și reforma administrativă vor avea un impact pozitiv asupra cetățeanului. Or, în cazul reformei vom face lucruri mai mari menite să îmbunătățească calitatea vieții oamenilor cu structuri administrative mai puține, dar mai eficiente, iar ieșirea din CSI ar însemna impulsionarea relațiilor bilaterale dintre toate țările, fără frați și surori mai mari și fără interese ascunse și fără condiții umilitoare.
Adică, nu există nici un motiv de îngrijorare și împreună vom construi un viitor pe care ni-l dorim, dar nu cum ni-l dorește cineva…
